Nu vă scuturați, florilor!

Nu vă scuturați, florilor,
ascultați-mă bine, surorilor.
Toamna-i departe;
departe-al clopotelor cântec, de moarte.

Să ne rugăm, numai lumina
atotputernică-n cer să țină.
Alai oprit în mersul lui, grădina
să nu răspundă morții când o să vină...

Să nu răspundem visului rău,
care vâslește deasupra noastră mereu...

poezie clasică de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Citate similare

Toamna-i departe

Mă zărești adeseori
La lumina unei flori?
Eu văd gândul tău de bine
Întregindu-se în mine!
La lumina unei stele
Zâmbind primăverii mele!
Toamna-ți e încă departe
Lasă-i pe cei răi s-o poarte
Lasă-ți inima în măr
De vrei viață-ntr-adevăr!

poezie de (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 16 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Când dăm porecle, în loc de a ne referi la aparență, noi cităm caracterele sufletești.

în Inseparabilele
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Acuma cântecul s-a sfârșit

Acuma cântecul s-a sfârșit.
Nu știu de-i bine ori rău.
Din frunze-am cântat.
Dumnezeu, lânga mine stând, mi-a șoptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Și câteodată-avea glas de om.
"Sărbătorește, mi-a spus el, aceste
câmpii dezmierdate și creste..."

Și ca o pasăre neînvățată
m-am apucat sa cânt. Eram mirată
și bucuroasă, și nici n-am simțit
cum trece anotimpul fericit!

Zburați, cântece, zburați departe,
scuturați-mă de pământ și moarte,
și preamăriți natura-n care încă
e liniște și-nțelepciune-adâncă.

poezie clasică de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Vis vegetal

Vreau, suflet, să mă dezbar de tine,
și să trăiesc ca pomii de pe vale,
cu flori în locul gândurilor tale,
o viață fără rău și fără bine.
Departe,-ntr-o pădure de la munte,
când păsările toate-or face haz,
să mă trezesc cu soarele pe frunte
și lacrimile cerului pe obraz
și despletita ploaie să mă spele
de pulberea durerii de demult,
din care rădăcinile mi-am smuls,
iar nopțile să-mi dea cercei de stele.
Luna cea plină vreau s-o cumpănesc
mirată-n lanțul crengii ca pe-un cuib.
De raze și de sevă să mă-mbuib,
ca tot deasupra altora să cresc.
Atunci mi-oi face ferecate strune
din ramurile mele și-am să cânt
doar bucuria fragedă că sunt
pădurea-n jurul meu o să s-adune.

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
John Donne

Sonetul sfânt #10

Nu fi semeață, moarte, căci nu ești ce se spune,
Chiar dacă mulți te văd stăpână peste'ale lumii sorți;
Acei pe care tu crezi că i'ai îngenuncheat nu's morți,
O, moarte – cum nici pe mine nu mă poți răpune.
Despre clișee – repaos, somn și iarbă verde'n vale –
Numai de bine; noi, cei mai buni, așteptăm sa vină
De la tine semnalul de plecare spre lumină.
Tu'albește oase, iar sufletul să'și vadă de'ale sale.
Ești sorții, neșansei și disperării armă,
Lucrezi cu'otravă, cu război și boală;
Nu'ți mai da aere, căci nu'i nici o scofală!
Vrăjile și macul la fel pot să ne'adoarmă.
Trecuți de somnul morții, mereu noi vom trăi
Si nu va mai fi moarte; moarte, curând tu vei muri.

sonet de din Sonete sfinte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Donne: Poems Hardcover" de John Donne este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Lumina eternității

Cerului slavă-nchinăm.
Pentru viață ne rugăm.
Când timpul ni se termină
Intrăm în altă lumină.
În lumina neagră-a morții,
Unde Dumnezeu ne iartă.
Lumina eternității,
Tot de Dumnezeu creată.

poezie de (februarie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu Dumnezeu este de vină

Nu Dumnezeu este de vină
de toți aceia care mor
ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii, în mâna lor!

Nu Dumnezeu este de vină
că vom sfârși în sărăcie!
Așa vor cei aleși să țină
frâiele lumii, ca să fie!

Nu Dumnezeu este de vină
de răul ce-o să viină în viitor!
Ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii! E voia lor!

Nu Dumnezeu este de vină
că de Înviere stăm acasă!
Ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii! Ei nu ne lasă!

Nu Dumnezeu este de vină
că ne simțim ca blestemați!
Ci noi, care am ales să țină
frâiele lumii niște psihopați!

poezie de (10 aprilie 2020)
Adăugat de Ioan SperlingSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Costel Avrămescu

Rondelul lui Răpciune

Când Septembrie vâslește spre aval
Și soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.

Greierii susțin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâslește spre aval
Și soarele ne mai mângâie pe frunte.

Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâslește spre aval.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Cântec de mamă

Se auzea un cântec
când mai aproape când mai departe
un cântec de mamă de cântec
spre liniștea copilului ei.
Și eu îmi smulgeam urechile
și le aruncam
când mai aproape când mai departe
cu ochii mei întinși ca o praștie.
Și-am început mai întâi să murmur
apoi când mai încet când mai tare
până am țipat
un țipăt de tată de țipăt
spre liniștea copilului lui.
Apoi a fost tăcere, o tăcere
de moarte de tăcere...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate și frumuseță, nicio operă literară nu poate trăi fără ele. Cu cât timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de ură și mai iraționale, cu atât intelectualul este dator să cultive sufletul lui într-un sens moral și să se opună curentului. Iartă-mă că predic, dar spectacolul degradării umane mă îngrozește și mă face să mă tem pentru tine, cum te temi totdeuna pentru cei iubiți într-o vreme de molimă.

în Scrisoare către Eusebiu Camilar (27 august 1939)
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Numai un semn al lui Dumnezeu și îngerul morții ne pune de grab și azi în fața scaunului Său de judecată. Dar nu trebuie să se tulbure inima noastră la gândul de moarte, căci Domnul morții e și Stăpânul vieții.

în Biserica și școala (1932)
Adăugat de emiliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Marin Moscu

Intrările din față

Cât voi fi cântec de-nchinare
Sub parfumul florilor de tei,
Vei fi zidită-n sufletul meu
Cu măiestria ce naște din condei.

Cât voi fi în pragul întomnării
Plin de cugetări și de noroc,
Voi privi mereu, mereu la stele
Să te am scânteia mea din foc.

Când timpul va orbi ușor în mine
Dorul va lucra-n grădina amintirii,
Va cimenta viața cu trecutu-i
În răsăritul veșnic al iubirii.

Voi amuți târziu sub ochii nopții,
Voi aștepta alt gong, în altă viață,
Raiul cu-ndurare, printre flori,
Ne va primi-n intrările din față!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Dragostea

Dragostea care ne purta pe noi
nu știa de amintiri și strigoi.
Venea din pământ, din ape,
poruncindu-ne să ne ținem aproape.
Și-avea puterea plantelor tăcute,
de multe ori în jurul trunchiului
petrecute.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Constantin Noica

Poem filozofic pentru S

III

Mă gândesc că de aci am putea începe, aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut și noi venim prea târziu la ospăț.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne biruie din toate părțile și în toate felurile,
și să ne rugăm nu numai cu inima, ca măicuțele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofițerul comandant vrăjmaș,
dar și cu gândul, cu înțelesurile noastre mai liniștite, cu punerea noastră mai cumpătată
în rost a lucrurilor. Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau mașini de calculat,
pentru cei ce ne învață să facem unități industriale care să funcționeze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutățile și toate poluările, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Prigoana. Documente ale procesului. 50 de ani de la pronuntarea Sentintei" de Constantin Noica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -52.02- 36.99 lei.

Lacrima de cristal

Departe în umbra visului tău oval
Fluture pe o petală
Eram o lacrimă de cristal
Dulce amară
Adânc adânc în inima ta
Cu viața care mușcă din moarte
Erai vaporul ce mă naviga
Departe departe

Târziu eram un râu de lacrimi
Sparte în cioburi de cristal
Corăbiile tale biruiau furtuna
Ispitelor mele deșarte
Noaptea adorm fără păreri de rău
De dimineață o să răsar din pieptul tău
Departe de moarte

poezie de din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicole Sere

Cântec lin

Hei, Moarte! Parcă ai întinerit.
Ești muza verde, iubită cu nuri,
Până și crinul a înmugurit
În cerul meu albăstrit de visări.

Hai, Moarte! Uită de neagra coasă
Ardă iadul, invită-mă la vals,
Bea vinul, așează-te la masă
Și-mbată-mă cu un cântec fals.

Hei, Moarte! Cărarea rece spre rai
S-a înroșit cu șapte păcate
Scrise cu sânge de Eros la nai
De spiritul ce naște lăcate.

Hai, Moarte! Și ziua gri de apoi
Cerne avan prin sita durerii.
Tu vii să mă iei zălog pe la voi
Cântec lin din lumina cântării...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelepciunea morții

Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul florilor de mai

Știam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îți umplu sufletul de dor
Și cer iubirea să le-o dai,

Iar ție, floarea mea de mai,
Ți-am dat-o și-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Și mi-ai adus în suflet rai.

Îmi ești mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.

Și te-am cules, și mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veșnicia lunii mai.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de grădinar

A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Și eu cântam pe-atuncea și surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă și-i reaprindeam lumina
Și florilor brumate le sprijineam tulpina...

Și-a fost o toamnă veche, cum este o durere...
Și eu plângeam pe-atuncea, — grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.

Și-a fost o toamnă veche, cum este o uitare...
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Și peste flori brumate am aruncat pământ...

Și-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Maria Montessori

Copilul ne oferă adevărata sinteză a vieții, care rezidă în spiritul umanității. Dar acel spirit care învăluie copilăria noastră este apoi întunecat de umbrele temniței care începe deasupra copilului în creștere; iar omul îl vede murind departe și pierind în lumina zilei obișnuite. Într-adevăr, viața noastră socială înseamnă destul de des întunecarea și moartea vieții naturale care există în noi.

în Descoperirea copilului (1977)
Adăugat de nicoleta dinuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
cumpărăturiCartea "Educatie si pace" de Maria Montessori este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.00- 17.99 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook