Totul pe nimic

Plouă mereu, viaţa-i plumburie,
Totu-i neclar în a noastă minte,
Vrem curat şi viaţă azurie,
Zile însorite în aşezăminte...

Paşii ne poartă pe cărări închise
Către zenituri pierdute, ancestrale,
Dispărând vremelnic în abise,
În locuri pierdute, spaţii abisale...

Suntem generaţii fără misiune,
Zeloşi, numai pentru veşnica foame
Dând la coş a noastră-nţelepciune,
Acceptând importul cu reguli infame..

Ne vindem inteligenţa, la preţ derizoriu,
Invenţii importante le înstrăinăm,
Succesul nostru este iluzoriu
Am vândut totul... acum suspinăm!

Lăsat-am să ardă flacăra speranţei,
Ne-am ascuns voinţa în amărăciune,
Am dat credit dublu ignotanţei
Înlocuind succesul cu deşertăciune...

Ne-am înfrânt voinţa pentru mărunţiş,
Ne-au intrat cu bocanci-n suflet,
Legi pentru ei, iar noi doar hăţiş,
Pe cărări străine, e al nostru umblet...

poezie de Marilena Dumitrescu (aprilie 2016)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiile practice sunt judecăţi care cuprind o determinare universală a voinţei, căreia îi sunt subordonate mai multe reguli practice. Ele sunt subiective sau maxime, când condiţia este considerată de către subiect ca valabilă numai pentru voinţa lui; dar sunt obiective sau legi practice, când condiţia e recunoscută ca obiectivă, adică valabilă pentru voinţa oricărei fiinţe raţionale.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul nostru lumesc nu poate fi garantat, dar abilitatea de a atinge succesul spiritual ne aparţine întru totul, datorită harului lui Dumnezeu. Cel mai bun sfat pe care-l pot dărui este să dai lucrurilor lumeşti tot ce ai mai bun, dar nu pe tine întru totul - păstrează ultima speranţă numai pentru Acela care ţi-o poate împlini.

citat din Mitt Romney
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădătorilor

Flămânzi şi goi, fără cuvânt,
Încovoiaţi pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi şi - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi aţi tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Şi îmbătaţi de amăgiri,
Ne-aţi zâdărât!
Şi vom striga toţi într-un glas,
Căci viaţa - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-aţi vândut,
Străinilor ne-aţi dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi şi în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranţei ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Pluteşte-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar ţara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări pietruite cu frunze

Prin frunzele ce pietruiesc cărări
Dispare urma ce-am lăsat-o-n timp
Iar paşii mei pierduţi devin iertări
Pentru greşeli făcute în Olimp,

Când rădăcini se caţără spre cer
Să strângă norii într-un tainic loc,
Voi construi un templu efemer
În care clipele se sting în foc,

Şi frunzele căzute-n curcubeu
Devin romanţe pentru mai târziu
Iar băncile rezistă tot mai greu
Pe-aleile pierdute în pustiu,

Chiar dacă plouă şi afară-i frig
Mă plimb tăcut pe-aleile pustii
Dar uneori mai plâng şi-ncep să strig
Durerea ce mă roade când nu vii,

Iar frunzele tot pietruiesc cărări
Aleile dispar prin rădăcini
Şi felinarele se-aprind pe mări
Să scoată trandafirii dintre spini.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre noi, care trăim azi pe Terra, am pierdut această legătură cu Eul nostru adevărat, această stare a fiinţei în care nu ne temeam să abordăm ceea ce este posibil şi să tindem către stele. Nu ştim cine suntem. Ne-am transformat în oameni care se comportă egoist, mânaţi de frică şi de durere. Acest comportament nu reflectă natura noastră esenţială, este o consecinţă a rănilor pe care le-am suferit pe măsură ce am părăsit inocenţa cu care ne-am născut şi am călătorit prin viaţă. Doar oamenii care suferă pot provoca suferinţa. Doar oamenii cu inimile închise pot acţiona într-un mod lipsit de iubire. Suntem cu toţii conectaţi la un nivel invizibil. Vindecându-te pe tine, ajuţi la vindecarea lumii. Lucrând la tine pentru a-ţi atinge potenţialul maxim, devii model pentru ceilalţi şi îi motivezi să urmeze această cale.

citat din Robin Sharma
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e deşertăciune (după Ecclesiastul)

Am adunat înţelepciune,
Dar totul e deşertăciune:
Am înţeles, într-un cuvânt,
Că totu-i vânare de vânt,
Că cel ce-şi înmulţeşte şti'nţa,
El îşi sporeşte suferinţa,
Că unde-i multă-nţelepciune,
E multă, multă-amărăciune.

