Cântec

Femeia aceast tăcută şi brună
Cu gândurile grele ca ciorchinele
A fost cândva iubită de un poet.
Coama trupului său juca
Printre îngeri şi printre vulturi
Ca un fâlfâit de aripi
Ca o alergare de cai pe păşunile pieritoare
Mereu iubită între icoană şi sărut
Sângele bărbatului
Era mereu chemat să-ngenuncheze
Înaintea pădurii de crini.
Când iubea,
Ea rodea lângă cer
Şi respira lângă fluturi.
Dezerta printre graţiile poemului
Să mângâie botul lupilor
Ce-se-ntreceau într-o simfonie sinistră,
Se-nchidea în ochiul poetului
Cu spaima şi cu răsuflarea iedului.
Poetul o privea dinadins
Ştiind că o va pierde de dragă,
Pe ea, femeie de tanagra şi de fum
Iubirea sufletului său nebun.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea... mă-ncolăceşte
În petale reci de floare
Şi-n bujorul ce-nroşeşte
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-aşteaptă lângă lac.

Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănţuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniştea-i grăbită.

Du-mă-n dor, acum, iubire
Şi prin iarba-nrourată,
M-ai legat cu mii de fire,
Eşti a mea, iubito, toată.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filă de iubire

te aştept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
printre duioase şoapte şi tainice suspine
să strâng cu dragoste, cu dor nebun
un vis, un sân, un gând
să fii o stea în nopţile târzii
să fim un doi, doar noi
pe fluvii întinse de dor
să ne dezbrăcăm de prejudecăţi
să ne azvârlim în ape
să plutim apoi, goi, nebuni şi puri pe aripile iubirii
să îţi spun cuvinte duioase, line
să te pierd printre şoapte
să te trezesc în zori cu un sărut
zorii vântului în ţipătul pământului
mi-e dor nebun de tine
ştii iubire, ştii...
eu sunt nebunul ce îţi cântă
sub balconul sufletului tău
în fiecare noapte al meu dor
mi-e dor să te dezbrac de stele
să te învelesc apoi cu ele
ele, cele
să te trezesc
din clipa pătimaşă de iubire
goală de gânduri, lângă mine
nemărginirea iubirii mă cheamă
iar şi iar, la tine
în cascade de amor
ce plâng, ce ard, ce dor
da, te doresc, fiindcă iubesc
e vina, e păcatul meu
iubirea mea păşeşte către tine
te vreau mereu, te vreau cu mine
tu eşti fila existenţei mele
născută de a fi iubită şi dorită
iubeşte-mă femeie aşa cum te iubesc şi eu
ce va mai fi, de va mai fi
vor scrie cronicarii, într-o zi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uit că sunt poet

Poetului îi şade bine
Să fie trândav, bleu şi pur.
Mânânce miere de albine,
Beie din sticle borş de-azur.

Îmbuibă-se printre chiftele,
Cu târtiţe de fluturi moi.
Poetul trebuie să-şi spele
Zilnic picioarele-n oloi.

Şi mâinile în lapte dulce,
Şi faţa-n bulion de crin.
Dânsul de-a pururi va să-şi culce
Pe plusuri trupul longilin.

Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanaşi la pălărie
Şi c-o iubită fistichie
Ce are sâni cât garderoba
Şi coapsele cât Europa!

poezie de Emil Brumaru (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbarea

Plimbarea printre stele,
Dorinţa timpului.
Plimbarea printre veacuri,
Suportul veşniciei.
Plimbarea printre cuvinte,
Durerea sufletului.
Plimbarea printre milenii,
Nobleţea timpului.
Plimbarea printre lacrimi,
Durerea trupului.
Plimbarea printre nori,
Surâsul apelor.
Plimbarea printre cristale,
Dorinţa Soarelui.
Plimbarea printre pietre,
Amintirea trecutului.
Plimbarea printre gene,
Drumul către somn,
Plimbarea către tine,
Iubire seculară.
Plimbarea peste noapte,
Putere nemărginită.
Plimbare printre inimi,
Dragostea bucuriei.
Plimbarea fericirii,
Suport al venerării.
Plimbarea-i dependentă
De Lumină,
Plimbarea este regina sufletului,
Plimbarea păşeşte cu vremile ce vin,
Plimbarea-i surâsul zorilor,
Plimbarea-i semnul dragostei
Când petreci timpul cu iubirea.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, iubită mamă

