Nu e vinovat vinul, e vinovat cel ce îl bea.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de augustin stepanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşte-te vinovat, iar toate încurcăturile se vor limpezi imediat. E mereu uşor să te recunoşti vinovat în faţa lui Dumnezeu, în faţa celei mai bune părţi din tine. Iar pe oameni lasă-i să creadă că eşti vinovat în faţa lor. Dar eu, de caut, de bună seamă sunt vinovat faţă de ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii vinovat

Fii vinovat de iubire, creşte-mi vise în piele, sădeşte-mi flori pe sâni şi apoi cu soarele-ţi arzând înfloreşte-mi speranţa...
Fii vinovat de râsul meu din zori de zi, şi aşază-mi sărut pe mâini, pe pleoape, am atâta nevoie să te văd...
Fii vinovat de răspunsuri date întrebărilor puse şi punctează-mi destinul...
Trăim şi murim zi de zi cu fiecare iubire, floare, speranţă, râs, sărut, întrebare şi răspuns...

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul vinovat (Procese - Hexagrame de Nicomah)

Zarafu merită la beci să stea,
Că scris-a versuri fără de perdea.
La tribunal pe viaţă condamnat
El câştigă procesul la apel
Probând c-adevăratul vinovat
Era Teodoreanu Păstorel.

hexagramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat

Cearta a fost din vina mea,
"Ce-i pe TV?" a întrebat,
Am zis că praf, neşters de ea,
Şi-n clipa aia a turbat.

epigramă de Paul Constantin (4 octombrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat este cel ce se scuză că nu a făcut nimic! La fel de vinovat, însă este, ca cel ce cu mână de moarte loveşte, când el stă doar şi priveşte.

Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat sau păcătos?

Ai vină că te-ai culcat
Cu soţia lui, dar vezi,
Ar fi fost mare păcat
Ocazia să ratezi.

epigramă de Paul Constantin (28 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat

S-a întâlnit -în cale cu destinul
Ce prin hazard, eşec l-a desemnat-
O victimă, la alţii; trist-festinul...
Se înfrunptând din el, cel vinovat.

Fără putinţa răului, din gene
Pururi timid, ades neacceptat,
Singur ţinut răspunzător de drame, fără scene;
E veşnicul cu degetu-arătat, drept vinovat.

Rămas fără de casă şi soţie
Nenorocitul, paria, un ratat
Sălăşuind tenebre, nici nu ştie
Că chiar nefiind povară, e vinovat.

E fericitul ce are şi-un copil
-Odor crescut, ce-n multe şcoli a dat-
Plecat demult... E-n robă de edil
Cu vilă scumpă... fără loc, de vinovat.

În greutăţi, curajul şi-a pierdut
Să ceară drept de-o pensie, la Stat
Şi viaţa tot muncind şi-a petrecut,
La sonde, hămălind, eternul vinovat.

Avea o boare de avut de-o viaţă
-Până-ntr-o zi când totul i-au furat
Şi-i ştie, i-au spus mulţi, ce-au fost de faţă-
Dar judecata a hotărât, că-i vinovat.

Târâş îşi duce sufletul, cu greu;
Nu plânge, e cu soarta resemnat
Printre injurii... Închină rugi la Dumnezeu...
L-a părăsit şi el, pe-al lumii vinovat?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt că mă blastămă frunzele, buzele, moartele inimi, pentru că odată-nviindu-le, morţii din nou le-am lăsat.
Nu-s vinovat, nu-s vinovat că pururi caut, caut...

citat celebru din Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru iertarea păcatelor

Ştiu că-s vinovat, Părinte...
Ştiu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Şi nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Şi cu fapta,
Şi cu gândul,
Şi cu ochii,
Şi cu gura...

Ştiu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...

Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu ştiu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăieşti în mine -
Şi cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i păcat...

poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s vinovat faţă de ţara mea!

La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
şi că mă-nchin când mă aşez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâţia şerpi i s-au ascuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o ţară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belşugul, de la vin la grâu,
şi c-am chemat la praznic pe oricine,
cât m-am ştiut cu cheile la brâu.

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
şi sfânta noastră pâine de la gură –
nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune şi-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
şi câţi prin veacuri au venit să-l prade
îl simt şi-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea!

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul este inocent, doar beţivul este vinovat.

proverbe franţuzeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s vinovat faţă de ţara mea

La ora când cobor, legat în fiare,
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
şi că mă-nchin când mă aşez la masă,
cuviincios ca preotu-n altar.

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns,
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâţia şerpi i s-au ascuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o ţară hora-n prag,
sau c-am primit colindători în tindă,
cum din bunic în tată ne-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belşugul, de la vin la grâu,
şi c-am chemat la praznic pe oricine,
https://Versuri. ro/w/jo87
cât m-am ştiut cu cheile la brâu.

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
şi sfânta noastră pâine de la gură –
nu-s vinovat faţă de ţara mea.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.

Pământul meu, cum spune şi-n izvoade,
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu,
şi câţi prin veacuri au venit să-l prade
îl simt şi-acum pe piept cât e de greu.

De-aceea când cobor legat în fiare,
împovărat de vina cea mai grea,
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturaşii din stomacul femeilor cam în 3-4 ani se transformă în omizi şi dacă nu se face o deparazitare la timp şi corectă, omizile vor distruge tot copacul şi fructele iubirii acesteia. Vinovat de toate acesta va fi chiar obiectul iubirii ei - bărbatul. Chiar este vinovat că nu a înlăturat iluziile la timp.

citat din Anatol Basarab (26 martie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu, ca orice-albastră visătoare...

Eşti vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Şi poeziei 'i-este dor de noi.

Eşti vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?

