Orele şi zilele lunecă peste ea fără să facă vreo reflecţie despre trecerea lor.

Anton Holban în Jocurile Daniei
Adăugat de Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi s-a întâmplat niciodată o bucurie mare pe neaşteptate. Totul s-a îndeplinit în lungi etape, ca şi cum soarta a ezitat îndelung până să-mi facă vreun dar.

Anton Holban în Ioana
Adăugat de Oana Ivan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele

orele sunt de vanilie azi
se scutură din fiecare ceas
din toate catedralele
de pe ziduri birouri holuri
din metrouri gări aeroporturi
de pe toate mâinile
şi de pe unde au fost aruncate
ca pe un timp nenecesar

lunecă dinspre noapte spre zi
cu miros de dulce
ademenitor şi feciorelnic
ca şi când nu al lui este păcatul trecerii

cad fix peste cămaşa ta în care
am rămas îmbrăcată să nu-ţi uit mirosul
iar orele astea nişte mere
nu-mi mai încap în buzunare

se sfârşesc
din ati-uri mai ales

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urile, dezjnădejdile, patima se succedau neîntrerupt, fără nicio zi de linişte. Nu ştiam ce hotărâre să iau, prea slab ca să fug, prea nenorocit să rămân.

Anton Holban în Ioana
Adăugat de gionnut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dar al ei: un toc rezervor. Cu tocul ei scriu aceste însemnări care o privesc atât de aproape.

Anton Holban în Jocurile Daniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie poate suporta uneori oameni proşti, dar îi sunt insuportabili cei blegi.

Anton Holban în O moarte care nu dovedeşte nimic
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţie

Despre vin o spun pe şleau:
- Fie nuntă sau agapă -
Doar puţini sunt cei ce-l beau...
Cei mai mulţi convivi se-adapă.

epigramă de Gheorghe Suciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spusesem cuvinte de roman-foileton, aşa cum se întâmplă totdeuna când eşti nenorocit, oricât de inteligent ai fi.

Anton Holban în Ioana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele au orele arse

Tu eşti femeie mai adevărată,
plină de încredere,
de aceea urci treaptă cu treaptă
o scară fără niciun sprijin
doar admirată.

În vreme ce ziduri se tot înalţă
nu ai teamă de ele,

priveşti din fiecare unghi, lumina,
o cauţi în toate obiectele şi fiinţele
şi o faci nemuritoare.

Zilele au orele arse
în arome galbene de crin.

Pe amândoi ne fascinează
crepusculul
ce se pierde tainic în suflet
cu iubire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar omul îndrăgostit e întotdeauna ridicol pentru cel calm. Când celălalt îţi spune "te las", cum să fii mândru şi să nu te rogi "nu pleca".

Anton Holban în O moarte care nu dovedeşte nimic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesurile

Înţelesurile
ca nişte pietre acoperite de-o mare
diferit colorată
de orele zilei, de orele veacului
trecătoare.
Înţelesurile neclintite,
îngropate pe jumătate în nisip
doar apa le lunecă liniile,
le rotunjeşte,
le frânge,
le dă un chip
mereu schimbător,
încât eu nu văd decât
fluxul şi refluxul unor sensuri
reverberate de valul falsificator,
veşnic crud
la dus şi la-ntors
peste pietrele-afunde,
flux şi reflux al unor sensuri
care aud
întrebările, dar nu şi
cine şi ce le răspunde.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna înainte de-a te despărţi de cineva drag nu te pricepi să-i vorbeşti, tocmai pentru că ai prea multe de spus.

Anton Holban în O moarte care nu dovedeşte nimic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem doi oameni care nu pot trăi nici separat, nici împreună.

Anton Holban în Ioana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul, şi totuşi continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate.

Anton Holban în O moarte care nu dovedeşte nimic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A asculta o bucată de muzică, a citi ceva subtil, a fi în mijlocul celui mai superb aranjament al naturii şi totuşi a nu-ţi uita prezenţa, a nu fi în stare să exclami ceva fără sens numai din entuziasm, fără să te auzi şi să te găseşti caraghios, a-ţi urmări clipă cu clipă propria-ţi emoţie şi evoluţia ei, înseamnă să nu mai ai niciun sentiment pur, nealterat de o cercetare migăloasă şi inutilă.

citat din Anton Holban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fă zilele să fie egale cu orele, ci fă orele să fie egale cu zilele.

antimetabolă aforistică de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum mă prezentam în faţa Ioanei, dar ea era prea tulburată de fericirea ei ca să mă examineze. Totuşi, luasem trenul cel dintâi ca s-o revăd, aşteptasem cu nerăbdare fiecare minut să treacă şi să ajung mai repede.

citat din Anton Holban
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, şoaptă vie plutitoare
Miez de rugă peste tăceri
Credinţă e-n orice înălţare
Speranţă e şi-n zilele de ieri

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu! Nu mai vreau să renunţ la orele mele de reflecţie şi vis, la acele plimbări fără ţintă, la clipele asfinţitului care picură liniştite pe fereastră, la noaptea care mă aşteaptă ca o veche prietenă şi-mi dă umărul ei catifelat, destul de larg pentru toate tristeţile mele.

citat celebru din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viaţă, visele şi reveriile, depresia, situaţiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieţii tale "reale" îţi arată că, trăind fără reflecţie despre tine însuţi, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzaţii, satisfacţii, imagini, bârfe, obiecte, minciună şi strălucire, tot mai departe de nucleul viu al fiinţei tale. Eşti un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuşi. Şi vei rămâne mereu aşa dacă viaţa nu se hotărăşte o dată să te dea cu capul de pragul de sus.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, distanţa rămâne, nu mă pot juca în voie cu sufletul ei, cum fac copiii cu nisipul de la mare. Şi, dacă sunt cu dânsa, oricât am fi de emoţionaţi de îmbrăţişările noastre, bucuria nu poate dura multă vreme. Iar imediat ce nu mai suntem împreună, mă simt singur, cu o mie de întrebări la care n-am primit nici un răspuns, cu neîncrederi care nu pot fi calmate, şi Dania rămâne cu o imagine fermacătoare, dar fără realitate, ca un vis, ca un film la cinematograf.

Anton Holban în Jocurile Daniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!