Frumoasă ca un răsărit,
În viaţa mea ai apărut,
Când viaţă tu mi-ai dăruit,
Iubită mamă, te sărut!

Îţi mulţumesc, iubită mamă,
Că m-ai născut şi m-ai crescut,
Întreagă fi'nţa mea te cheamă,
Iubită mamă, te sărut!

O, câte nopţi tu n-ai dormit,
Copil fiind, tu mi-ai fost scut,
Te rog, mă iartă c-am greşit,
Iubită mamă, te sărut!

O, fie-ţi numele slăvit,
Primeşte astăzi drept tribut,
Prinosul fiului iubit,
Iubită mamă, te sărut!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină şi pură iubito
te frângeai între gânduri, eu păşeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăştia mă omoară, nu mă lasă
şi dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am ştiut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în şir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colţuri
te adunam în palmă şi printre gândurile lumii
te-am sărutat femeie, ca întâia dată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da şi nu

... pe cerul plin de stele numai tu
eşti steaua mea
mereu departe- între da şi nu
şi nu şi da

şi printre toate florile doar tu
eşti floarea mea
mereu albastră între da şi nu
şi nu şi da

printre fiinţele din lume numai tu
nu eşti a mea
mereu sfidând când da când nu
când nu, când da...

poezie de Iurie Osoianu (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă Nistru

Lângă Nistrul cel liniştit
Se întinde o zonă plină de iubire,
Un loc unde nu e de minţit,
Fiindcă se-nalţă o mănăstire,

În vale, puţin mai departe,
Printre copaci verzi,
Descoperi o cascadă-
Dragă ţi-e de cum o vezi.

Iar printre stâncile înalte,
Se ascund micile chilii,
Ce au fost a monahilor toate,
Care acum în veşnicii.

poezie de Ionuţ Ciubotaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac pentru noi

sărut încleştat în imaginar
printre sinapsele devenirii
gândurile se împerechează
noi,
uitaţi cu palmele în suflet,
scăpăm ghemul acela ce zvâcnea
prin celarele fiinţei
flămânzi
însetaţi
robiţi
acceptăm
jocul de-a foamea – setea
iată-l
se deşiră nebuneşte spre tâmple curbate de vise
ca un fâlfâit de aripi
gâdilă labirinturi nevăzute

sărut încleştat în imaginar
degete pironite în atingeri
noi,
uitaţi în clepsidra trupului colcăind
a sânge fierbinte,
genunchi pudic
şi un sân nătâng
printre care ghemul acela se deşiră
jucându-se de-a v-aţi ascunselea cu noi

sărut încleştat în imaginar
umăr gol
cearşaf creponat
în căutarea ghemului
noi,
uitaţi în gemete,
reuşim să silabisim
tic-tac pentru noi pe lampă când din încăpere lipsesc florile.

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă

Când tu cânţi, alintată,
Pe braţele-mi, la sân,
Auzi cum câteodată
Gându-mi răspunde lin;
Cântul tău resuscită
O zi din traiul meu;
O, cânt-a mea iubită,
O, cântă dar mereu!

Când râzi, pe a ta gură
Amorul a descins,
Orice prepuitură
Deodată s-a şi stins;
Zâmbirea ta-i ferită
De orice cuget rău;
O, râzi, o, râzi iubită,
O, râzi, o, râzi mereu!

