Odată ajuns la Cap Sounion, am avut senzaţia de "Finisterre"... Şi chiar asta era... De la înălţimea templului lui Poseidon, am admirat marea, inegalabila mare Egee... Nu e de mirare că Byron şi-a lăsat acolo semnătura, spre amintire, cuprins probabil de farmecul locului, nu e de mirare că şi acum, după atâta amar de vreme, resimt o dulce melancolie şi dorinţa de revenire pe meleagurile binecuvântate de Zei...

Mihail Mataringa (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am admirat

Am admirat marea în splendoarea ei,
am admirat zarea cu cerul în scântei.
Am admirat munţii cu văile adânci,
am admirat izvoare curgând printre stânci.
Am admirat semeţia brazilor urcând spre cer,
am admirat grota, care ascunde un mister.
Multe am admirat în lume, dar mai mult decât pe tine,
n-am privit lucruri anume, care să-mi fi dat iubire.
Când te-am cunoscut măi fată, inima mi-ai fulgerat,
cu iubirea înflăcărată, către tine am alergat.
Uimit de atâta frumuseţe, eu nicicând n-am admirat,
mi-ai dăruit atunci iubirea, dulce te-am îmbrăţişat.
Atunci am simţit iubirea, buzele ţi-am sărutat,
am gustat din ferirea, ce pe viaţă ne-a legat.

poezie de Dumitru Delcă (8 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mirare şi-o tăcere

Eu, mirare,
tu, tumult,
pasul
încă ţi-l ascult!

Eu, mirare,
tu, tăcere,
vise blânde-n
adiere.

Tu, mirare,
eu, tumult,
nu lăsa,
să treacă mult!

O mirare
şi-o tăcere,
purtate
de-o adiere,

trasformate
într-o floare
de iubire,
azi îmi pare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare (Lui A.P.)

Ce rece-i ochiul tău, ce mare
şi-n el, atâta înfruntare
soră cu-o dulce disperare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îi o mirare...

În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viaţa îi o mirare!

Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veşnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălţare,
Neastâmpărul în veci nu-ţi moare!
Căci viaţa îi o mirare!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îi o mirare...

În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viaţa îi o mirare!

Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veşnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălţare,
Neastâmpărul în veci nu-ţi moare,
Căci viaţa îi o mirare!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţie

De ce nu este fată mare,
Aşteptându-şi mariajul?
Ce-i atâta de mirare?
Sigur, şi-a făcut rodajul!

epigramă de George Tătăruş din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Mirare
e primul scâncet,
prima atingere a mamei,
lumina zilei,
prima mirare simţită de ochi,
primii paşi spre lumea cea mare
şi vocea suavă ce-ncepe să dea prin cuvinte,
trăirilor un rost!
Primul sărut şi prima iubire,
mirarea că inima bate mai tare,
iubirea divină ce viaţa o schimbă
uimirea a doua suflete
ce prin iubire devin
unitare!
Drumul în doi şi rodul iubirii
griji printre minuni,
zâmbete şi lacrimi,
toate-mpletite ne face să privim
caruselul vieţii ca o perpetuă
mirare!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la capătul trenului, din ultimul vagon, resimţi cel mai acut senzaţia părăsirii. Acolo realmente îţi fuge pământul de sub picioare, traversele se succed atât de repede încât nu le mai poţi distinge, şinele lucesc până departe, înapoia ta, întreg peisajul pare să se mistuie într-un vârtej ameţitor, în vreme ce tu simţi cum te învăluie o tristeţe moleşitoare, lăsându-te cuprins de sentimente amestecate, ca şi când o mână nevăzută te-ar trage înainte iar alta te-ar împinge înapoi, spre locul pe care tocmai l-ai părăsit.

Mihail Mataringa (25 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta amar de vreme de când se moare, viul a căpătat probabil obişnuinţa de a muri; fără de care nu s-ar explica de ce o insectă sau o rozătoare şi chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli, să crape atât de demn.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul s-a oprit în loc pentru câteva clipe, pentru a-şi trage sufletul. Prea a curs fără întrerupere atâta amar de vreme.

aforism de Mihail Mataringa (20 martie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ăsta a ajuns o ruină. De-acum încolo va fi admirat de generaţii întregi.

aforism de Mihail Mataringa (4 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine că eşti...