Azi păcătoşii sunt cinstiţi,
Iar cei cinstiţi sunt prigoniţi,
Cei idioţi sunt lăudaţi,
Iar înţelepţii sunt uitaţi;
Sunt drepţi ce sunt trataţi, cum ştiţi,
De parc-ar fi nelegiuiţi
Şi păcătoşi ce-s răsplătiţi
Ca şi cei drepţi, ca cei cinstiţi;
Dar eu vă spun cu-amărăciune,
Că totul e deşertăciune.

Şi gândul trist iarăşi mă poartă,
Că toţi au, vai, aceeaşi soartă:
Cel drept ca şi cel păcătos,
Cel bun ca şi cel rău, hidos,
Acel ce-i numai bunătate
Şi cel ce-i plin de răutate,
Şi darnici şi-acaparatori,
Şi generoşi şi profitori,
Cinstitul ca şi viciatul,
Onestul ca şi depravatul,
Şi oameni drepţi şi bârfitori,
Şi credincioşi şi-abjuratori,
Cel ce-şi cinsteşte jurământul
Şi cel ce-ncalcă legământul,
Cei ce-s de pace făcători
Şi cei ce sunt distrugători,
Acel ce este iertător
Şi cel ce e ne-ndurător,
Cei puri şi cei ucigători,
Cu-o moarte sunt cu toţi datori;
Dar eu vă spun cu-amărăciune,
Că totul e deşertăciune.

Şi iarăşi am văzut sub soare
Lucrúri ce-s înfricoşătoare:
Că faima nu-i pentru-nvăţaţi,
Că impostorii sunt stimaţi,
Succesul nu-i pentru cei buni,
Ci e mereu pentru nebuni,
Izbânda nu-i în alergare
A celui iute de picioare,
Triumful nu-i pentru viteaz,
Ci pentru cel fără obraz,
Că pâine nu-i pentru-nţelepţi,
Da-i din belşug pentru inepţi,
Că-n funcţii mari sunt cocoţaţi
Neisprăviţii răsfăţaţi,
Iar pricepuţii de folos,
Ţinuţi sunt astăzi cât mai jos;
Dar eu vă spun cu-amărăciune,
Că totul e deşertăciune.

poezie de George Budoi (10 martie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu dispreţuim mântuirea noastră şi să nu ne îndreptăţim păcatele prin diferite pricini, spunând că în timpurile de azi nimeni nu mai poate ajunge la sfinţenie. Totul este posibil acum, ca şi în vechime, şi nu numai voinţa singură ne poate urca la acele înălţimi. Să pregătim voinţa. Dumnezeu este gata să ne îndumnezeiască, dar numai cu consimţământul nostru şi nu contra voinţei noastre. Iar noi fugim ca nişte laşi, respingând această fericire.

Sfântul Simeon Noul Teolog în Ţelul vieţii creştine
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cuantică

Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister şi taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă

Noi ne-am iubit o veşnicie,
Chiar dinainte de-a fi viaţă.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafaţă.

Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voinţa şi nevina
Erau Cuvânt şi nu vorbire.

Şi ne-am iubit adu-ţi aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenţii fără fapte.

Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naşte.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaşte.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către care depărtări?

Neştiutele cărări
Şi-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntorcere ne poartă?

Ochii bine nu-i deschidem,
Vai! Ce multe-avem de spus...
Când cu viaţa ne deprindem,
Tocmai viaţa ni s-a dus.

Facem treburi zgomotoase,
Toată lumea să ne ştie,
Pe când doar un pumn de oase
Vom lăsa pentru vecie.

Cei ce-i ţin în viaţă gura,
Faurii de gălăgie,
Spun că vor schimba natura,
Frunze-albastre-n pomi să fie.

