Hibernală

S-au îmbrăcat în fuste lungi
Codanele, şi-n iarna asta,
De poţi sub poala lor s-ajungi,
Chiar dacă bântuie... nevasta.

epigramă de Constantin Deneş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ştrand

Când înotam în jurul tău,
Iar tu citeai Balzac pe prund,
În loc s-ajungi la braţul meu,
Mai bine m-aş fi dus la fund.

epigramă de Constantin Deneş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorea să vadă caltaboşul desprins de nas. Şi aşa se trezi bietul om cu caltaboşul pe un blid de pe masă. Şi dacă tăietorul şi nevasta lui nu s-au plimbat cu o caleaşcă aurită şi nici nu s-au îmbrăcat în mătăsuri şi satin, cel puţin s-au ales cu un caltaboş pe cinste, un caltaboş pe care orice om şi-ar dori să-l aibă la cină.

finalul de la povestea Cele trei dorinţe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apropie iarna

Eu ce-o să fac, de data asta,
Când iarna–aduce-atâta ger;
S-o încălzesc va vrea nevasta,
Dar nu mai am... calorifer.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui om de afaceri

A plecat din lumea asta,
Cu un gând chinuitor,
Că l-a înşelat nevasta,
Şi-n afaceri şi-n amor!

epitaf epigramatic de Constantin Tudorache din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţie

E ca "Păstorul întristat"
Când transhumanţa lasă urmă
Şi-n păstoriţă închistat,
Îşi riscă spiritul de turmă.

epigramă de Constantin Deneş din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul de iubire

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
De este rău, de este bine,
Supus sunt miilor de legi.

Doar una mă mai pedepseşte
Când ies aiurea din peisaj
Să caut clipa ce-mi prieşte
În dragostea de lung metraj.

Mă simt întins pe o arcadă,
Pe o cunună curcubeu,
Nu vreau ca lumea să mă vadă,
Vreau să iubesc în felul meu.

În sânge-mi bântuie un virus
Şi-n trecerea mai lasă fum,
El scrie-n inimi, nu-n papirus,
El scrie-n cer, nu pe-orice drum.

Scrie iubirea în petale
De flori de colţ sau flori de vis,
Apoi rămân la tine-n poale
Să fiu de veşnicii cuprins.

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
Sunt mărţişorul de iubire,
Primeşte-mă, poţi să mă legi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucolică

Fătă oaia patru miei,
Caz genetic insolit:
Unul se jertfi pe lei,
Trei, mai şmecheri, s-au turcit.

epigramă de Constantin Deneş din Viaţa Buzăului (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi...

Dacă poţi gândi, de ce să nu gândeşti?
Dacă poţi spera, de ce să nu speri?
Dacă poţi visa, de ce să nu visezi?
Dacă poţi împlini, de ce să nu împlineşti?
Dacă poţi munci, de ce să nu munceşti?
Dacă poţi iubi, de ce să nu iubeşti?
Dacă poţi cânta, de ce să nu cânţi?
Dacă poţi vedea, de ce să nu priveşti?
Dacă poţi auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poţi alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poţi zbura, de ce să nu te înalţi?
Dacă te poţi bucura, de ce să nu zâmbeşti?
Dacă poţi să ajuţi, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poţi fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poţi fi respectos, de ce să nu respecţi?
Dacă poţi fi curajos, de ce să nu îndrăzneşti?
Dacă poţi să înveţi, de ce să nu studiezi?
Dacă poţi să lupţi, de ce să nu câştigi?
Dacă poţi să cunoşti, de ce să nu cercetezi?
Dacă poţi fi perfect, de ce să nu împlineşti toate acestea?

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iarna asta

Iarna asta
jumatate de femeie
calare
pe jumatate de iepure alb

Fetita scrie Mosului
as vrea
un curcubeu intr-un plic

Am deschis plicul
din coade
mi s-au despletit povestile
am pus frana
in mine a fulgerat
un cerb fara coarne
credinta

poezie de Lavinia Motoc
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârciogul

Hârciogu-adună făr ́ habar
Şi are-n casă şi-n hambar
Depozite şi-antichităţi
Aduse din vecinătăţi
Depuse-acolo teanc grămadă
Ca lumea să vadă,
Cât este el de strângător,
Nu e deloc risipitor.
Şi-a angajat în treaba asta
Chiar nevasta
Iar la copiii lui zevzeci
Le ţine lecţii zeci şi zeci
Să fie-abili şi vanitoşi,
Orgolioşi,
Să ocolească modestia
Verişoară cu prostia!

