Conştiinţa ateului e cel mai crud tribunal. Fără Dumnezeu nu există pedeapsă însă nici iertare.

Eduardo Garcia în Las islas sumergidas
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu e Dumnezeu, dar lumea e manifestarea lui Dumnezeu. În sine mea am conştiinţa lui Dumnezeu, pot să-l recunosc şi în oameni şi chiar în animale; am pe jumătate conştiinţa, înţelegrea lui Dumnezeu în plante. Însă în nisip, în particulele microscopice de materie şi în stele nu am conştiinţa Lui şi nu-l înţeleg pe Dumnezeu, dar nu pot să nu presupun că El se arată şi acolo fiinţelor mai sensibile şi mai înţelepte decât mine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limite

Am reuşit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat şi absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...

De sub talpă,
Dinţii lui Dumnezeu
Mă sfâşie!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inés (Ieşindu-i în întâmpinare): Eduardo!... Eduardo!
Eduardo: Inés, viaţa mea!
Inés: La ora asta se vine?!
Eduardo: Întotdeauna vin la două. (Cu un ton smerit.)
Inés: Şi acum e trei.
Eduardo (Arătându-i ceasul): E două fără un sfert. Vrei să te convingi? (Arătă spre ceasul de pe şemineu) Uite, şi ăsta arată aceeaşi oră.
Inés (jignită): Mă rog, mă rog: ai dreptate. Ce iubit delicat, care se târguieşte cu mine pentru fiecare minut! Oricând i se pare prea devreme să vină şi totdeauna târziu, când trebuie să-şi ia rămas bun de la Inés a lui; iar bătăile inimii şi le programează după tic-tac-ul cronometrului său!
Eduardo (Rugător): Inés!
Inés: Du-te... Du-te... Nu e încă ora două... Mai sunt cinsprezece minute... Du-te pe strada San Jeronimo; faci o plimbare căscând gura la trecători şi la două fix te întorci.
Eduardo: Inés!
Inés: Păi dacă asta e ora la care vii de obicei! Asta ar mai lipsi! Ce-ar spune Observatorul Astronomic dacă ai sosi în avans?
Eduardo: Iartă-mă, pentru numele lui Dumnezeu!... Am greşit.

replici din piesa de teatru Sau nebunie, sau sfinţenie, Actul I, Scena a 5-a, scenariu de Jose Echegaray (1877)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adevărată, luaţi aminte, niciodată nu poate fi cântărită, măsurată, uitată, ignorată sau părăsită, fără pedeapsă, căci ea poate să provoace o nemărginită şi necuprinsă durere, şi iertare nu există pentru asta, dacă ai împărtăşit-o!

Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-I cer iertare lui Dumnezeu. Nu cer iertare nimănui. Mă iert eu însămi... Sper că există un Iad şi pentru cei buni.

citat din Eugene O'Neill
Adăugat de Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi superficial şi iresponsabil faţă de adevărata ta identitate, Conştiinţa, înseamnă a fi sclav, a fi divizat şi a vedea o mulţime, acolo unde nu există nici măcar zero. Pe când a fi cu adevărat profund înseamnă a recunoaşte că dintotdeauna eşti totul, eşti unicul Dumnezeu Nenăscut. Aceasta este Conştiinţa.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebaţi un adevărat credincios cine este pentru el Dumnezeu şi, indiferent de religie, vă va spune cam aşa: Nu am răspuns la întrebarea "Cine este Dumnezeu?". Nu mă interesează dacă într-adevăr se numeşte aşa şi nici măcar dacă "există sau nu". Acestea sunt întrebări meschine. Despre ce mă întrebi tu nu se poate gândi sau vorbi, este mai presus de orice gând sau cuvânt omenesc. Nu mi-a "poruncit" nimic, nu mi-a promis nicio recompensă şi nu m-a ameninţat cu nicio pedeapsă. Eu ştiu doar că fără "El" nu pot trăi şi nici muri, oricine ar fi, orice ar fi.

citat din Codrin Ştefan Ţapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există iubire fără iertare si nu există iertare fără iubire.

citat din Bryant H. McGill
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa nu există fără dragoste, precum nici dragostea nu există fără credinţă. Iar acestea două vin de la Dumnezeu.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Tina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce există se află în Dumnezeu şi nimic nu poate nici să existe, nici să fie conceput fără Dumnezeu.

citat celebru din Baruch Spinoza
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu mă vede

Pe un braţ de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Şi le-adun într-un răsad
Să-ncolţească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau şi mă ascultă.

