Voi întindeaţi mâinile spre coroana mea şi nu vedeaţi mâna pe care v-o întind?

citat clasic din libretul Oedipe de Edmond Fleg (13 martie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit e cel cu sufletul curat! Pacea să fie cu el!

citat celebru din libretul Oedipe de Edmond Fleg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul: Dintre toate victimele mele, tu vei fi cea mai frumoasă.

replică din libretul Oedipe de Edmond Fleg (13 martie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oedipe: Eu sunt nevinovat! Voinţa mea n-a fost nicicând în crimele mele! Biruit-am pe zei!

replica de final din libretul Oedipe, IV de Edmond Fleg (13 martie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întind mâinile goale spre voi şi vă spun tuturor: Iertaţi-o pe Oana. Căci abia de-acum înainte mâinile ei se vor îndrepta cu umilinţă şi credinţă spre rădăcinile vieţii.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul: Cine e mai puternic decât destinul?
Oedipe: Omul, omul este mai tare ca destinul.

replici din libretul Oedipe, II de Edmond Fleg (13 martie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile astea

am pictat cerul albastru
după aceea am tras
o rază de lumină
cu lanterna în mână
luna e captivă într-un geam
unde oftează o iubită
după un iubit sau cam aşa ceva
stelele le-am gratinat puţin
să fie mai crocante
în mâinile astea două
am ţinut păstrăvii şi clenii
care evadau din moldova
se agăţau de crinii fără spini
fluturii aveau trup de căprioară
pun mâna pe cuvânt
îl întind cât să fac o poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se aude de dincolo de milenii glasul năpăstuiţilor lumii care strigă prin glasul năpăstuiţilor de astăzi, ca un ecou perpetuu; descoperiţi mâna criminală, mâna care a făcut atâta rău omenirii, mâna care lucrează mereu în umbră, mâna care se vrea mereu ascunsă, mâna care ne fură şi ne ucide, trecând triumfătoare spre eternitate.

Constantin Ţurai în Elemente de criminalistică şi tehnică criminală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi toţi arborii, arborii dragi, spre mine întind, o, arborii mereu spre mine întind braţele...

citat din Geo Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul valurilor

Întind gândul, îmbrăţişare,
aşa cum întind mâna după fructul oprit de faţa împărătească
ce a repartizat fiecăruia câte o bucată de cer,
câte o haină de îmbrăcat eternitatea cu pipăitul stărilor,
câte un umeraş pe care să îşi pună intimitatea,
să prindă şi să desprindă nasturii cuvintelor,
martori ai deschiderii şi închiderii şifonierului inimii.
Întind gândul, atingere măiastră,
mai mult decât ar putea chiar palmele,
tortiţe de prins darul vieţii,
gata de muzica fiinţării,
gata de eliberări, planări în aerul viselor.
Sedusă de muza, alchimist,
ce schimbă în zbor dorul pescăruşului,
leg şi dezleg şiretul de care atârnă înfăţişarea întinsului.
Ca dintr-o peşteră, scot capul în gura pădurii de simboluri,
mă întind, maree,
să îmi descopăr prelungirea în rezonanţa undelor.
Artistă fără pereche, marea îmi răspunde în poemul valurilor.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar întind eu mâna

Întind o mână către tine, convins fiind că mă iubeşti.
Tu pleci. Nici nu te uiţi la mine, şi sufletul rău mi-l răneşti.
Cu gestul tău ai spulberat, visul meu dintotdeauna.
Viaţa-întreagă am sperat, pe fruntea ta să pun cununa.
Dar
Lângă mine-a rămas vântul, care-ţi flutura marama.
De la tine îmi iau gândul, e tot mai adâncă rana.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2916)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mergem spre adevăr pe aceleaşi căi.

Edmond Jaloux în Nehotărâta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coroana imperială

"Coroana imperială" se numeşte "înlănţuirea" în timpul iernii a 38 de vârfuri din Alpii valesieni, dintre care 30 sunt patrumiari.

definiţie de Erhard Loretan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doresc

lasciv întind mâna speranţei
spre albul răsuflării
întreb libelula la margine de alb
căldură şi fiori vreau să dau
badalchinul este mic
de alergări
fără frontiere
desfac, uimit, privesc
triunghi în fericire
ating, doresc.
răzbate atigerea ta spre mine
unirea este sacră
seara şi în miez de noapte
dimineaţa în zori
totul este tot
în acte diferite
irepetabile.

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile care mă dor

Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineaţă de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Şi pietre şi copaci...
Le-am împreunat
Şi le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinţii,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alţii,
Şi pe mine.
Mâini care ţi-au şters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere şi viguroase
Şi acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme ţărâna.
Sunt mâini bătătorite de greşeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenuşă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenuşă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care ţin o lumânare neîncepută
În aşteptarea luminii...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dio trăieşte într-o ţară de mâna a doua. Asta numai dacă-i dă mâna! Dacă nu, poate pleca în alta, cu amândouă mâinile!

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, Excurs în imaginarul contemporan (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

am căzut în tristeţe
şi m-am lovit de asfaltul ei
strivind o floare în cădere
melanconie
în ruptură de suflet
triseţe în bucurie?
dezamăgire în tristeţi
de nopţi umbroase
ce-apasă suflet părăsit?
oare de ce nu pot întoarce...
leagănul meu din trecut?
întind mâna spre bucăţica
de cer rămasă
fereastră spre lumină...
a sufletului meu
şi-n cana ştirbită fără toartă
în care eu caut amintiri...
de ce să dau sensuri
şi să păstrez nonsensuri?
poate că ploaia inimii crede
că udă grădini de suflete...
mă întreb, unde este al meu
al tău?
s-au luat de mână amâdouă
şi ne-au părăsit pe noi doi?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea
să întind mâna spre fiinţa ta,
fruntea să-ţi descopăr
de şuviţa rebelă
şi ochii aceştia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Ştii,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristeţea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii îţi întind mâna ca şi cum te-ar invita să le iei pulsul.

aforism de Ramon Eder, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe un vârf de deal
doi oameni se-ntâlnesc
şi-şi întind mâna

haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Sunt un aventurier nătâng, încăpăţânat,
Care încă mai caută ceva,
Prin desişul nisipurilor
Dintr-o clepsidră,
Printre
Fluviile de secunde care se revarsă tulburi
Într-un abis atemporal.
Întind mâna să mai primesc câte ceva
De la soartă,
De la graniţa existenţei,
Dintre a fi şi a nu fi,
Să încetinesc cumva
Destinul tragic al clipei
De la o stea spre altă stea,
Cerşetor de secunde,
Timpul, graţia divină,
Clipa.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!