Te doresc
lasciv întind mâna speranței
spre albul răsuflării
întreb libelula la margine de alb
căldură și fiori vreau să dau
badalchinul este mic
de alergări
fără frontiere
desfac, uimit, privesc
triunghi în fericire
ating, doresc.
răzbate atigerea ta spre mine
unirea este sacră
seara și în miez de noapte
dimineața în zori
totul este tot
în acte diferite
irepetabile.
poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eu
pereți întunecați
în patru colțuri, mă împart
cu palme ating ce nu pot vedea
caut în ei sunete trecute
cobor, căci au fost dărâmați
de privirile mele
caut orizonturi în praful rămas
degeaba mă zbat
a fost încăperea mea, numai a mea
în mine sunt pereții mei
și vreau să mă ating, pe mine
mâinile se întind în van
prin zbatere zadarnică, căutând
păiajenul din colț uitat
uscat de vremea trecută
îmi amintesc ce nu sunt astăzi
țesătura lui este peste ochii mei
o plasă veche, îmbătrânită
de pleoape strivită
lovesc pereții mei
dar ei nu mai există
a rămas doar întunericul din mine
ce palidă lumină întinde
spre tunelul luminii albe
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
am căzut în tristețe
și m-am lovit de asfaltul ei
strivind o floare în cădere
melanconie
în ruptură de suflet
trisețe în bucurie?
dezamăgire în tristeți
de nopți umbroase
ce-apasă suflet părăsit?
oare de ce nu pot întoarce...
leagănul meu din trecut?
întind mâna spre bucățica
de cer rămasă
fereastră spre lumină...
a sufletului meu
și-n cana știrbită fără toartă
în care eu caut amintiri...
de ce să dau sensuri
și să păstrez nonsensuri?
poate că ploaia inimii crede
că udă grădini de suflete...
mă întreb, unde este al meu
al tău?
s-au luat de mână amâdouă
și ne-au părăsit pe noi doi?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să adun în pumnul meu tot ce este frumos, tot ce este iubire și fericire în această lume, apoi să pun totul în inima și sufletul fiecăruia, ca să ne iubim. Vreau!
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Vreu totul
simt fiori în venele-n-albăstrite de iubire-n geană
coapsele-mi tremură silabic în mersul de sibilă
nu stau o clipă fără să doresc lumină
în întunericul doritor din mine ce se combină
ce-mi pasă de timpul care trece peste mine
vreu să fiu izvor, cascadă și grotă subterană
ce absoarbe cu plăcere nestăvilită izvoare doritoare
să simt pulsul lumii în mine, trăire intensă dureroasă
nu vreau de nimeni să mai aud și nici că-mi pasă
vreau totul de la viață, clipe, ore, zile de trăire și iubire
să fiu regină crisalidă în fluture de o zi și-o viață
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi tăi
șuierat de locomotivă,
stau amorțit, geam înțepenit,
tăcere sonoră,
se deschide parcă în vis
ușa ce dă... chiar spre mine.
scuzați vă rog...
îmi dați și mie voie?
eu nu pot să mă mișc.
rămas mut de uimire, e vis,
e rai, e închipuire?
sau sunt rămas în adormire?
vă rog, să vă ajut!
stați puțin, nu-i greu,
ating cu mâna ceva ce...
inima-mi răpune,
doamne ce fior...
ochi negri de cărbune,
diamante sclipind lucitor,
ce privesc uimiți sclipind vesel,
la mine.
tresar căci aud șuierat,
eram cu mulți ani în urmă,
în fața mea este un băiat,
ce semăna la fel ca și tine.
este el, al nostru!
de ce ai plecat, tu, acolo?
undeva departe, departe,
tu, a mea iubire?
