Doar ea...
Nici timpul nu contează,
Când apa mai gravează
Și valul levitează
Pe malul ca o rază.
Arcașu-i dus, acuma
El mătură cutuma
Și spera că și gluma
Să bucure și luna.
Etatea-i diferită,
Ea nu mai e dorită
Și este hămesită,
De noi mereu hulită.
Frumosu-i stacojiu,
Nu mai vibrează. Știu
Doar țelu-i purpuriu
Pe cerul cam pustiu.
Trecutu-l întețește
Minunile-n firește.
Mirarea te pornește
In jocu" ce-și dorește.
O floare se deschide
Buchetu-l reaprinde
Și șnuru" și-l întinde
Ușor, deloc cuminte.
Te-ncununeaza mamă,
Chiar azi, eu bag de seamă
O încercare, teamă
Pe bolta de aramă...
poezie de Liviu Reti (23 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cânt primăvăratic ...
Pomii cânt-a primåvarå
Și påsåri tresaltå în râs,
Cu gându" sunt totuși la varå
Și ochiu" îmi lacrimă plâns.
Nici luna nu e prietenoasă,
Iar lupii se uită-n pustiu,
O bufniță suflă sfioasă
Răspunsul ce nu îl mai știu.
Caleașca mă poartă duios
Pe drumul cu gropi de campare.
Și stele reflectă frumos
Mirosul de alge de mare.
Virtuți se alintă cu-alean
Și doruri mă strigă absent.
Mirarea se-nchide pe geam,
Când timpul mă face atent.
Culeg clipe pe caldarâm,
Cu mâna blocată intens,
Pe sânul ce nu e acum
Și nici nu mai are vreun sens.
Atât se arată postum
Prin sticla cu aburi de vis,
Doar ochii mai spulberă scrum
Pe drumul deloc interzis...
... 30 mai 2015
poezie de Liviu Reti (30 mai 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu de timp...
Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaș dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Și-adoarme trist când am murit.
Mirarea vieții se propagă-n el
Și ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea crește-n noi
Și ne absolvă pașnic de nevoi.
Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aștern tăcute.
O rază ancestrală lenevește,
Iar faza lunii se căznește.
Și schimbă nopți tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minți ostile.
Rămâne-n noi trecutul efemer,
Pe cerul amintirilor din auster.
Și frumusețea clipelor visate,
Ce ne-amăgesc frumos în noapte...
poezie de Liviu Reti (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
21 grame
Încă mă întreb ce sunt,
Încă mă întreb ce ești.
De ce trec, iar, rând pe rând,
Doar arhangheli în calești?
Încă simt, dar nu sunt viu.
Înca ard, nu sunt foc.
Ochii dor de loc pustiu
Și nu se închid deloc.
Nu mai pot, ca să mai cuget,
Nu pot, nici să mai iubesc.
Clipe pier ușor pe deget,
Totul zburdă în ceresc.
Și puterea am pierdut-o,
Chiar voința m-a lasat.
Iară viața strigă: Vino!
Către corpul de pe pat.
Și-am rămas un suflet trist,
Enigmatic printre stele.
Ce se-ntreabă: Eu exist?!
Când se uită la himere...
poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegătorul
Pustiu era pe străzi de dimineață.
pustiu este și-n suflete, acum,
dar flacăra luminii o răsfață,
al meu surâs de peste drum.
Mă mișc să caut linia ideală
în cercul jocului de-ascunselea,
și albul aruncat pe școală,
mă face să mă regăsesc prin ea.
Aștept cuminte un semnal,
de a purcede către urnă;
și domnul scund cu voce de caval,
ștampila mi-o întinde și asudă.
A fost mai scurt decât credeam,
acest traseu de patru ani;
și regăsit-am dupa geam,
doar chipuri cu surâs la bani.
S-a perindat ușor prin fața mea,
al lumii vajnic cor de vuvuzele.
El astăzi stă întins pe canapea
și ne citește cu aplomb în stele.
Am terminat periplul mic,
în jocul de-a alegătorul;
și sper că am schimbat un pic,
în lumea asta... viitorul.
poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pustiu
Subit mă încearcă tristețea, nu știu
De-s singur în barcă... cu suflet pustiu!
Tristețea-i o glumă ce-mi joacă, azi, festa!
Cu valul în spume mă-ncearcă tempesta.
M-acoperă valul cu clăbuc până-n piept
O! de-aș nimeri malul spre care mă-ndrept.
