Noi, românii, nu am progresat decât împinşi de la spate, dar şi atunci - doar în două cazuri: când am avut parte de nişte conducători geniali sau când am fost conduşi de străini. Faptul că prima universitate din spaţiul românesc a apărut (1860, Iaşi) la mai mult de o jumătate de mileniu după Universitatea din Praga (1348), este, probabli, primul argument care susţine această tristă constatare.

Marian Pătraşcu (iulie 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Raiul şi Iadul sunt aşa cum cei mai mulţi creştini cred, atunci nu pot să nu mă întreb ce diferenţă va mai fi între cele două... locuri atunci când în primul se va instala... plictiseala iar în cel de-al doilea – obişnuinţa.

Marian Pătraşcu (21 octombrie 2021)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de toate aserţiunile, mai mult sau mai puţin naţionalist-sentimentale, limba oricărui popor este în primul rând o convenţie. Ne tot plângem noi, românii, în ultimul timp, că ni se strică pe zi ce trece limba ce-o vorbim, dar nu facem nimic pentru lichidarea principalei cauze a acestei situaţii: lipsa de educaţie, calitatea înspăimântător de slabă a învăţământului românesc actual.

Marian Pătraşcu (31 august 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Avem Carpaţi şi mare,
Podişuri şi câmpii:
O ţară minunată
Şi fluvii de prostii.

Aveam păduri pe coaste
Şi grâne pe ogor,
Acum avem doar cioturi
Şi iarbă pe răzor.

Aveam conducători
Ce drepţi stăteau în faţă,
Acum avem doar "lideri"
Ce râd pe sub mustaţă.

Aveam respect pe lume,
Respect pentru vecini,
Acum avem doar fiţe
Şi ne cam dăm "străini",

Străini ce-au fost afară
Şi nu mai ştiu română,
Că au lucrat departe
Un an sau chiar o lună.

Şi noi am fost odată
Ce nu mai suntem azi.
Atunci ce putem cere
De la nişte bieţi brazi?!

Al căror rol pe lume
Este să crească înalţi,
Pe când al nostru este
Să ne avem ca fraţi.

Căci fraţii nu se-njură,
Nu se lovesc în spate,
Ci merg mână în mână
'nainte spre dreptate.

poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se proclamase, în anii '70, miracolul românesc, prin analogie cu miracolul japonez, într-o vreme când Japonia se afla pe primul loc în lume, iar România pe al doilea, în privinţa ritmurilor de dezvoltare. Deosebirea dintre cele două miracole stă în faptul că miracolul japonez era real. Miracolul românesc pare a fi mai curând acela că, după o jumătate de veac de dezvoltare impetuoasă, România este una dintre ţările cele mai sărace ale Europei.

Lucian Boia în România, ţară de frontieră a Europei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia timpului trecut este splendidă numai atunci când în sufletul artistului rămâne adevărul obiectiv, atunci când balanţa echilibrului susţine psihicul, gândind pozitiv. După terminarea frumosului vis (care poate dura o jumătate de veac sau mai puţin) artistului i se cere imperios abordarea unor alte preocupări intelectuale, pentru a susţine acel echilibru primordial...

Nicolae Herlea în Radio România Cultural, Amintiri dintr-o viaţă de artist
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În politica de care se ocupă o mare parte a poporului român, neştiinţa serveşte drept dovadă, ignoranţa - drept argument.

Marian Pătraşcu (mai 1996)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

universitate

Universitatea este ceea ce devine colegiul atunci când corpul profesoral îşi pierde interesul pentru studenţi.

definiţie de John Ciardi
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gabe: Ce s-a întâmplat cu ei după luna de miere? S-a intensificat pasiunea sau obişnuinţa i-a determinat să-şi caute alţi parteneri? Au fost noţiunile de "ca-n poveşti" şi cea de orgasm simultan doar nişte mituri? Singura dată când Rifkin şi soţia lui au avut parte de asta a fost când li s-a încheiat divorţul. Poate că, în cele din urmă, ideea e să nu te aştepţi la prea mult de la viaţă.

replică din filmul artistic Soţi şi soţii, scenariu de Woody Allen (14 septembrie 1992)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