Când tu dormi lină, pură
Sub ochiul meu umbros,
Suflarea ta murmură
Cuvânt armonios,
Pe corp neacoperită
Lipsindu-ţi vălul tău...
O, dormi, o, dormi iubită,
O, dormi, o, dormi mereu!

poezie celebră de Victor Hugo din Marie Tudor (1833), traducere de Mihai Eminescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri şi îngeri

Ploua în Craiova aseară,
Iar noi, prin atingeri de gând,
Am vrut, pentru vremea de-afară,
Să fim stropi de cer, fremătând.

Şi-am fost, printre stropii de ploaie,
Doi îngeri veniţi pe Pământ
Cu aripi arzând în văpaie
Şi doar cu iubirea veşmânt.

Schimbam, din albastru-n albastru,
Priviri cu reflexii de Rai,
Dorindu-ne-un colţ de sihastru
Ferit de al lumii alai.

Fereastra terasei, plouată
Cu stropii de lacrimi de zei,
Părea printre timpuri uitată,
Când mi te priveau ochii mei.

Şi-am fost, şi mi-ai fost o-ncântare
Când toată fiinţa-mi şoptea
Că-s îngeri şi îngeri sub Soare...
Iar ploaia-n Craiova cânta.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deneuve, de dragoste

Un chip închipuit, dintr-un dulce vis,
Poate-ntâlnit într-un café din Paris
Sau poate-ntr-o crêperie în Montmartre?
Sau poate lângă mormântul lui Sartre?
Chipul tău mă urmăreşte în métro,
Pe străzi, îmi zâmbeşte din vitrine, o
Imagine-nsorită de părul blond
Îmi încălzeşte sufletul vagabond...
În cafenea stau la masă, la soare,
Sunt asediat de vrăbii cerşetoare,
Oriunde-ntorc privirea, văd ochii tăi
Mereu, printre căzătoare flori de tei,
Printre raze de soare, umbre, printre,
Oameni, printre gânduri, printre cuvinte...

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre plopi şi printre sălcii...

Printre plopi şi printre sălcii,
Pe un mal de apă iute
S-au adăpostit să-şi crească
Iezii o ciurdă de ciute.

Între ele ţanţoşi cerbii
Stau alarmă-n vremuri grele,
Boncăne şi fug în grabă
Cu coarnele printre stele.

Luna mângâie pe pete
Iezii cruzi cu lapte-n gură,
Soarele le creşte-n cale
Iarba verde de strânsură.

Numai eu, minune mare
Îmi pun inima pe tavă,
Le-o întind imaginar
Să o pască din otavă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul rând

pluteam visând la cer
cuvântul era strigăt
băteam la uşile lumii
printre gratii de fier

eram tineri odată
păşeam prin furtuni şi prin ploi
ploua femeie, gestul tău eram noi
doar un dor trecător

orele vieţii se frâng
căutam doar o viaţă, să plâng
lângă mine, o femeie, un gând
scriam pe trup cuvinte ce curg

se furişau amintiri
între vise, tăceri, despărţiri
răsărea câte o floare,
se stingea visătoare

sânii tăi, atingerea ta
durerea şi lacrima mea
eram singuri şi goi fără noi
nişte porţi frânte între noi

adormeam apoi obosiţi amândoi
ploua, inima mea
cuiele plângeau pe o cruce
din palme rupeam gânduri şi alte dureri

răsărea între spini, o cuce de crini
treceau oameni pe drum
ne-au hulit, ne-au lovit, ne-au vândut
pe o oală de arginţi

au venit într-o noapte, ca hoţii
sărutul lui Iuda l-am primit pe obraz
au scuipat în biserici de suflet, călcând peste cruci
te-am pierdut femeie într-o noapte de hoţi

