Trecătorii semănau cu niște automate; nici unul nu părea viu, toți păreau împinși de un resort nevăzut... Nu e prima dată când, după insomnie, am această imp...
Trecătorii semănau cu niște automate; nici unul nu părea viu, toți păreau împinși de un resort nevăzut... Nu e prima dată când, după insomnie, am această impresie de lume încremenită, golită de viață... fiind eu însumi un spectru, cum aș putea să văd în ceilalți semnele realității?
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.