Presimt că mă-ncearcă și moartea, azi știu,
Că-s singur în barcă... cu suflet pustiu!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine femeie
La tine femeie, mereu îmi e gândul
Și pagini de cărți răsfoi-vom o mie,
Pocalul de viață ne-a prinde sorbindu-l,
Când stele răsar, către cer dinspre glie.
Puterea în rod să te țină cuprinsă,
Cu zile și nopți peste corp neîntinat,
Miresme de floare gingaș neatinsă,
Pășească vremelnic într-un corp de-admirat.
Aruncăte-n valul ce trece mereu,
Cu al tau sân trufaș, dezinvolt.
El străpunge și ochiul de zeu,
Ce privește răpus, chiar de-i mort.
București... 8 martie 2020
poezie de Liviu Reti (8 martie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de măr
M-a amuțit cu ochii
Și frumusețea-i pură.
Și nu pot să m-apropii,
Nici de obraz sau gură.
Neliniștea-mi răsare,
Când văd frumosu-i păr.
Și simt ca o visare
Parfumu-i ca de măr.
Pășește lin pe ape
Și gânduri răscolite.
Mă farmecă în noapte,
Cu vise ne-mplinite.
Visez stingher urmarea,
Ce pare să nu vie,
Prin zâmbetu-i ca marea,
Cu frumuseți... o mie.
poezie de Liviu Reti (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alinare-n alpinism
Petrec cu ochii zarea
Și-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul
S-aprinde asfințitul
Și luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.
O muzică răsună
Prin garduri și alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câțiva lei.
Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.
Convoaie se perindă
Prin ochii plini de ceață,
Privirea-mi stă în grindă,
Speranța-i fir de ață.
Zâmbesc laconic, trist
La alinarea-ți vie,
Durere-n alpinism,
Frumoasă reverie.....
poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea uitării la marginea mării
Răsărise luna și murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.
Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine țărmuri părăsindu-și malul
Și-o credea nisipul pe iubita sa.
Răsărise luna și murise marea
Și plângea nisipul sărutat mereu
Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea
Și te cred iubito ca pe Dumnezeu...
S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării
Mai puteam o viață să trăim în doi
Ce păcat iubito că la țărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Unei guralive
Vă spun, cu inima curată,
Mirarea mea, de bună seamă:
Deși o știu de "încuiată",
Ies vorbele de... mamă, mamă!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am votat!
Sunt zile de istorie ce se scriu,
pe telefoanele aprinse-n întuneric,
iar eu tastez acum în purpuriu,
pentru un viitor mai feeric.
Mă-ndeamnă zilele de altădată,
când frica ne ținea în casă
și când eram băgați pe sub covată,
de semenii ce îi cinsteam la masă.
Acum, este la fel în mica țărișoară
și-așa îmi pare zilnic că se-ntâmplă,
chiar azi, când un trecut este istorioară
și când răzbat așa puține după tâmplă.
Ajuns-am în speranță să ne regăsim
la cozile precum erau odat',
când doleanța era doar ca să trăim,
la fel ca azi, când spunem: Am votat!
poezie de Liviu Reti (26 mai 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ar fi lumea fără tine, Femeie...?!
Când spui femeie,
Ai spus mamă, ai spus soție sau fiica, soră sau amantă
Ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
Ai spus iubirea, căldura și frumusețea.
Fără de care ar fi ținutul inimii pustiu, pustiu si secetos...
Și-ar fi durere, ar fi tristețe... ar fi un haos fără ea!
E-adevărat că prin femeie a venit și întristarea...
Dar fără ea n-ar fi cântarea, poezia, nici sărutul,
Nici lacrima n-ar fi, nici începutul
Și nici binecuvantarea...
Cui aș mai dedica eu luna, stelele?! Ce ar fi viața fără ea?
Ce am mai fi noi?
Doar simpli aștrii pe cerul gol.
Și ce singuratate ar fi!. Nici măcar eu sau tu nu am mai fi pe pământ.
Tu nu ai mai fi femeie, ci stea,
Doar cu tine, viața mea dulce,
Chiar și suferința este plăcută!
Când spui femeie... tu spui viață!
Iar viața ești tu,
Mamă, soră, fiică, soție sau amantă.
Iubește și respectă-le pe toate
Căci far de ele tu nu pți trece prin lumea asta!
Chiar și cimitirul inimii ar fi gol.
Iubește-le pe toate așa cum poți!
Căci fără ele tu ești mort... și nici născut nu ești.
Îți multumesc femeie că exiști! Și că exist!
