Totul pe nimic
Plouă mereu, viața-i plumburie,
Totu-i neclar în a noastă minte,
Vrem curat și viață azurie,
Zile însorite în așezăminte...
Pașii ne poartă pe cărări închise
Către zenituri pierdute, ancestrale,
Dispărând vremelnic în abise,
În locuri pierdute, spații abisale...
Suntem generații fără misiune,
Zeloși, numai pentru veșnica foame
Dând la coș a noastră-nțelepciune,
Acceptând importul cu reguli infame..
Ne vindem inteligența, la preț derizoriu,
Invenții importante le înstrăinăm,
Succesul nostru este iluzoriu
Am vândut totul... acum suspinăm!
Lăsat-am să ardă flacăra speranței,
Ne-am ascuns voința în amărăciune,
Am dat credit dublu ignotanței
Înlocuind succesul cu deșertăciune...
Ne-am înfrânt voința pentru mărunțiș,
Ne-au intrat cu bocanci-n suflet,
Legi pentru ei, iar noi doar hățiș,
Pe cărări străine, e al nostru umblet...
poezie de Marilena Dumitrescu (aprilie 2016)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre succes
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
- poezii despre legi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.