Alături de cel uscat, arde şi cel umed.

proverbe turceşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de tine

Alături de tine acolo vreau să fiu
Alături de tine aproape să te ştiu
Alături de tine la bine şi la rău
Alături de tine să fiu sprijinul tău
Alături de tine de când te-am întâlnit
Alături de tine voi fi pân' la sfârşit
Alături de tine atunci când eşti bolnavă
Alături de tine voi fi fără zăbavă
Alături de tine când soarta-ţi va fi grea
Alături de tine nicicând nu voi pleca
Alături de tine când te vei poticni
Alături de tine mereu mă voi găsi
Alături de tine nu voi pleca deloc
Alături de tine acolo-i al meu loc
Alături de tine nicicând n-am să te las
Alături de tine cât timp mi-a mai rămas.

poezie de Kevin Barker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă lemnul uscat arde şi cel verde.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrumutând senzualitatea nisipului umed în care îmi afundam tălpile cu dăruire celestă, lăsam şuvite de apă trădătoare să alinte pământul uscat de secetă, de dincolo de râu, ca pe o ofrandă adusă luminii şi verii...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară şi-nlăuntru

Stăm prea mult în afara noastră,
Singuri tragem obloanele, închidem uşile,
Umblăm bezmetici printre oameni,
Ne este team să intrăm
În interiorul nostru, preferăm ocolul,
Cercul perfect,
Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic
Dărâmă, rupe totul
În interiorul nostru
Până în ziua când cineva deschide
Uşile, ferestrele,
Bine ai venit, iubito.

Pământul nu arde, e rece,
Numai fiinţele vii ard
Ca nişte făclii,
Unele ascund focul lor interior,
Altele ard precum Hus ori Giordano,
Tu, iubito, găseşti în mine un rug,
Eu aud cum şopteşti,
Focul arde, el arde, va veni şi tăcerea
Pe-ntregul pământ,
Noi vom arde în stele,
Alături, pe rând.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de Tine...

Alături de Tine păşesc către mâine
Şi masa mi-e plină... am apă şi pâine...
Cu Tine alături furtuni biruiesc
Căci Tu mă înveţi să iert... să iubesc...

Alături de Tine păşesc prin credinţă
Căci Tu laşi putere în slaba-mi fiinţă...
Alături de Tine mai fac încă-un pas
Spre ţara eternă, pe drumul rămas...

Cu Tine alături mi-e plânsetul cânt
Născut din izvorul ascuns în Cuvânt...
Altarul e-n clocot.... veşmântul curat...
Alături de Tine sunt fiu de-Mpărat!

poezie de Maria Luca din Clocot de cuvinte (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copac cu crengile uscate

Întunericul se lasă,
Şi sub umbra unui nor
Palele de ploia deasă
Cad pe casa tuturor.

Doar copac uscat de veacuri
Care-şi mişcă ramu-n vânt,
Pe străbune vechi meleaguri,
Nu doseşte un mormânt.

Are-n clisă rădăcina
Putrezită de demult,
Însă creanga ca o mână
Şi-o întinde tot mai mult.

Mistuit de-o neagră zare,
Bântuit de-un negru dor,
Singuratic stă în calea
Tinereţilor ce zbor...

De copacul care-n lături,
Tinde braţul său uscat,
Am să vin să fiu alături,
Solitar şi nemişcat.

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramura de măslin

Umbra copacului meu
Vâsleşte deşirat,
Contopeşte văzduhul
Cu soarele uscat.

Uimirea arde,
Potopul rodeşte
În miezul de măslină
Ramura creşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde

Arde casa, măi, muiere
Şi în casă am căldură,
Arde la calorifere,
Vine iarna... nu-i a bună!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel fierbinte

E uscat pământul,
Sufletul mă doare
Ca nu bate vântul,
Nu trezeşte-o boare.

Arşiţa de soare
Frige şi cuvântul;
E uscat pământul,
Sufletul mă doare.

Rog pe Domnul Sfântul
Cu puterea-i mare
Să adape câmpul
Mort de însetare,

Că-i uscat pământul.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de trandafiri

Gâtul e uscat şi limba amurţeşte. Aerul scârţâie precum tabla.
Ciocanul greu al sângelui bate luna de la interior.
Repede pătrunde în plămâni nisipul umed al răsuflării.
Vrei să fugi dar cu toată forţa te loveşti cu fruntea de perete.
Simţi un slab miros de trandafiri. Părul tău lung, foşnitor îţi atinge obrazul.
Mâinile cuiva, da, mâinile albe, feciorelnice ale cuiva, îţi mângâie blând gâtul.
- Aşa de mult aş vrea - îţi spui în şoaptă - să fii un vis.

poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potop pe uscat

Să poată intra în arcă
toată lumea se dezbracă

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (14 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ovidiu Uscat