Îți mulțumesc mamă, soție, fiică, soră sau amantă!
Eși univers de flori, ești minunată!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dată...
n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate
am doar vreme de-o seamă cu nimic și cu toate
n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră
doar o notă uitată-n suita de horă
n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă
nici noroc nici dreptate nici curaj și nici teamă
n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată
dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Ce dulce ești când porți maramă!
Ești chiar cea mai frumoasă mamă,
Din toate câte sunt pe-acest pământ.
Ce drag îmi este chipu-ți sfânt!
Mamă,
Eu sunt doar o mică floare,
În frumoasa ta grădină.
Tu ești cel mai mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.
Mamă scumpă, chip blajin,
Azi, în plină sărbătoare,
În fața ta adânc mă-nchin,
Și-ți aduc în dar o floare.
Chipul tău, măicuță bună,
În tot locul mă-nsoțește.
Și veghind sub clar de lună,
El de rele mă păzește.
Acuma, când intru-n viață
Tu mă luminezi mereu.
Îmi dai o bună povață
Ca să luminez și eu.
Mamă,
Îți urez prin vremi să treci
Ani la număr, nouăzeci!
În viață multă, multă sănătate!
Fericire și noroc în toate!
poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
La mulți ani, mamă!
bag seamă
ai îmbătrânit pe dos
carnea care-ți stă cuminte pe os
mă cheamă
la mulți ani, mamă!
sau du-te în depărtare
acolo unde
glasul dumnezeului se-ascunde
la mulți ani, mamă!
să nu-mi dorești nimic
chiar dacă nici tu nu suporți
am timp
la multe morți!
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
Acum, pe cerul grav
Contemplu sincer frunza,
Iar lujeru-i firav
Ne mătură peluza.
Observ culori spectrale
Și o ridic spre soare,
Îi simt conturul moale
În mâna-mi arzătoare.
Mă farmecă culoarea
Și-i simt mirosul pur,
Cum îmi transmite marea
Culoarea de azur.
Ea părăsește pomul
Pe caldarâm sau lan
Și-o mătură tot omul
Cu sârg și an de an.
O las să reînvie
Pe glia strămoșească
Și vântul s-o adie
Spre pacea pământească...
poezie de Liviu Reti (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când ai plecat, mamă
De când ai plecat mamă, multă vreme a trecut
și tare-mi este teamă, că în lume te-ai pierdut.
O veșnicie-i timpul, de când nu te-am văzut,
îți caut chipul mamă și noaptea-n așternut.
Te vreau alături mamă, să simt căldura ta,
să nu-mi mai fie teamă, de lumea asta rea.
Cu o îmbrățișare, să-mi dai iubirea ta,
să nu mai simt în palmă, strivită lacrima.
Târziu, pe prispa casei, stau noaptea și te-aștept,
inima-mi te cheamă, gata să sară din piept.
Eu încă mai cred mamă, că mâine vei veni
și știu prea scumpă mamă, că mult mă vei iubi.
poezie de Dumitru Delcă (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ce mai faci, mamă?
Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist
Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc
Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.
Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.
Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.
Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul de aramă
Am crezut că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă
E cerul arămiu afară
și habar n-am de unde
mi-e gândul plin de ploi mărunte
de parcă nu-mi este toamnă
cu mușcături de gutuie
pândite de ochiul de aramă
ca în alte dăți...
Ciudat, azi îmi pare
că plouă cu gândul tău în mine
iar mici tristeți se pierd în ape limpezi
când îmi culegi iubirea de pe sacre lespezi
Iar din uitare
toamnă-ploaie
tu mă lepezi
Acum cred că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă
doar un pic mă lasă hoața
iar apoi întinde brațul
și mă cheamă...
Jalea despărțirii vara o străpunge
ochiul de aramă stă ascuns și... plânge.
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare
Frige nisipu-ncins, miroase a verde de alge
Și de sub pleoapa zării se întețește valul
Sărat de-abis de lacrimi, din răul ce se sparge
De picurile ploii se mângâind cu malul.
Și pescărușii țipă să alerteze cerul
De nori, ce-ar vrea să fure din soarele auriu,
Ce singurul și-ar plânge eternul său, stingherul...
Căci stă zilnic pe boltă cu sufletul pustiu.
Și vine, se retrage, o dâră înspumată
Se clocotind de spuse de multele-necate
Și-arunc răvaș de gând; o sticlă către-o fată...
Adorm molcom de plânset, cum marea... Tot o apă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!