Arde

Arde casa, măi, muiere
Şi în casă am căldură,
Arde la calorifere,
Vine iarna... nu-i a bună!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa ascunsă

Casa fiecăruia dintre noi
Este sufletul.
Şi nu o putem înălţa decât prin faptele noastre.
Dumnezeu este în noi
Şi arde ca o făclie.
Cu cât sufletul se înalţă,
Cu atât flacăra este la adăpost
De vântul durerii şi al deznădejdii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna vine

Vine iarna! Este ger...
Nu avem calorifer.
A crescut impozitarea...
Cât o fi înmormântarea?!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bărbaţi ca otrava pentru sufletul unei femei şi otrava-i gustoasa până să te nimicească. Ca soarele.. primăvara te mângâie, vara te arde, toamna te zgârie şi iarna te muşcă... aduni răni. Şi apoi iar vine primăvara de te mângâie, şi rănile te ustură... vara te arde şi îţi curge sânge, toamna şi iarna se repetă povestea. Asta-i dragostea cu omul nepotrivit.

citat din Bianca Crăciun (13 februarie 2016)
Adăugat de Puffasss
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci şi scorţişoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...

Toamnă cu gutuie la fereastră
Şi copaci împodobiţi cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Şi ne cheamă albe flori de mirt.

Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulger albastru -
cad în zig-zag picături
lumina arde.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde iarna

ger la munte, ger la mare
şi cu el albă ninsoare
şi pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi

şi acum s-a repezit
cu vânt aprig şi-a-nflorit
flori de gheaţă în fereastră
ţurţuri albi în colţ de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?

mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna bate la fereastră,
Vrea să intre-n casa noastră,
De cei mici e aşteptată
De cum a sosit la poartă...
Cu steluţe mii şi mii,
Cu mai multe bucurii,
Cu săniuţe pe cărări
Şi bujori în obrăjori.
Numai gerul când se lasă
Îi alungă iar în casă,
Lângă sobă, la căldură
Mâinile şi le dezgheaţă
Şi devin iar plini de viaţă.
Aşa-i iarna, cu de toate,
Prezentă din zori în noapte.

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când risipeşte bărbatul, arde casa pe jumătate; când risipeşte femeia, arde toată casa.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapoviţa

suflă vântul, suflă şi suflă
toarnă ploaia, toarnă şi toarnă

şi răsuflă a greu şi răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă

arde soarele, arde şi arde
trece valul, trece şi trece

şi se rup ale inimii coarde
şi ninsoarea-i mai rece, mai rece

mor speranţe, speranţe, speranţe
vreme vine şi vine şi vine

albul iernii cu mii de nuanţe-i
tot mai lung între tine şi mine...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare, mon cher!

De căldură nu mai pot,
Asta-i vremea, bat-o vina!
Împrejur se arde tot,
Chiar şi Nae... cu vecina.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde!

Sunt vremuri grele, şcoala e pe ducă,
În facultate nu e extinctor...
Maestre, dumneata i-ai pus pe fugă!
Să vină pompierii... e nasol!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna este sezonul în care oamenii încearcă să păstreze în casă aceeaşi căldură ca vara, când se plâng de căldură.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria dragostei care vine mai târziu pare un lemn verde care arde şi dă mai multă căldură, iar lemnul e cu atât mai bun cu cât s-a aprins mai greu.

Chretien de Troyes în Yvain, Cavalerul cu leul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vine iarna (vreau să spun)
Şi azi la modă e Covidul,
Mai dau o fugă peste drum
Şi la vecini... aprind chibritul.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde neaua sus la vise

Arde neaua sus la vise
Peste fruntea-pom din zori
Şi prin crengile deschise
Vântul curge uneori.

Arde neaua sus la vise -
Poate altfel nici n-aş vrea
Să las porţile deschise,
Să mă pierd în casa ta.

Poate cerul va să tacă
Dacă uiţi nisip să fii;
Poate marea-ntreagă seacă
Pe la noi de nu mai vii.

Peste tine-aşterni uitarea,
Noi rămânem dezlegaţi...
Va ajunge încă sarea
Să mai crească exilaţi.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit iarna, "drăguţa"!

Iarna zvârle iar din cer
Suliţele ei de ger,
Dar în casă, "la căldură",
Lumea tremură şi-njură.

epigramă de Marian Cioacă (1988)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Tăcerea mă strânge
În braţe de fier.
Îmi sugrumă personalitatea
Şi visele...
Mă amăgeşte... şi mă arde
Pe catafalcul durerii.
Mă cheamă din lumea mea pură
Cu iz de albastră singurătate
Spre tăcerea din moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La braţ cu primăvara

Corăbii de sticlă, pătate de vin,
Spre soare-răsare alunecă lin.
Bătrân reumatic, un vânt trece iute,
Pe umerii-i poartă tăceri şi secunde.

La cumpăna nopţii cu ziua-ngânată,
Lumina, în dansuri de umbre aşteaptă.
Se sting felinarele nopţii şi lampa
În suflet şi-n casă, vezi, arde degeaba.

Trec îngeri în zboruri de păsări-comete,
Un suflet se naşte, un altul se pierde,
Tu treci, primăvară – secundă de vis,
Cu aripi de ceară, lumina-ai atins.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialogul

Dialog între amice:
- Mortul vostru ce mai zice?!
- Nevastă nu-i, amantă... pas,
Cu mortu-n casă... a rămas.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!