într-o cameră, zăcea trupul tău
era o cameră goală
între mine şi anii rămaşi
curgeau ochii către ultimii paşi

erai rană deschisă
sângele roşu se scurgea pe asfalt
uneori veneam să te caut
rătăcind mereu ochii tăi

nu închide ochii, iubito
e devreme în lume
orele se scurg
doar sărutul a rămas într-o glie

dormi femeie, ochii sunt reci şi sunt goi
plec singur, nebun, într-o noapte
te-au închis într-o piatră
în palme port încă doar aripi de fluturi

mai scriu uneori, mă mai scriu
scriu durerea în tragic blestem
singur sunt pe pământ şi mi-e frig
e un drum al sorţii, uitat într-un gând

crucea este goală
nu, nu pleca femeie
nu pleca cândva
am rămas acasă, am rămas cu ea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima frunză

un amurg se scurge
în plecări ce dor
mai stau în cerdac tot privind la cer
este atât de trist, e atât de gol
geamul este spart, privirea absentă
doar istorii curg la fără frecvenţă
deocamdată timpul s-a oprit
câmpia era arsă de cuvântul dintâi
căutând bezmetic cărarea
treceam lăsând în urmă paşi
uitând de lume, de noi
în palme adunam stele pitice
într-o noapte, printre vise uitate
eram statui sfârâmate
rătăcite prin îngheţul total
magici, ilogici, pe tărâm ireal
mai cânta o vioară în port
mă ascundeam elementar într-o femeie
tot căutând o floare printre flori
este frig şi uit
umila existenţă a unui poet rătăcit între poeţi
ce partitură dureroasă
tot scrijelind cuvinte pe coaja unui gând
despre acuta mea absenţă
ştii, nu e uşor să scrii cu aripi frânte
mă apropiam în verb de tine
uitând adverbul la final
tot căutam în efemera existenţă
un început, la un sfârşit de drum
îţi scriu femeie acum ultima prezenţă
plouă şi este atât de frig în viaţă
la poartă timpul bate-bate
iar clipa asta nu mai tace
mereu oprit într-o plecare
scriam femeie, printre stropi de ceaţă, viaţa
am vrut să plec, să fug de de aici şi totuşi am rămas
se stinge ultima ţigară şi timpul ăsta amputat
a curs femeie iar ca altădată
o zi a fost şi a trecut
atâta mi-a fost dat
să cânt în vers femeia ce astăzi a plecat
a căzut o frunză
ai plecat murind
printre versuri sânge
doar o frunză a rămas în urmă
şi te scriu femeie cu aripi de înger

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea poetului

Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,
ea a ravnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tanar, un barbat
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu brate grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sfant e pentru toti:
parinti, copii, nepoti si stranepoti;
a fost iubirea neamului intreg,
pe care astazi voi s-o inteleg
si-o inteleg, si nu-nteleg nimic:
pana la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramane totusi un mister,
sa arda cu Luceafarul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plange, nu,
ca nu esti vinovata numai tu.
Si poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a rasarit.
Stai langa el, icoana scumpa fii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te ofili:
chiar daca vrei, tu nu mai poti muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nvesnicit!

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii sufletului

trec obosit printre gânduri zălude
mereu mă petrec, nimic nu aleg
e noapte polară, se iubeşte la fel
foc este în mine şi în timpul prezent

eu nu ştiu azi ce ştiu
mă ninge în lumină în mod coerent
mă cauţi femeie prin vreascuri globale
mă cerţi, mă alungi şi mă ierţi

pe urmă e ceaţă
nimic nu a mai rămas la urmă
apoi a fost o zi nouă în altă zi
fugeam să mă uit

ardeam pe un rug
picioarele curg printre trepte de lut
este ceaţă şi plouă
pe treptele lumii şi plâng

apoi s-a pus ninsoarea la poli
ningea cu fulgi albi de fecioară
mă apropii de tine tăcut şi confuz
era frig în tine, în noi

se întuneca iarăşi în lume
ningea cu tăceri
nici nu mai ştiam dacă sunt
eu te chemam într-o zi, ştiam că n-ai să vii

ningea pe la noi
bătea timpul în geam
mereu ca altădată
eu căutam în nămeţii sufletului, o fată

clipa asta nu mai tace
veneam târziu
când nu o să mai fii
şi dacă vii, eu cine sunt în nopţi pustii

te strigam, te chemam
era frig în casă
picurau pe geamuri amintiri
se stingea clipa, era târziu, în lume, în jur