ochi de diamant, negru cărbune?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
citesc pașii mei prin oase de gheață
fulgul disperat țipă prin geam la mine
nu agăț ultima sărutare de cârligul vieții
nu vreau ușa băncii să o tărăsc în neștire
șoseaua vieții încă-mi este liberă
alerg plutind după tine
arunc îmbrăcămintea de trecut, în timpul din urmă
am luat cheutorea zilei de astăzi
și într-o stație de metrou, încerc prin privire
să o arunc numai spre tine
bluza neagră stă numai pe un umăr
atârnă golaș desupra rotundului așteptării
ginșii mă lasă să văd pielea albă
de sus și de jos de unde începe viața
neglijent privesc strada și uit de zebră
ea mă obligă să-mi cântăresc, câteodată viața
acuz cu degetul ochiului meu care nu vede
seara, albul pătratului fără de cute
noaptea-mi este zbatere, fără sunete
te-aștept să-ți văd marmura dezgolirii
lumânării drepte ce arde cioplită în vene
încerc să te aștept, ca să fiu iară cu tine
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neatul dăruit
sting visuri-n focul macului.
roșul sângelui vede,
rostul,
în rozul intrării mângâind sufletul tău.
amintirea-mi citește cartea vieții.
primăvara din trupul meu,
aprinde-n răsărit,
soarele.
deschid galben de aur printre fire,
fără spic,
sau
unduiri de noapte, aștept.
supendat sunt acolo, parcă într-o stea,
culeg căldura ta.
bobul de grâu prin trup devine sămânță.
răscolit de albul măinilor,
trec de intrarea întunericului
nopții.
privesc luna printre cele două falii,
buzele ți le sărut.
ating suav cu palmele pernele vieții,
iar cu dinții ating, încet, respirații.
apăs adâncul venirii,
și...
brusc răscolit el se strânge, spre mine.
deodată cazi în prăpastia vieții,
tresari, mă prinzi strâns de mâini,
și-ncet mă tragi
în neatul dăruit și-ntors de amândoi,
între un mine și-un tine.
poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefericirea este cea mai nedorită și din păcate este cea mai răspândită. Când se înclină curat granița echilibrului spre fericire, înseamnă că Dumnezeu se uită la tine.
Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plouă
geamul lăcrimează cu ploaie
te ating și număr secunde
mi-aduc aminte
că,
am pus mâna pe rotula genuchiului tău
că-am sărutat mai sus și-am am ars ca un jăratec
fiorul m-a electrocutat
talpa piciorului tău mă sprijiea, în străduință
și-am mușcat, cu sete, te vroiam cu totul
simțeam că mă doreai și mușchiul tău firav
s-a contractat
am alunecat usor spre cavitatea unde sunt tainele facerii tale
și-am simțit, că sărut inima lumii
și acum iarăși vreau
să mă agăț de un fir de păr, pentru ca să ajung
la umărul tău divin
gura-mi cerșește, încă o clipă de dragoste
să te simt că mă săruți, cu tine intrând în mine
te vreau
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binele este tendința spre ordonare a materiei și-a spiritului. Răul este tendința spre dezordine și spre haos. Împreună constituie lumea de la Adam și Eva. Isus Hristos a început reîntoarcerea!
Viorel Muha (aprilie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doresc să ating fericirea
Doresc să ating fericirea
Cu Ea, vreau ca să vorbesc,
Atât timp cât mai trăiesc
Și să-i aflu menirea.
Să-i sărbătoresc venirea
Desigur că mă străduiesc,
Doresc să ating fericirea
Cu Ea, vreau ca să vorbesc.
Să-i arăt că iubirea
E un lucru unic, lumesc
Prin care o prețuiesc
Fără ca să-i tulbur firea.
Doresc să ating fericirea
rondel de Vladimir Nichita
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Din nou privesc spre tine
Spre-al tau balcon, la doi,
Tu te gandesti la mine?
Eu ma gandesc la noi.
Si iar se face seara
Iar clipele se scurg
Si eu iti vorbesc iara
Tu oare ma asculti?
Privesc spre tine iara
Dar nu stiu unde esti
Afara este seara
Tu oare ma privesti?