Când apare ca o zdreanţă
Şi cu părul răvăşit,
Îmi spun atunci cu siguranţă
Că Darwin nu a greşit.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul tău

Dorul tău, iubirea mea, zboară-n zori ca pasărea,
totul este foc şi pară până-n seară mă doboară,
că în inimă amarul arde ca în vatră jarul,
jarul arde şi mocneşte inima n-o potoleşte.
Iarna gerul m-a-ngheţat până s-a-mprimăvărat,
vara gâtul mi-a uscat, mi l-a ars şi însetat,
doar cu rouă l-am udat.
Sufletu-mi însingurat prin păduri a colindat,
izvorul răcori i-a dat, fragi şi mure a mâncat
dar de dor tot n-a scăpat, a umblat şi a oftat
după mândrele din sat de-am simţit eu că-s bărbat.
Toamna haina şi-a schimbat, crengi şi frunze s-au uscat,
din ele a făcut pat pentru viitor iernat.
Dar eu nu l-am mai lăsat să colinde pe-nserat
pentru dorit sărutat.
Gânduri mă ningeau petale, răsunau vorbele tale
cântate-n zefirul serii, mă dedam, oricum, tăcerii
şi mă ostoiam plăcerii.
Martor mi-este Cel de Sus că respect tot ce am spus
şi mă rog lui Dumnezeu să-ţi dea ce nu ţi-am dat eu!
Nu ţi-am dat că n-am avut, doar atât cât am putut:
ţi-am pus sufletul pe tavă, inima-mi ţi-am făcut sclavă,
ţi-am jurat să fii a mea câte zile-om mai avea
că ne leagă dragostea.
Am venit să mi te iau că te doresc, că te vreau,
la nimeni să nu te dau!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături...doar de tine!

Respir iubire, respir amor
În fiecare clipă alături doar de tine!
Respir iubire, respir amor
Iar inima ce-mi bate doar ţie-ţi aparţine!

Părtaş mi-e cerul plin de infinit
Căci sufletu-mi străluce, hrănit de-a ta iubire
Din clipa fermecată când noi ne-am întălnit,
Călăuzindu-mi dragostea spre nemurire!
Alături... doar alături...
Alături... doar de tine!
Respir iubire, respir amor!

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Doare, încă, şi mă arde
Vântul ce te-a secerat,
Spune-mi, mamă, de pe unde
Mi-ai strâns apa de-mbăiat?

Mamă, n-avea ursitoarea,
La ea, bine niciun pic
De-am rămas, curând, cu mine,
Rătăcită prin nimic?

Zorii gri, calea făcută
Să încapă pasul meu,
Prea devreme m-ai pus, mamă,
Să mă duc, de mână, eu.

Orizont de strâmbătate,
Rugi murite pe sub cer,
Mamă, n-am avut la cine
Mângâierea ta s-o cer.

Mers împins prin vremea dusă
Până-n crucea toamnei seci,
Sângeri, mamă,-n rana veche
Şi în în golul palmei reci!

Înţelesuri fără noimă,
Dorul verde-n lemn uscat,
Mamă, doare şi mă arde
Vântul ce te-a secerat...

poezie de Maria Trif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se vor doi pomi alături. Doi.
Şi casa mea le stă-mpotrivă.
Bătrâni sunt pomii... Casa - veche.
Eu - tânără - şi, de aceea,
Eu pomi străini nu mi-am dorit.

Cel mic întinde braţul ca o
Femeie fără strop de vlagă.
Priveliştea e crudă foarte,
Şi vezi tânjind aşa ce-i tânăr
După ce-i vârstnic - trainic, poate,
Şi - poate - mai nefericit.

Doi pomi: în pulberi de-asfinţituri,
Cum sub zăpadă şi sub ploaie -
Mereu, mereu - se cer alături.
E legea lor - se cer alături:
O lege doar - se cer alături.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (august 1919), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Arde durerea pe os
Ca un ram prea uscat
Frânt dureros,
Pentru care păcat? Cercuri tangente
Un om necăjit, prin ploaie,
Cu o pâine subsuoară,
Învinge drumul, ce se răzmoaie,
Şi, destinul îşi măsoară.

Drumul e drept,
Dar alunecos, greoi,
Un segment
Al anotimpului
Cu ploi.
El merge tăcut, fără să vadă,
Că eu îl privesc de la geamuri,
Îl susţin să nu cadă
Şi, după zodie suntem neamuri.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trântorului nu îi arde de muncă, dar îi arde să fie tată.

citat clasic din Marin Moraru
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christine: Voi arde în iad. La fel şi tu.
Regele Ludovic al XIV-lea: Nu, dragostea mea. Tu vei arde în iad. Pentru că eu sunt rege... orânduit de Dumnezeu!

replici din filmul artistic Omul cu masca de fier
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!