Trecătorii semănau cu nişte automate; nici unul nu părea viu, toţi păreau împinşi de un resort nevăzut... Nu e prima dată când, după insomnie, am această impresie de lume încremenită, golită de viaţă... fiind eu însumi un spectru, cum aş putea să văd în ceilalţi semnele realităţii?

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-am putea simţi o voluptate secretă de fiecare dată când ceilalţi ne ignoră, am deţine cheia fericirii.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproşurile, furiile, amărăciunile mele provin, toate, dintr-o nemulţumire de mine însumi pe care nimeni nu va putea vreodată s-o simtă cu aceeaşi intensitate. Sila de mine însumi, sila de lume!

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume, ca şi din cealaltă?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când mă chinuie Timpul, îmi spun că unul dintre noi trebuie să sară în aer, că nu e posibil să continuăm la nesfârşit această crâncenă înfruntare...

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, românii, nu am progresat decât împinşi de la spate, dar şi atunci - doar în două cazuri: când am avut parte de nişte conducători geniali sau când am fost conduşi de străini. Faptul că prima universitate din spaţiul românesc a apărut (1860, Iaşi) la mai mult de o jumătate de mileniu după Universitatea din Praga (1348), este, probabli, primul argument care susţine această tristă constatare.

Marian Pătraşcu (iulie 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-l ademeni pe semen să-şi facă o impresie bună despre noi şi a ne încrede apoi cu toată convingerea în această impresie a semenului: cine ar putea fi pe măsura femeilor în această măiastră înşelătorie?

aforism clasic de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşitatea m-a împiedicat să fiu eu însumi. Nu am avut curajul nici să trăiesc, nici să mă nimicesc.

citat din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nu mânca la fel ca ceilalţi este mai grav decât a nu gândi ca ei... Eu însumi sunt un maniac al regimului, dar, în comparaţie cu ei, am sentimentul că sunt un canibal.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, Guido Ceronetti - Infernul trupului (7 martie 1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însă nici ceilalţi nu aveau mult de citit; cercetările pe care le efectuaseră în această perioadă fuseseră mai mult informative, banale chiar; dar comandantul lor cel indulgent nu le reproşa nimic, nici unuia dintre ei. De altfel, lui i se păreau inutile aceste şedinţe, din timpul zborului, dar cum colegii lui insistaseră, nu se împotrivise dorinţei lor, fiind, ca de obicei, de acord cu propunerile lor.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere

Această spaimă a curgerii
Dinspre A,
Niciodată spre A,
Această spaimă
De-a trece
Prin toate literele
Pe care le ştii dinainte
De la ceilalţi
Care l-au străbătut
Cum le-a fost norocul,
Pînă la Q, pînă la T,
Cei mai fericiţi pînă la Z,
Dar neîntorşi niciodată
Nici unul,
Nici unul în stare
Să sară înapoi
Peste A,
Nici unul care să bănuiască măcar
Ce este înainte
Sau după sfîrşitul alfabetului:
Tot litere?
Tot litere?
Tot litere?