Ce mirare că eşti, ce minune că sunt,
Că existăm amândoi pe acelaşi pământ,
Cu fiori dulci şi culori de gheaţă,
Rătăciţi în dimineţi cu aromă de ceaţă.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Şi glasul nostru răsună asemeni unui cânt,
In visele de stele-nseninate,
Când gândurile ni se perindă-n aceleaşi şoapte.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Si ne-nvelim cu acelaşi acoperământ
De lacrimi şi sărutări aprinse
In hora stelelor destinse.
Ce minune că sunt, ce mirare că eşti
Frumoşi şi mirifici de ne priveşti,
Ce mirare a minunii că suntem
Aproape şi totuşi nu ne spunem.
Ce mirare că eşti, ce minune că sunt
Si vorba ne este un singur cuvânt,
Ce minune că sunt, ce mirare că eşti
De ne-ntâlnim doar în poveşti.

poezie de Ana Maria Erdo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pă o uliţă din sat

Un bărbat, făr-de ruşine,
Pă o uliţă din sat,
Doarme cu nădragii-n vine,
După ce s-a uşurat...

C-o beut cu Văsălie,
Şi-i atâta de matol,
Că-i cu capu-n bălărie,
Şi, scuzaţi, cu "cucu" gol...

Şi aşa din întâmplare,
Trec pe-acolo trei neveste,
Care, pline de mirare,
Prind a zâce, fără veste:

Parc-ar fi bărbatu tău,
Zâce Veta cu mirare,
Ba să şti că nu îi, zău,
C-al meu are "cuc" mai mare...

Paraschiva-i dă dreptate,
Şi-ntăreşte, cu temei:
Cum îl văd întins pă spate,
Sigur nu-i bărbatu ei...

Mărioara-o-ţâr mai şede,
Şi conchide răspicat,
Ăsta, după cum să vede,
Nici nu-i de la noi din sat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublim de mirare

Atunci când ea apare
lumea capătă culoare
şi-nmiresmează în boare
cu sublimul de mirare

ce nu-l are nici o floare
răsăritul unui soare
briză de perlă în mare
cetină-n a ei răcoare

răsărită din mirare
cu a ei atingere
născută printre linişte
de nemaivăzute creste

înălţată de umeri ei
de cristalinul ochiilor
cu adierea mărilor
şoaptele răsăriturilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de clasă este un sanctuar prin care unii trec cu evlavie, alţii cu emoţie, alţii cu interes, alţii cu motivaţie, alţii cu abnegaţie, alţii cu greu, alţii cu mirare, fără să-şi dea măcar seama de ce sunt acolo!

Mihail Mataringa (1 martie 2020)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

După îndelungi căutări, şi-a găsit în sfârşit jumătatea. Astfel, a ajuns şi el un om întreg.

aforism de Mihail Mataringa (29 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă chinuie gândul că, odată ajuns la răspântie, nu o pot lua decât pe calea ce mi-a fost hărăzită... Şi atunci, la ce bun să-mi mai pun probleme existenţiale odată ajuns în faţa drumului despicat ca o limbă de şarpe...?

Mihail Mataringa (11 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ajuns în iad, scriitorul fu aruncat în cazanul cu smoală. Acolo dădu peste criticul literar, care ispăşea pentru fapte mult mai grave...

aforism de Mihail Mataringa (11 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum cântă marea

În fiecare seară, de-un timp, stau cu mirare
Şi-ascult ce straniu cântă tumultoasa mare.

Atent îmi plec urechea, şi-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă desprind de ele,

Să-mi lămuresc ce-o doare când spumegă de ură,
Ce vrea să spuie marea cu-nfricoşata-i gură.

Dar apele-i ţin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parcă se joacă zvârlind mărgăritare,

Şi-acum, ca sub imperiul unei porunci secrete,
Îşi părăseşte jocul, şi-n larmă de trompete,

Îşi trâmbiţă mânia, iar miile-i de creste
Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste,

Că cineva ascultă şi-nseamnă cu mirare
Ce poate să surprindă din larga ei cântare.

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul renunţării este atât de amar, încât este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Renunţare (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!