Sunt vinovat

Cearta a fost din vina mea,
"Ce-i pe TV?" a întrebat,
Am zis că praf, neşters de ea,
Şi-n clipa aia a turbat.

epigramă de Paul Constantin (4 octombrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentele noastre sunt întotdeauna cele mai fierbinţi în clipa întâlnirii şi-n clipa despărţirii.

citat din Jean Paul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţe...

- Cum l-ai prefera pe "el"?
A întrebat mama severă.
- Nu contează, că-s la fel,
Doar salariile diferă.

epigramă de Paul Constantin (30 august 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studii superioare

- Ce şcoală aţi absolvit ultima dată?
L–au întrebat la angajare ieri.
- Păi... ultima şcoală terminată
A fost facultatea... de şoferi.

epigramă de Paul Constantin (15 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discurs în doi peri

Întrebat de ce-i "obtuz"
Şi vorbeşte des, confuz:
- Nu importă, nu-i "esenţă",
La aşa... audienţă...

epigramă de Constantin Enescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om turbat versus câine turbat

De-ar fi să-aleg, de-s atacat
De-un câine şi de-un om turbat,
Deşi-s un mare gentilom,
Eu m-aş feri mai mult de om.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (25 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macabră

Vasile a chemat un tămăduitor,
Ce i-a adus nămol în nişte ceşti.
- La ce e bun? a întrebat bănuitor.
- Ajută... cu pământul te obişnuieşti.

epigramă de Paul Constantin (30 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cearta cu ceilalţi făurim retorica; din cearta cu noi înşine dăm la iveală poezia.

William Butler Yeats în Eseuri, Anima Hominis (1924)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa a fost să fie

Împotrivă ne-au fost sorţii,
Deloc n-am fost favorizaţi,
Şi am ieşit din "grupa morţii"
Bătuţi şi chiar cu banii luaţi.

epigramă de Paul Constantin (18 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis turbat

de nalţ nimicuri, îţi cioplesc montură
rubinului de-amor, deşertăciune...
un diamant al nefiinţei spune
de alte-averi, ce-n ochi de lut n-au gură.

pe gând era minciunii leziune
de-mi putrezea a literei structură...
pe raft e Domnul în miniatură
abia clipind biserici pe genune.

cu dulci convulsii de mirări mă-ncaier,
sub noţiuni de noapte-i vis turbat
diform alint ce dezveleşte vaier.

ci doar de mine nu te-am întrebat
când mai veneai pe-o umbră-n şa de aer...
mă pitulam, de ploaie vinovat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Interpretare" de poliţist (Vitezomanul)

Oprit de agent, Mardare
A întrebat cu glas mieros:
- Nu cumva mergeam prea tare?
- Nu! Dumneata "zburai"... prea jos.

epigramă de Paul Constantin (29 iunie 2010)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Unul întrebat în cramă
Ce-i aceea epigramă
A răspuns puţin mahmur:
- Mustul, când o fi matur.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa când anii se schimbă

Timpul meu, al tău şi-al lui
vezi cum se rostogoleşte?
Veşnicia lerului
perpetuum se primeneşte.
E bătrân dar veşnic tânăr,
culege tot din galaxii,
esenţă-i de adevăr
şi note din armonii.
C-o mână dă, cu alta ia,
mereu ne ţine în spirală
căci univesu-i catedrală
în cane noi suntem făclii
şi stelele ne sunt rozarii.
Doar o clipă ne-a fost dată
să-l vedem în nuda haină
cu fir de aur brodată
deşi cufundat în taină.
E clipa când anii se schimbă
lăsând tot ce-i vechi în neant,
e aripa de columbă,
al vieţii inel de diamant.
Să-ntâmpinăm clipa de vis
cu artificii de speranţe,
s-o îmbrăcăm în rara avis,
să scriem poeme atlante.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa gândului hoinar

S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Şi-i îngrozeşte sufletul firav,

Căci vis nu este, nu e un coşmar
Ce-l chinuie în starea de visare –
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.

Iar clipa-ceea nu a fost, o ştie!
Nu poate înţelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.

Cum să-şi explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuţi din asfinţit?

Ce-a fost: o zi, o noapte de iubire?
Cum ar putea, acum, să-i dea de rost
Acelui gând ce-aduce-o amintire
A unei întâmplări ce nu a fost?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Tu te-ai întrebat vreodată
inimă de piatră seacă
când erai cu fulgi cernită
sau erai îndrăgostită:

"De ce-i moarte pe Pământ?"
sau
"De ce-i frig şi-n cuvânt?"

"De ce sunt multe păcate
Ce nu pot fi iertate?"

"De ce-s oamenii mai trişti,
fug de lume rătăciţi
cu viteza gândului,
ca arşiţa soarelui..."

Poate că-i un paradox
uităm să trăim frumos,
omul uită să iubească
gerul să-l mai domolească.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comandă serioasă

- Sergent, ce caut la chestură?
A întrebat beat mort, Mitică,
- Te afli pentru băutură.
- Atunci, te rog... o vodcă mică.

epigramă de Paul Constantin (16 septembrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Atelier

În Atelier, demult, dincolo de pulberea anilor,
Lutul era umed şi focul ardea molcom.
Iar Cel care, aplecat, îşi folosea mâinile
Pentru a crea omul, a modelat o formă
Şi-a pus înăuntrul ei o inimă loială –
Răstimp în care cineva privea de-alături.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut.
"Un îndrăgostit," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut s-a încruntat, fiindcă ştia despre ce-i vorba.

Apoi Dumnezeu a modelat o formă asemănătoare,
Mlădioasă ca nuiaua de salcie,
Şi i-a pus doi ochi veseli şi plini de promisiuni,
Îmbietori ca un drum larg deschis.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut
"O trecătoare," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut a zâmbit, fiindcă ştia despre ce-i vorba.

La urmă, Dumnezeu a modelat o formă
Şi i-a dat, ceea ce era destul de ciudat,
O inimă loială şi ochi plini de promisiuni;
După care, eliberat de griji, a fluierat un cântecel.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut.
"Un poet," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut s-a încruntat, fiindcă ştia despre ce-i vorba.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hodie mihi, cras tibi

În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel...

Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi –
Căntă în clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,
Şi-n el!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect deosebit

- Ce aveţi pentru ridurile mele?
A întrebat pe doctor circumspect.
- Păi, cum să-ţi spun exact, Ionele,
Am un mare şi deosebit respect.

epigramă de Paul Constantin (11 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui licean

Întrebat abil, cu rost:
Eminescu, cine-a fost?
A răspuns, cam pus pe sfadă:
E în Bucureşti... o stradă...

epigramă de Constantin Enescu (11 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catren din praf de stele

Se scutură galaxiile în petale
Clipind eternitate, pe genele tale.
Şi-n oricare vieţi a mele
Esti sărutul cu praf de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!