Doar luna trece lina
Privind la ce afost
Iar vocea ei sublima
Imi spune: n-are rost.
poezie de Alin Micu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am tras stele peste mine
Am tras stele peste mine
Să m-ascund la tine-n gând,
Să privesc cum timpul vine
Clipele cum trec pe rând,
Să privesc în depărtare
Peste dealuri cum se stinge
Când întind mâna spre zare
Cerul simt că-l pot atinge,
Și ating cerul cu mâna
Sus pe culmea dealului,
Să opresc pe veci furtuna
De pe creasta valului
Învelită toată-n rouă
Să m-aștepți la asfințit,
Doar am rupt pământu-n două
Și vântul l-am cumințit,
Am tras stele peste mine
Să dau lumii tale rost
Și în timpul care vine
Să-i fiu clipei adăpost.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu știu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate și cânt apăsat, viața
strune fiindu-mi cârlionții tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniștită dimineață
singurătatea ierbii înalță tăcerea spre cer
capul tău întors îmi privește însă tristețea
ești dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viața ta trecător
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În miez de noapte
Te iubesc în miez de noapte
Chiar de nu te-oi fi iubind,
Fericiri îmi curg pe față
Vântul nu le-or risipi!
Te iubesc în zbor spre stele
Ca și demiurg ce ești,
Zilele îmi bat cu mâna
Noptilor le dåruiesc!
Te iubesc și-ți simt iubirea
Printre flori și printre dor,
Nopților le dau crezare,
Dorm cu tine până-n zori!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon
acoperit de gânduri
de ani, de timpuri
ce trec, se scurg
zac pe o stâncă
la margine de mare
pierdut într-o zare
acolo jos, în depărtare
sunt mai bătrân ca anii pierduți și risipiți
aiurea, haihui
pleoapele mi-au acoperit sufletul
să nu mai plâng
nu clipesc, nu privesc
am ochii acoperiți cu promoroacă
orb într-o lume oarbă
stropi cad pe frunte
unul, doi...
sunt lacrimile timpului trecut
încet-încet
întind mâna către cer
pipăi muguri de stele
tac, ascult...
e zarvă, e vuiet, e cânt
și mă întreb la margine de veac
e oare primăvară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi...
amețeala apăsării
în sărut de buze
sidefate,
aruncate
pe acoperișul lumii,
suspendate
izvor din picături pulverizate...
capul întind
să văd ce simt...
trenul vieții mă duce
agăț mâna
de șina rămasă în urmă
fumul locomotivei trecutului
mă îneacă
stai...
nu pleca...
buzele-mi rămân acolo...
în masarda lumii
sus de tot,
nu pot lăsa
picturi de viață să se ducă...
vreau!
doresc în eu și tu
să fim în trenul agățat
de viață!
nu lăsa uitare
vreau întoarcere în destin
vreau doar doi să fim...
noi... doi...
poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A te da înapoi din fața unor nedreptăți, este ca și cum nu ai merge spre viitor, ci spre trecut.
Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resemnare
La margine de mine, la margine de dor,
pe margine de vise din margine de nor,
îmi mărginesc voința, îmi mărginesc puterea,
îmi mărginesc răbdarea ce mi-a mărginit vremea.
Din miez de amăgire din mijlocul furtunii,
din miez de viață fadă din crezul stins al lumii,
îmi rămân părticele, îmi rămân picături,
îmi rămân zile scurte și câteva frânturi
de soartă împărțite-ciuntite amintiri-
ce-mi sapă, zi și noapte, obosite priviri.
Nimic nu îmi mai place, nimic nu-mi mai doresc,
doar liniștea-mbrăca-voi, cât mai am să trăiesc.
Mă-ntorc plângând la mine, mă caut, în sfârșit,
m-am tot strigat o viață, dar nu m-am auzit...
Într-un târziu mă aflu, dar nu mai sunt tumult
și-acum, când pot s-aud, nu mai am ce s-ascult...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te juca cu tine!
îmi caut un chip
cine are unul fără el?
nimeni?
vreau să plec din-nlăuntrul meu
dar nu mai vreau să iau nimic cu mine
am lăsat o carte deschisă în urma mea
nu o citiți
dacă-mi dai chipul acela
fără tine
să știi că nu voi plătii chirie
am la mine acum un ban
nu este nici mic nici mare
este între toate
nu are nici greutate
am dat telefon către mine
ieri
și mi-a răspuns cel de mâine
Ascultă!
Nu te juca cu roata timpului!
poezie de Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!