Dar eu tac şi stau de-o parte,
Las a lor totul să fie.
Ştiu că gurile sparte,
Nu pot dăinui-n vecie.

Neştiutele cărări
Şi-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntoarcere ne poartă?

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cărări...

Pe cărarea învelită cu amintiri
caut un luminiş în mine nu pe drum,
aud şoapta ploii lângă lacrima mea
pusă în gândurile pierdute acum.

Când alunec pe tomberoane de idei
umbrele toate nu se văd niciodată,
nu mai vor s-apară nici un fel de poame
şi numai lupii mai ţin foamea uitată.

Pe cărări eu aştern secunda nu anul
şi rog o doină din vise să-mi aprobe
struna de vioară cu acorduri calde,
să nu mai bat trotuarele ca pe tobe.

Azi văd copite în nisip, sunt în deşert,
cu mine e doar umbra, vorbesc cu luna,
singurătatea plânge singurătatea,
dar vreau cărări iubite întotdeauna.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea

Te-aş invita la o cafea, iubire,
Dar nu ştiu unde, cafeneaua noastră
E-nchisă acum şi doar în amintire,
Îi susură un rău pe sub fereastră.

Poate-am găsi o alta, în vreo toamnă
Ce rătăceşte astăzi, ca şi noi,
Tot neaflând un loc unde să-şi cearnă
Din ochii trişti, încă neplânse ploi.

Ne-am saluta cu câteva cuvinte,
Ne-am spune cât de bine ne e-n suflet,
Apoi ştiind că fiecare minte,
Am trece peste clipă, cu un zâmbet.

De una şi de alta am vorbi,
De vara ce-a plecat să doarmă-un pic,
De iarna ce cândva, iar va veni,
Fără de fapt, să povestim nimic.

Doar gândul, fără voie ne-ar zbura,
La fel ca frunzele purtate lin de vânt,
În vremea când privirea doar, vorbea,
Fără ca noi să spunem vreun cuvânt.

Banal, într-un final ne-am despărţi,
Plecând pe drumul nostru către seară,
În timp ce fiecare ne-am gândi,
Oare de ce, cafeaua e amară?

poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten

Imi pare rău prietene dragă,
Poporul parca-ncetat să lupte,
Sa-nchis în durere, fără şagă,
Legi distructive îi leagă în fapte...

Am avut ocazia să mergem departe,
Parcă hipnotizaţi ne-am oprit din mers
Şi-am ascultat poruncă, e deşarte,
Ceva se-ntâmplă rău în Univers...

Manipulaţi psihologic azi suntem,
Noianul de minciuni ne-a cuprins,
În hăţişul de legi rele ne zbătem
dar spiritul reânvierii rămâne aprins!

Parcă suntem cuprinşi de ameţeală
dar pentru asta n-am băut nimic,
Am ascultat promisiuni, doar amăgeală,
Totul e fad, e chiar anemic...

Ne zbatem în lumea legilor perverse,
Ne bălăcim în praful amăraciunii,
Vestul pânza de păianjen îşi ţese
în jurul nostru, cu izul înşelăciunii!

Suntem mulţi, totuşi am rămas puţini
ce înţelegem şaradele celor puternici,
Cu inima plină de tina din mlaştini
că tagma lor e plină de făţarnici!

Au amanetat istoria, au dato la coş,
Nu-i interesează, e prea complicat
Mai bine tăcerea decât o rocoş,
Academia cu sârg, a adjudecat...

În această tranziţie mult prea lungă
au apărut doctoranzi ca ciupercile,
Cu posturi cheie şi şpăgi, să le ajungă
ne-au dat la gunoi toate drepturile...