Plâng cu palmele spre cer
Aş veni ca să-Ţi mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.

Pe un braţ de verde crud
Am tăcut ca să aud
Inima cum crede.
Şi mă duc să ostenesc
Şi păşesc sub cer domnesc
Dumnezeu mă vede...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tăcere nu există nici pedeapsă, nici răspuns.

citat celebru din Miguel de Cervantes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În natură nu e nici răsplată, nici pedeapsă; există doar consecinţe.

citat clasic din Robert G. Ingersoll
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iubire!

Dacă nu există început;
Nu există sfârşit;
Nu există timp;
Poate nici spaţiu;
Noi existăm de când....
De când avem conştiinţa de..
Sine; de Noi?
Dacă suntem doar transformare;
Perpetuare; rostogolire!
Atunci suntem nemurire!
Suntem întru tot;
Un infinit!
Un Dumnezeu!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfe

Beţiv, afemeiat, fără măsură,
Relaţia-i se pare la final,
Isprăvile-au umblat din gură-n gură,
Şi ei din tribunal în tribunal,

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am conştiinţa...

Am conştiinţa vorbelor nerostite şi a faptelor
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa drumurilor şi căutărilor,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa primăverilor înverzite,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa trăirilor neţărmurite,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa gândurilor necuprinse,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa dorinţelor nestinse,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa iubirii supreme,
Pe care vreau s-o aştern în tipare eterne,
Dincolo de efemeritatea lucrurilor,
De curgerea inexorabilă a tuturor timpurilor.

Am conştiinţa unei lumi mai bune,
În care să crească copiii de azi şi de mâine,
O lume cu speranţe, cu zile vioaie,
O lume minunată, fără războaie!

poezie de Gheorghe Alionte (9 iulie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt veşnic, singurul cu adevărat existent. Şi tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmaţie? Dacă e a doua, atunci conştiinţa primului, veşnicului "eu" e înşelătoare. Dar asta nu-i cu putinţă, fiindcă fără această amăgire ( primul "eu") nu există viaţă, nu există nimic, şi mai ales nu există al doilea "eu". Dacă însă prima afirmaţie e adevărată, atunci înseamnă că toată viaţa trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viaţa trupească n-aş fi putut face aceste raţionamente. Şi de aceea există şi una şi alta: Eu sunt fiinţă spirituală, nonspaţială, atemporală, în condiţii corporale, spaţiale şi temporale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare, de ce?

în fiecare zi există o altă zi
şi-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni şi nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuşi Dumnezeu

e un spaţiu rezervat şi nu insist

traversez singurătăţi şi învăţ
cum se moare
în înţelesul meu
un răsărit fără margini
şi fără intersecţii

oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie
să te cunoşti pe tine însuţi?

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa Fără De Formă nu e niciodată absentă din Acum. Liniştea este Acum-ul Fără De Formă, în care există orice formă şi fără de care nicio formă nu ar putea exista. Chiar şi atunci când sunetul rătăceşte, Conştiinţa Pură este prezentă în el, însă concentrarea sunetului pe formele de sunet îi blochează accesul la Adevărata Natură a Realităţii. Liniştea nu s-a despărţit de sunetul manifestat - Ea este prezentă în centrul Adânc al sunetului şi, tocmai de aceea, călătoria de revenire Acasă este o călătorie de Întoarcere în Centrul Fiinţei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda începe pe la mijlocul anilor '70, când în satul de munte îşi face brusc apariţia o femeie de vreo cincizeci de ani, Ines Garcia Clemente, nepoata lui Pedro Garcia Luciente, membru al vechii familii Garcia al cărei nume este purtat de o jumătate de sat ca patronim şi de cealaltă jumătate ca matronim (există doar puţini Garcia Garcia, iar Institutul Epistofelic i-a privit multă vreme cu suspiciune, deşi toată lumea ştia că mama şi tatăl proveneau din sate diferite). Noua sosită e bine primită de clan; îşi pierduse bărbatul şi cei doi fii şi n-avea rude decât la Mesala. Ines vorbeşte puţin, iar când vorbeşte e incoerentă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!