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dezgustul de mine însumi mă copleşeşte, îmi spun că poate mă acuz pe nedrept, că nu văd cine, chinuit de aceleaşi obsesii, ar fi putut trece drept o persoană în viaţă timp de atâţia ani.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am întâlnit-o decât de două ori. E puţin. Însă extraordinarul nu se măsoară în termeni de timp. M-a cucerit fulgerător prin aerul ei absent şi străin, cu şoaptele sale (ea nu vorbea), cu gesturile prost asumate, cu privirile ei ce nu aderau nici la fiinţe, nici la lucruri, cu prezenţa ei de spectru adorabil.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul "Ea nu era de aici"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranii din Asturia cred că de fiecare dată când se nasc nişte lupi, unul dintre ei e omorât de mama-lup de teamă că îi va devora pe ceilalţi pui când va creşte.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă întrebi un adult câţi profesori - dintre toţi profesorii de la clasele elementare, gimnaziu, liceu, colegiu şi facultate - au lăsat o singură impresie asupra a cine şi ce sunt ei, întotdeauna nu sunt mai mult de 3-4 profesori. Toţi ceilalţi sunt un loc 2 distant comparativ cu aceştia. Când în cele din urmă vom crea o maşină de clonat, noi ar trebui să îi clonăm pe acei profesori. Poate ca asta va fi de acum în 100 de ani, dar acest lucru este în capul listei mele. Până când se va întâmpla asta, sistemul educaţional încă nu a înţeles complet cauzele şi efectele care duc la succes şi la realizare în viaţă. Există în continuare o cultură care echivalează notele mari cu succesul la şcoală, şi corelează succesul la şcoală cu succesul în viaţă. Această mentalitate este aşa de profund înrădăcinată în noi încât s-ar putea să fie imposibil de înlăturat din comportamentul nostru.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poţi mirosi
şi cuvinte pe care
să poţi adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aş putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coşmar repetabil
al existenţei fără tine
astfel ţi-aş putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ţie
înlăuntrul Ochiului
ţi-aş fi ultimul Dumnezeu updatat
aş putea să îţi scriu
cum e să mori
din viaţă în viaţă
sufocat de neputinţa regăsirii
pentru că respiraţiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aş putea putea
de ce nu
să îţi povestesc draga mea
cum e să te faci că eşti viu
milenii după milenii
şi ceilalţi să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îţi scriu
despre toate aceste nimicuri
şi plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a fiinţa sau nu
ar putea părea puţin ciudat
nu-i aşa
să primeşti o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
şi Poştaşul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să ştii...

aş putea să îţi scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
şi am uitat că de fapt
noi n-am existat

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost date publicităţii semnele după care pot fi recunoscuţi cei buni, pentru a putea fi lăsaţi ceilalţi să trăiască în linişte.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când mi-e dor de ceva anume, simt că am un rost în viaţă. Şi nu doar iubirea fiind cea care poate da sens, motivaţii, creiona realitatea transformând-o în bucăţi de fericire, nu. Sunt atâtea momente în care convieţuirea cu tine însuţi e poate cel mai dificil 'angrenaj' de pus la punct, mentenanţa unei vieţi trăite în armonie fiind prima şi ultima îndemânare dobândită pe care trebuie s-o cultivi. În pace nimic nu evoluează, dar nici războaiele nu duc neapărat la rezultate care să merite amintite, memoria clipei fiind adeseori udată de neputinţa raportării la propriul calendar autoimpus. Delirul relaţiilor interumane sapă la rădăcina credinţei în fericire, asumarea prea devreme ori tardivă a sarcinilor "ivite" în drumul nostru transformându-ne ca într-un joc Mario. Propriul ceas biologic funcţionează la nivel de sinapsă a sufletului, tinereţea fiind pierdută sau după caz, regăsită, atunci când astrele par să se alinieze cu drumul ce-l străbatem. E un deliciu transformat în supliciu, de fiecare dată când vrem sa fim necondiţionat okay faţă de ecoul vieţii. Greşind de fiecare dată, atunci când măştile ce ne reprezintă ne transformă în sosii ce par mânuite de un Gepeto suprem. Şi totuşi... trăim ca să transformăm iubirea în slogan, sau iubim ca să transformăm viaţa într-o lume minunată? Poveste de viaţă...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopia este o dezertare teoretică din faţa realităţii. Defectul utopiilor este că au încercat să elimine din viaţă ceea ce are ea mai durabil: tragedia.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem toţi nişte farseuri: supravieţuim problemelor noastre.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poţi mirosi
şi cuvinte pe care
să poţi adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aş putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coşmar repetabil
al existenţei fără tine
astfel ţi-aş putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ţie
înlăuntrul Ochiului
ţi-aş fi ultimul Dumnezeu updatat
aş putea să îţi scriu
cum e să mori
din viaţă în viaţă
sufocat de neputinţa regăsirii
pentru că respiraţiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aş putea putea
de ce nu
să îţi povestesc draga mea
cum e să te faci că eşti viu
milenii după milenii
şi ceilalţi să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îţi scriu
despre toate aceste nimicuri
şi plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a fiinţa sau nu
ar putea părea puţin ciudat
nu-i aşa
să primeşti o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
şi Poştaşul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să ştii...
aş putea să îţi scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
şi am uitat că de fapt
noi n-am existat

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!