N-am întâlnit-o decât de două ori. E puţin. Însă extraordinarul nu se măsoară în termeni de timp. M-a cucerit fulgerător prin aerul ei absent şi străin, cu şoaptele sale (ea nu vorbea), cu gesturile prost asumate, cu privirile ei ce nu aderau nici la fiinţe, nici la lucruri, cu prezenţa ei de spectru adorabil.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul "Ea nu era de aici"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mareşalul Antonescu era poate nebun, însă a dat totuşi dovadă de înţelepciune şi omenie: a salvat viaţa a cel puţin şase sute de mii de evrei români. Nici un cuvânt de recunoştinţă, nici un monument, nici o stradă, în Israel, care să-i pomenească numele.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă înţeleg pe deplin cu cineva decât atunci când e la pământ şi când n-are nici dorinţa, nici puterea de a reveni la iluziile sale obişnuite.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume, ca şi din cealaltă?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele absent

O să-nchid ochii, zic o rugăciune şi dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, eşti mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Şi nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc

Şi patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar aşa eram cu tine, şi nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândeţe.
Tu nu ştii vorbe dulci, doar ură şi furie, rău, tristeţe.

Acum mai uit, ce bine. Nu eşti mereu prezent.
Curând vei fi din viaţa-mi, doar marele absent.
N-o să mai ştiu de tine, cum mult timp n-am ştiut.
Am vrut, tu nu, dar înţeleg... Nu s-a putut.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Dar încă nu mi-ai răspuns la...
Lucian: Ştiu ce vrei să afli. Cred că ar fi mai bine să afli sigur, direct de la mine, deci... Da, sunt îndrăgostit, întotdeauna am fost... Asta este. Nu pot nega realitatea.
Sonya: Despre ea e vorba, nu-i aşa?
Lucian: Off... Cred că n-are rost să mai încerc să ascund adevărul, aşa că am să recunosc, cu toate că nu-mi convine... Da, e adevărat, despre ea e vorba. Lia... Ea e cea de care m-am îndrăgostit, nu acum, de curând, ci de mult, pe Terra, în urmă cu cel puţin şapte ani, când am întâlnit-o prima oară; de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, orice aş face, oricât aş încerca... De fapt, am şi încercat, de mai multe ori chiar, în fel şi chip, însă n-am reuşit; sentimentul mă depăşeşte...
Sonya: Înţeleg, sau cel puţin încerc. Deci, n-am nici o şansă cu tine, n-am avut-o niciodată, nici eu, nici altcineva...
Lucian: Nu; din nefericire.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul roade "posibilul". Şi ceea ce numim cultură e o lepădare de izvoarele noastre. Nefiinţele lumii devin fiinţe prin cuvânt, cu preţul "nostru". Expresia dă viaţă pe cadavrul plăsmuitorului. Nimic din ce ai "spus" nu mai e al tău. Şi nici tu nu-ţi mai aparţii.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am remarcat că reuşesc în viaţă oamenii care au aerul absent, încurcă-lume, generoşi şi calzi, dar care în fond sunt numai calcul, viclenie, intrigă.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fac mai multe lucruri în acelaşi timp? Nu pot să fac nici măcar două lucruri deodată. Nu pot să fac nici măcar un lucru odată.

citat din Helena Bonham Carter
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătorii semănau cu nişte automate; nici unul nu părea viu, toţi păreau împinşi de un resort nevăzut... Nu e prima dată când, după insomnie, am această impresie de lume încremenită, golită de viaţă... fiind eu însumi un spectru, cum aş putea să văd în ceilalţi semnele realităţii?

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gesturile nobile sunt întotdeauna suspecte. Îţi pare rău, de fiecare dată, că le-ai făcut. Înseamnă falsitate, teatru, poză. E adevărat că-ţi pare aproape la fel de rău de gesturile ignobile.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperarea mea e atât de mare, încât n-am nici speranţa morţii.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt
absent şi străin
la ceremoniile oficiale
unde prezenţa mea
este incompatibilă cu ele

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio era semnul şi legea naturii sale, strălucirea predestinării sale, marca trecerii sale prin lume; de aceea îl purta ca pe un nimb, nu din indiscreţie, ci din solidaritate cu invizibilul.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul "Ea nu era de aici"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun răsărit nu-şi poate argumenta prezenţa atât timp cât nu există lucruri şi fiinţe.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singurătăţii. Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondenţă decât în opera sa. Cel mai adesea, opera este o mască. În cărţile sale, Nietzsche joacă un rol, se... erijează în judecător sau profet, îşi atacă prietenii şi duşmanii şi se plasează - orgolios - în centrul viitorului. În schimb, în scrisori se plânge, e nenorocit, abandonat, bolnav, amărât, e tocmai contrariul a ceea ce se vede în necruţătoarele sale verdicte şi imprecaţii, adevarată însumare de diatribe.

Emil Cioran în Scrisori către cei de-acasă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala unui om se măsoară prin frecvenţa cuvântului "viaţă" din vocabularul său.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Alexandra Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fire religioasă se defineşte mai puţin prin convingeri decât prin nevoia de-şi prelungi suferintele dincolo de moarte.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Daniel Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare domnului Emil Cioran

Emil Cioran: "România nu e decât geografie şi de-asta nu-şi are responsabilităţi"

"Sunt român şi cred că e destul",
Filozofa Cioran academizat.
Spunea că ţara-i doar geografie,
Dar Ada-Kaleh cine-a scufundat?

Istorie avem chiar, bunule Cioran.
Pentru geneză românii s-au adaptat,
N-am fost nicicând un trib de prin Afganistan,
Altfel pe Burebista cum l-am fi trădat?

Scriem şi astăzi ceasuri de istorie,
Caracterul unor neuitate fapte...
În prezenţa noastră contributorie
Ungurii-l tăiară pe Viteazu 'ntr-o noapte.

O, dar Ţepeş, astăzi în legenda lumii...
Bunul frate moldovean Stefan l-a înfrânt;
Noi mai lucizi precum în somn nebunii
Lauri punem, lui Ştefan, ca unui candid sfânt.

Te uită deci, frate îndepărtat Cioran,
Civilii ne-narmaţi ne-au legat de limbă,
Pe ţară ninge un amurg bacovian,
Iar copiii-n Strada Noilor Trădări-şi plimbă.

poezie de Stelian Platon (27 decembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!