şi totuşi ninge afară
mereu ca altădată
ochii tăi, făclie în noapte
mă întrebai retoric, dacă tu, atunci eu

pe coapsele tale
căutam un iad
frigul iar mă arde
mâinile se loveau de un sân, ireal

se scurge un timp, mai trece un veac
paşii fug, nu se ajung
între noi, doar părul tău, dorul meu
şi sărutul a rămas

mă înţepam în spini
rana asta doare
eu scriam femeie
cu îngeri trecând

clipa asta se învârte
se întinde şi cuprinde
trupul, gândul şi femeia
ce mă aşteaptă în prag, de drag

nu, nu pleca femeie
chipul tău, icoană vie
voi veni în zori la tine
peste paşii scurşi în gând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţi de şerpi înfipţi în aripi

Fragă frăguţă dragă
Cu soapta-ti caldă
De roşu din curcubeu

Ce eu, pe el derbedeu
Am căutat-o mereu
Esti culoarea inimii
Fără negrul patimii

Si mie frică zmeură
A rugului ce-mi sunt
Să nu te pierd printre vânt
De curcubeu dragă

Scuturată de umbre
Ce sunt moarte după dulce
Din sufletul ce le aduce
Indestulare la fiare

Ce se hrănesc cu culoare
Din a sufletului zare
Să-şi recoloreze masca
Pentru din a căsca

Gura lor de şarpe, ce pare
Cu trupul o floare
Ce asteaptă culeasă
Să le cazi în plasă...

Cu coada înfiptă în lut
Cu rădăcini de rut
Şi cu tulpină de solzi
Ce ii iau din aripi

Ce le prind de la fluturi
Ce vin şi se asează
Părând că el şarpele
E ceea ce doresc visează

Căzând in gura deschisă
Cu aripi în colţi-mpodobită
De la alţii fluturi
Ce le-au căzut în ispită...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

printre flori, în splendide culori
doi fluturi albi
împerecheaţi într-un sărut
acut, discret şi inocent
printre sălcii şi salcâmi
două păsări împreună
departe, undeva, cândva
soarele îmbrăţişează marea
într-o tainică chemare
în surâsul zorilor şi ţipătul norilor
pe ţărm aşteaptă o femeie
contopită cu cântecul mării
val după val, se pierd în larg, în zbor ireal
tu unde eşti femeie
floare de lotus închis
să te dezbrac de gânduri, de taine, de păcate
să dau de pământ cu toate
nu-mi pasă...
am atins într-o noapte gândul cu buzele
sărutând timpul strecurat între noi
cuvântul tău era o mângâiere lină
tu unde eşti, eu azi nu sunt decât un gând
o mare ne desparte
mi-e dor să plecăm, să fugim spre infinitul iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am trimis un înger

ţi-am trimis un înger
să-ţi culeagă spinii
să oprească faza plină-a lunii
să-ţi mângâie steaua dis-de -dimineaţă
coama cea zbârlită a furtunii
sunt aici pe-o margine de stea
ţi-am trimis un înger
şi inima mea
zidul de mândrie a crăpat în zori
stai închis acolo-n lumea ta
şarpele trufiei stă ascuns în flori
amăgiri şi morţi fost-au deajuns
nopţi cu ierni petrec şi-acum
prin suflet pe la noi
lupii albi ne urlă goi
şi ne muşcă luna din fereşti
te priveşte-un înger
nu ştiu unde mi-eşti
se tot uită cum te mişti
cu aripi tăiate tot pluteşti
nu mai eşti nici muză
cum cazi printre oameni
semeni cu o frunză
suflet ce te prăbuşeşti
printre ploi şi fameni.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!