Și totuși, distanța rămâne, nu mă pot juca în voie cu sufletul ei, cum fac copiii cu nisipul de la mare. Și, dacă sunt cu dânsa, oricât am fi de emoționați d...
Și totuși, distanța rămâne, nu mă pot juca în voie cu sufletul ei, cum fac copiii cu nisipul de la mare. Și, dacă sunt cu dânsa, oricât am fi de emoționați de îmbrățișările noastre, bucuria nu poate dura multă vreme. Iar imediat ce nu mai suntem împreună, mă simt singur, cu o mie de întrebări la care n-am primit nici un răspuns, cu neîncrederi care nu pot fi calmate, și Dania rămâne cu o imagine fermacătoare, dar fără realitate, ca un vis, ca un film la cinematograf.
Anton Holban în Jocurile Daniei
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Colectionarul de sunete si alte proze" de Anton Holban este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.