Oh Doamne, cum îi ţine Pământul
pe-aceşti analfabeţi ai democraţiei,
Penali fiind, şi-au călcat jurământul,
La gât, făcându-ne nodul frânghiei...

poezie de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa - infinit de suflete

Şi e pustiu, e rece...
În sufletu-mi de gheaţă
Şi strig mereu: Mai vreau o viaţă!
Încă o viaţă!
O viaţă simplă, dulce,
Cum şi-o închipuie oricare
O viaţă în care toţi ar fi iubiţi
De orişicine, de fiecare.
Om să fii şi să iubeşti,
Că... ai o singură dorinţă,
Ce-ţi poate fi îndeplinită
Din simpla ta voinţă.
Voinţa de a iubi,
Voinţa de a trăi,
Voinţa de a uita,
Voinţa de a ierta.

poezie de Ecaterina Mereuţă (21 iunie 2016)
Adăugat de KittyM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem noi capacitatea, voinţa şi inteligenţa de a gândi clar şi de a implementa schimbările pentru beneficiul nostru al tuturor, sau vom aştepta vreun eveniment catastrofal care să direcţioneze viitorul?

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem ancoraţi în realitate şi totuşi ne place să sărim în necunoscut, în iluzie, în subconştientul nostru plin de simetrii superioare realităţii. Vrem să fim ce nu putem, să fim altceva, să ne rupem de tot şi de toate, dar nu putem, imediat ce gustăm un pic din absolut, realitatea ne doboară ca un croşeu bine pus în bărbie, ne aruncă în hăul ordinarului, comunului, amintindu-ne că nu putem fi în acea metastază, în acea unire cu totul. Poate este imposibil, poate aşa am fost creaţi şi ăsta este rolul nostru de a încerca la nesfârşit fără a putea depăşi limita, poate că nu este imposibil, dar încă nu suntem pregătiţi pentru o gură de apă aşa de mare încât ne-am îneca cu atâtea răspunsuri, cu atâtea adevăruri pe care nu le-am crede posibile.

Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mai spui: "Sau nu avem voie la Adevăr?" Adevărul nu este un act de voinţă, voinţa ta doar îl va înăbuşi, fiindcă pleacă de la premisa greşită că eşti om şi alte bălării învăţate de minte... Dacă eşti Supremul sau Dumnezeu Tatăl care trăieşte o experienţă umană, ce nevoie mai ai de toate aceste invenţii ale minţii, pentru nemurire? Religia nu este făcută pentru Adevăr, ci pentru a-l lua în posesie. Dar Adevărul este imposedabil.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa e un puzzle straniu,
Cu atâtea piese lipsă
Unde marea fericire
Doar adeseori există.
Viaţa e prinos de zâmbet,
Dar ascunde suferinţă...
Doamne, totu-i doar o piesă,
Flamură mereu nestinsă.
Suntem cioclii pentru care
În tăcere ne-am născut,
Suntem lume ireală
Şi prezent şi început.
-----------------------------
Ştim că moartea curge-n valuri
Şi-n neant se risipeşte,
Doar puţinul strâns în suflet
Cu iubire se plăteşte.
..........................................
Găseşti în viaţă dragoste şi ură
Şi jar nestins şi nopţi întunecate...
Le porţi străin pe-a vieţii tastatură
Şi-ai să le duci şi dincolo de moarte.
De-aceea azi, la sute de urări,
În ceasul sfânt al marii sărbători,
Cu dragoste etern vă-mbrăţişez.
Să-mbătrânim frumos
Spre transcendent
Să ducem visul nostru de poet,
Fiindcă românul s-a născut aşa...
Să curgă-n valuri dulci şampania!
În cupe s-adunăm prinos de fapte,
Lumină, bucurie, sănătate
Iubire, pace,, dragoste şi dor,
Şi numai bine pentru viitor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă respectul nostru de români...

Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători şi de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca naţie şi nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.

Dar nu ei sunt români adevăraţi.
Nu ei se ţin ca ţara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovăraţi
Şi suferim şi ură şi ocară.

Să ducem veşnicia de români
Şi plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici ţară.

Nu ne-am vândut copii şi nici părinţi,
Să căpătăm arginţii, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simţi
Că-n palma noastră, odihneşte truda.

Şi chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine şi cu sare.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet pereche înseamnă o conexiune nesfârşită cu o altă fiinţă umană pe care sufletul nostru o află în timpuri şi locuri diferite de-a lungul mai multor vieţi. Suntem atraşi de o altă persoană la nivel sufletesc nu pentru că sufletul nostru pereche este unicul care ne întregeşte, ci deoarece fiind împreună cu el, suntem cumva dăruiţi cu imboldul de a deveni întru totul noi înşine.

citat din Edgar Cayce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!