Eşti vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le-aş aduna durerea de fecioară
Pe buze-n aşteptare, dar tu taci.

Eşti vinovat de crimă şi trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Şi m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.

Eşti vinovat de-nsingurea-n care,
M-ai condamnat, într-un deşert de dor;
Îmi plânge versu-n semne de-ntrebare,
La care nu găsesc răspuns şi mă strecor

În nopţile ce-mi sunt mereu aproape-
Nopţi albe, agonii, şi-nnebunesc;
În mine nicio zi nu mai încape
Şi-aş vrea pe trupul tău, să m-odihnesc.

Am obosit de-atâta aşteptare,
Ecouri îţi trimit, dar nu ajung;
La tine. Depărtarea e prea mare
Şi gerurile iernii mă străpung.

Şi de mai cred în false jurăminte,
E pentru că îmi place să mă mint,
Că sunt un adevăr printre cuvinte
Şi vreau minciunile să îţi dezmint.

Eşti vinovat, iubite, şi mă doare
Că suntem, totuşi, sub alcelaşi soare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul inocenţei

De viaţa asta chiar mi-e silă
nevinovatu-i cel mai vinovat
ajunge Doamne nu ţi-e milă
de ce nu-i dragostea bărbat

Nevinovatu-i cel mai vinovat
şi păcătosu-i pururi fericit
că veşnicia s-a născut la sat
dar tot acolo-a şi murit

Şi păcătosu-i pururi fericit
ajunge Doamne nu ţi-e milă
autoportret pe lamă de cuţit
de viaţa asta chiar mi-e silă

Nevinovatu-i cel mai vinovat
şi merită cu dragoste scuipat

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circumstanţe atenuante

Vinul - dacă-i crezi blazonul -
E de soi apreciat,
Vinovat e deci sifonul,
Care nu-i medaliat!

epigramă de Vasile Ghica din Epigramişti români contemporani (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat de retina oarbă

Vinovat bântui retina copilăriei,
Am spălat văzduhul cu ploile suferinţei,
Am rotunjit urmele durerii cu palmele mamei,
Am învăţat necunoscutul cu sângele fiinţei.

Drumului pus între două puncte
Aflate în candela spaţiului tridimensional
Am adus ecou chemarea Domnului
Din trinitrotoluenul încercat de-al omenirii val.

În neliniştea mută ce poartă coroana
Luminii în zborul păsărilor otrăvitoare
Hălcile orânduirilor descompusei dreptăţi
Urcă sfera nelegiuirilor în ceruri fără soare.

La întâmpinarea paşnică a pădurilor de cruci
Contribuie încă hienele cu dinţii ştirbiţi
În cuiele bătute în sufletul neamului meu
Vinovat că au retina oarbă preacuvioşii sfinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaşte zeii recunoscuţi de cetate şi de a introduce divinităţi noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea.

citat din Meletos, Anytos şi Lyton
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caz închis

mă judecă doar cu ştampila de vinovat
din fiecare colţ împleteşte firele să mă încâlcesc
degeaba mototolesc hârtiile cu decizii judecătoreşti
degeaba acopăr deznodământul cu corector
mi se zgribulesc peniţele pe literă
cu urlete-n iele de tipar
oriunde calc
eratele mă privesc
lipsa unei cratime zvârcoleşte fire de tăciuni vii
tu mă strângi în braţe cu sensuri
platonicul există vinovat la răscrucea vinovatului
cu riscul inimii frânte la volan
conduc timp vitezoman
pe linia întreruptă a silabelor până la tine
criminal răstită cu ciocanul judecătoresc
îmi place să iubesc până la sânge
cu litere silabe vinovate de sensul pe care mi-l dai doar tu
iubesc vinovat şi nevinovat
caz închis

poezie de Ioana Camelia Sîrbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat

Da, sunt vinovat că iubesc florile arzând pe câmpuri,
că iubesc caii nechezând sălbatic în bătaia vântului,
apele dulci şi sărate, cu mirosul lor suav, de iasomie,
colinele şi dealurile, şi munţii, şi spicele, şi bulgării din brazdă.

Da, sunt vinovat că îmi pasă de căţeluşul şchiop,
de copacul tânăr ori bătrân culcat cu fierul la pământ,
de măcelul de miei şi de porcul înjunghiat în cotineaţă,
de câte o statuie dărâmată şi de copilul născut fără noroc.

Da, sunt vinovat că respir cu plămânii înspre trecut,
că mă mişc mecanic şi forţat prin prezentul meu şi al altora,
că plâng după o împărăţie a ierbii înalte şi a râului cu umbre şi susur,
că îmi vine să arunc în aer civilizaţia mizerabilă şi năucitoare.

Da, sunt vinovat, şi vinovăţia mea mă pârjoleşte ca o rană vie,
cu fiecare zi care trece mă simt tot mai bătrân, mai uscat şi mai condamnat
la drumul ăsta silnic şi făţarnic, la sărăcia definitivă a lumii,
cu fiecare nouă adormire mă bântuie coşmarul trezirii la suprafaţa albă.

Da, sunt vinovat, şi ştiu că mă va condamna instanţa,
dar la proces cei fără de vină nu vor putea ajunge,
căci ceasurile de la mână le vor plesni pe rând, la aceeaşi oră,
şi toţi vor pierde noţiunea timpului, a spaţiului, a bucuriei.

Sunt vinovat, sunt vinovatul de serviciu al întregului pământ,
starea de culpă mi-a devenit o a doua natură, o obligaţie,
sunt vinovatul unei dureri nevinovate,
o biserică de epurare a tuturor păcatelor şi nevoinţelor lumii.

Mă rog ca judecătorul să ţină cont în sentinţă de aceasta.

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!