După desfiinţarea CCUB - anul 1993. Cercetătorii CCUB, care în marea lor majoritate obţinuseră titlul de doctor, au ocupat posturi didactice în diferite facultăţi: Tudor Bălănescu, Gheorghe Marian, Denis Enăchescu, Ştefan Ştefănescu, Florentina Hristea, Emil Perjeriu, Andrei Baranga, Mircea Adam, Rodica Niculescu, Victorina Panaite, la noi, la Facultate de Matematică; Gheorghe Petrescu, Dumitru David şi Paul Radovici la Universitatea din Piteşti; Marin Vlada, Liviu Sofonea şi Cor­nel Stănescu la Facultatea de Chimie; Grigore Albeanu la Universitatea "Spiru Haret"; Nicolae Popoviciu (de care îmi amitesc cu plăcere, fiind primul meu doctorand) la Academia Militară şi Universitatea Hyperion; Maria Tudor la ASE; Matei Bogdan la Facultatea de Ştiinţe Politice. Cea mai mare parte a cercetătorilor au fost îndrumaţi la doctorat de acad. Solomon Marcus, prof. C. P. Popovici, prof. Leon Livovschi şi de subsemnatul. Alţi foşti colaboratori ai CCUB predau în universităţi străine: Radu Niculescu în Aukland (Noua Zeelandă), Gheorghe Marian şi Gheorghe Doina în Sheffield (Anglia); Şerban Gavrilă este informatician în SUA. Peste 50 de tineri din ţară şi peste 20 străini, şi-au pregătit tezele de doctorat în Catedra de Informatică sau la CCUB.

Ion Văduva în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022 (mai 2021)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătorii semănau cu nişte automate; nici unul nu părea viu, toţi păreau împinşi de un resort nevăzut... Nu e prima dată când, după insomnie, am această impresie de lume încremenită, golită de viaţă... fiind eu însumi un spectru, cum aş putea să văd în ceilalţi semnele realităţii?

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecând prea mult timp gândindu-ne la ce am putea fi, decât la ceea ce suntem cu adevărat, indică faptul că fie ne este frică să recunoaştem adevărul despre noi înşine, fie că nu am făcut îndeajuns pentru a fi ceea ce ne dorim. În primul caz, nu realizăm că de ceea ce ne temem, ni s-a întâmplat deja, iar în al doilea, nu realizăm că ceea ce ne dorim, nu întotdeauna ne este şi de folos.

Marian Pătraşcu (12 octombrie 2023)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CERCETĂRI PRIVIND FUNCŢIILE RECURSIVE, LOGICA ŞI TEORIA DEMONSTRAŢIEI - În anul 1927, matematicianul român Gabriel Sudan (1899-1977), cu doctoratul la David Hilbert, a dat primul exemplu de funcţie recursivă care nu este primitiv recursivă, înaintea lui Wilhelm Ackermann (1928). În perioada 1934-1942, la Universitatea din Iaşi, matematicianul Grigore C. Moisil (1906-1973) se ocupa de «Logică şi teoria demonstraţiei» şi propunându-şi «să înveţe matematica de la început», la «minunata bibliotecă» a Seminarului matematic din Iaşi, a studiat cartea lui Hilbert şi Ackermann, dar şi cele 3 volume "Principia Mathematica" ale lui Russel şi Whitehead. Profesorul Moisil a aflat despre logicile cu mai multe valori ale lui Lukasiewicz, în primăvara anului 1935, când T. Kotarbinski, profesor la Universitatea din Varşovia, a ţinut la Iaşi 3 conferinţe publice şi o scurtă lecţie la Seminarul Matematic asupra scrierii fără paranteze a lui Lukasiewicz.

Marin Vlada în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici

S-a întâmplat în seara acea cu licurici,
cand noi, aşteptând autobuzul de Velletri,
am văzut un bătrân şi o bătrână sărutându-se
sub platani. Atunci a fost când
tu ai spus, jumătate aerului,
jumătate mie:
cine iubeşte atâţia ani
nu a trăit în zadar.
Şi atunci a fost când am văzut în întuneric
primul licurici răspândind
o pulbere de lumină în jurul tâmplelor tale.
Atunci a fost.

poezie de Rolf Jacobsen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat seama, prea târziu

Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viaţa am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Şi m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenuşă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viaţa nu mi-am mai pierdut
Şi-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învăţat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubeşti,
Fericire să-mi doreşti.
Viaţa vrei să ne unim
Şi-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma ştiu.
Mi-am dat seama, pre târziu.

poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa pură este prezentă Aici, Acum, nu acolo sau atunci. Conştiinţa Pură este pretutindeni, însă nu poate fi zărită dacă privitorul poartă ochelarii minţii. Pentru a vedea dincolo de forme, este necesar să fii liber de forme, iar când vei fi liber de forme, formele te vor îmbrăţişa, pentru că tu le vei oferi spaţiul necesar în care ele îşi pot reaşeza paşii. Căci niciodată sunetul nu va merge acolo unde nu este loc pentru el. Tocmai de aceea, Liniştea este spaţiul liber - spaţiul gol - în care orice sunet se simte Acasă. Liniştea este Acasă. Spaţiul dintre forme susţine existenţa şi echilibrul formelor. Aceasta este Liniştea. Pauza dintre două sunete susţine existenţa şi echilibrul sunetelor. Aceasta este Liniştea. Eternă, tăcută şi smerită. Să fie oare un exemplu bun de urmat şi de către omenie?

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru anii douăzeci

mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine

devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am dispreţuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei

ca să pot supravieţui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghiţind somnifere şi îmbătându-mă crunt de câte ori am putut

am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învăţând la şcoli alese
şi citind, haotic şi plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână

apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învăţat şi am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci

mi-am petrecut o bună parte a anilor mei douăzeci
consumând, fără discriminare, haşiş
şi marijuana
pe unde am apucat

în ultima parte a anilor mei douăzeci
am fost îndrăgostit nebuneşte de o himeră
pe care o mai visez uneori
şi mă umple de tristeţe de fiecare dată

am început prima parte a anilor mei treizeci
făcând pace cu mine -
lumea zice că e doar un firav armistiţiu care n-o să dureze prea mult

acum îmi petrec prima parte a anilor mei treizeci
muncind până la epuizare
şi îmbătându-mă de câte ori pot

îmi mai petrec prima parte a anilor mei treizeci
mergând la prostituate o dată pe săptămână
şi scriind câte două poezii pe lună
cu o regularitate de ceas helvetic

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea lui Cuza

Încredere, ţi-au acordat
De două ori te-au votat
Şi aşa au fost formate,
Ale noastre Principate.

Românii, la sfârşit de lună
Au dat mână cu mână.
Iar generaţiile, niciodată
Nu vor uita această dată.

Ţara Românească, Moldova, s-au unit
Unirea, astfel s-a înfăptuit.
Cuza, numai datorită ţie,
Învăţământul a fost organizat bine.

Un viteaz bârlădean,                                               
Mândru moldovean.
Ţăranilor, le-a dat pământ,
Acum se răscolesc în mormânt.

Când văd că această Românie
Se zbate doar în sărăcie.
Şi suntem conduşi de golani
Cu gândul doar la bani.

Universităţi, tu ai ridicat
Şi nouă ni le-ai lăsat.
Multe şcoli, numele ţi-l poartă,
N-o să te uităm niciodată!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când avem câte o experienţă, când chiar muşcăm pentru o clipă din această pace non-duală de A FI, din ceea ce suntem cu adevărat, atunci Liniştea apare. Dacă această linişte este veritabilă, vei vedea că ea rămâne şi după Satsang. Dacă nu este veritabilă, primul gând cu care se va intersecta va zice: "Hai, încalecă-mă şi hai să mergem." Iar gândul este ca un cal nărăvaş, ca un cal nebun ce nu niciodată n-a fost domesticit. Va merge pe unde vrea el. Şi pare plăcut, pare spontan asta, deşi nu e nicio spontaneitate acolo. Este doar anarhie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul meu prieten a fost un câine. Când am început să fiu prieten cu oameni, au început dezamăgirile.

Marian Pătraşcu (iulie 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrez pentru elita parfumeriei mondiale, doar în zona de lux şi cea cosmetică. Cea mai recentă creaţie este parfumul Spiral prezentat în noiembrie în Germania. L-am creat pentru a parfuma sculpturile în lemn ale unui artist român şi este pentru prima dată când parfumeria fină şi sculptura românească se întâlnesc. A apărut în urma celor două parfumuri realizate cu un an înainte pentru Universitatea de Arte din Cluj, prezentate în cadrul galei aniversare la Operă.

citat din Octavian Coifan (20 aprilie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!