Familia, fără vorbă multă,
Îl ascultă
Iar mult stimata hârciog-doamna,
I-aduce-odrasle vara-toamna
Şi-oricât e vremea de ciudată
Nu-şi schimbă blana niciodată
"Mâncau-ar tatăl ei de fată"!
Ba, chiar i-a zis odată: "Fato,
Îmi vine să te mânc!" Şi a mâncat-o.

Pe mine mă revoltă pocinogul,
Atâţia oameni sunt pe lumea asta,
Ce, chiar mai rău decât făcea hârciogul,
Şi-nghit de-atâtea ori pe zi... nevasta

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi acum de ce nu te-ai îmbrăcat cu o rochie?
Lia: Aşa nu-ţi place?
Lucian: Ba da; n-aş putea zice că nu. Arăţi foarte bine.
Lia: Ştiu că nu prea mă potrivesc cu costumaţia ta, dar n-am nici o rochie aici, nu le-am luat din navă, le-am lăsat pe toate acolo.
Lucian: Dacă vrei, putem trece prin navă, să te schimbi, sau să mă schimb eu, ca să ne potrivim.
Lia: Nu. E bine şi aşa. De altfel, prefer pantalonii, de orice fel, lungi sau scurţi.
Lucian: De ce?
Lia: Mi se par mai lejeri, comozi, interesanţi, sau poate doar mai practici. Oricum ar fi, îi prefer; mi se potrivesc, mă caracterizează. Deci îmi convine chiar şi uniforma. Mă bucur că nouă, fetelor, nu ni s-a impus să purtăm fuste la uniformă; nu mi-ar fi convenit deloc.
Lucian: Hmm... Eşti deci un pic băieţoasă, în privinţa asta?
Lia: De ce? Nu-ţi plac fetele cu pantaloni?
Lucian: Ba da. Mie-mi plac fetele, în general, indiferent cum ar fi ele îmbrăcate... Păi, sunt un mare Don Juan, nu?!
Lia: Hmm... Să mergem!
Lucian: După tine, frumoasă domnişoară cu pantaloni!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscant

Pare că soluţia asta
E echitabilă şi dreaptă;
Dar dacă l-o afla nevasta
Ce bucurie îl aşteaptă!

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o privire poţi remarca dacă un om e cuprins de fericire, poţi afla dacă e apt de iubire şi dacă e îmbrăcat în a înţelepciunii strălucire pentru că moralitatea superioară prezintă o frumuseţe transcendentală şi atemporală.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţ

Dacă florile din glastră
Prelungiră drama noastră,
Vila nouă, cu etaj,
Grăbi drumul spre partaj!

epigramă de Constantin Deneş din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuste scurte aspiraţii lungi.

citat din David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna are picioare scurte

Minciuna are multe tare,
Fiind prea scurtă în picioare:
Mult mai departe poţi s-ajungi
C-o tipă cu picioare lungi!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă târzie

În disputa cu nevasta,
Tot năduful şi-l îneacă,
Remarcând că iarna asta
E ca soacra: nu mai pleacă!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul este ca o reprezentaţie de teatru şi nu pot scrie decât dacă sunt îmbrăcat. Nu îmbrăcat într-un costum, dar îmbrăcat bine şi confortabil şi trebuie să fiu ras şi spălat.

citat din Peter O'Toole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firea omului

Nici o dragoste nu iartă,
Nici o fibră nu tresare,
Dacă n-o aprinzi c-o ceartă
Şi n-o stingi c-o împăcare.

epigramă de Constantin Deneş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă risipesc

Faldurile nopţii s-au prăbuşit
în stânga şi-n dreapta mea
modulând o nepăsare din care eu lipsesc.
Rămăşiţa rotundă a mărului păstrează
dovada căderii din rai.
Esenţe din cuvinte au fost distilate
şi-un rest mai bântuie topind somnul,
iradiind în pereţi.
Ochii lungi umblă pe tavan
şi prăvăliri de calm dospesc în colţuri.
Aproape pot fi locuite
cu tonuri verzi de cuvinte
mişcătoare, ca o nesupunere
la pasul ce mă poartă pe pământ.
Pielea odăii se mişcă iluzoriu
şi mai multe secole mă risipesc egal în noul spaţiu.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!