Triumful prostiei. S-a mutat dintr-un loc în care putea să cadă o piatră sub un munte care se dărâmă.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Li s-a urat "casă de piatră", aşa că s-au mutat în peşteră.

aforism de Mihail Mataringa (10 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridicarea în slăvi a prostiei, ca o invazie de lăcuste. O, tempora!

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a o putea ispiti pe Eva şi a o face să cadă în păcat, trăgând astfel după ea întreaga omenire, Satan a început, linguşitor, să-i laude frumuseţea. Aceasta este arma cea mai puternică care dărâmă orice zid de apărare a virtuţii unei femei. Tot astfel procedează şi azi orice bărbat care vrea să cucerească o femeie; nimic nu s-a schimbat. Frumuseţea, pe care o femeie o consideră calitatea ei cea mai de preţ, este în acelaşi timp cea care o face cel mai vulnerabilă.

George Budoi în Femeia de la A la Z în Aforisme, Frumuseţe (2001)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansez ca printr-o inimă de poet

un pic cam şchiop de-o lacrimă
numărându-mi paşii în ritmul sistolelor
un doi trei stop
un doi trei piruetă
ca dintr-un solstiţiu într-altul
precum un licurici de gheaţă
scăpat dintr-un alb obicei rotund
cu ochii strict închişi
ca în aşteptarea unui impact
cu moartea

apoi cad lin
cum dintr-un vârf de munte
coboară primăvara
în timp ce o gheişă cântă
legănată de iubire într-un scrânciob
care parcă levitează sub un cireş înflorit
iar eu învăţ să tac în japoneză

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vultur

Să-l ştii pe vultur, sus,
peste bisericile lui de piatră,
să se facă repede toamnă
când bate el din aripă,
trei zile să cadă frunza
când face el dragoste
şi lasăţi-i lui, somnul,
să vi-l vegheze!
De parcă
ai putea să Vezi
libertatea...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul care a luat locul unui munte

Era acolo, cuvânt cu cuvânt,
Poemul care a luat locul unui munte.

El i-a respirat oxigenul,
Chiar şi-atunci când cartea zăcea întoarsă-n praful de pe masă.

Îi reamintea cum a avut nevoie
De un loc unde trebuia să ajungă urmându-şi propria direcţie,

Cum a reconstituit pinii,
Cum a mutat stâncile şi şi-a croit drum printre nori,

Căutând perspectiva care urma să fie cea corectă,
Unde el urma să fie perfect într-o inexplicabilă perfecţiune:

Exact acea stâncă unde inexactitatea lui
Urma să descopere, în sfârşit, panorama spre care ei năzuiseră,

Locul unde putea sta întins şi, privind în jos spre mare,
Recunoaşte unica şi singuratica lui locuinţă.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am construit

un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalţi
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpâneşti
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aştepţi în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

O piatră, care se rostogoleşte de pe un vârf de munte,
în mod aparent doar cade. De fapt, ea caută în adânc
sensul vieţii. Ea sfârşeşte prin a se scufunda pentru a
deveni piatră de râu, memorizând istoria în fosilă.

Această piatră are sentimente. Ea simte lacrimile
timpului, dar şi picăturile de ploaie. O piatră de râu
străluceşte veselă în lumina soarelui, dar este
tristă în umbra muntelui, extrem de melancolică

în lumina lunii şi visătoare noaptea, în special
atunci când râul o îmbrăţişează cu undele sale.
Această bucată de stâncă rămâne singură în
albia secată a râului mult timp pentru a reflecta

asupra propriei ei existenţe. Ea este aceeaşi piatră
care se crapă, aceeaşi, care este zidită în altarul
pentru jertfă, sau aşezată de Iisus în capul unghiului.
Dar, uneori, ea poate deveni simbolul pietrei filozofale,

sau chiar vârful unei piramide. Indiferent de structura ei,
ea nu va putea fi îndoită şi nu-şi va schimba esenţa,
pentru că orice piatră este şi rămâne întotdeauna o
parte din muntele de care se desprinde.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gesturi fundamentale. Florile lăsându-şi petalele să cadă. La fel şi îngerii, renunţând la aripi.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care crede mult prea mult într-o aparenţă fără a cugeta riscă să cadă în groapa naivităţii şi prostiei.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Îmi iau numărul meu de pietre
Şi le aşez cât mai riscant
Şi-ncep jocul convinsă
Că oricum voi pierde.

De ce joc totuşi?
Mă veţi întreba.
Ce altceva pot să fac?
Vă voi răspunde.

Apoi liniştită
Voi muta mai departe
Piatră după piatră,
Munte după munte.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă de piatră

Când fericit s-a însurat,
Toţi îi spuneau "casă de piatră";
După divorţ s-a şi mutat
Că piatra era... expirată.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îmi fortific somnul

Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin uşa larg deschisă a jnepenilor suri
şi mă întind pe laviţa de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe laviţa de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul şi el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foşnetul coroanei

poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toate coardele, dintr-un cerc, oferă relaţii din postura de raze.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi şi rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elveţiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se ştie cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puţine.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Şi muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai ştii?!

poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele contradicţii provin dintr-un paroxism al gândirii, iar altele dintr-un paroxism al prostiei.

Horia Pătraşcu în Despre urât şi alţi demoni. Reflecţii şi exclamaţii (2005)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjitorul care scoate dintr-un cărbune mort, stins, o piatră preţioasă, e un înţelept. Şi cei care fac cultura lumii sunt înţelepţi. Din păcate, cei care iau în mână o carte, nu se gândesc la munca meşterului.

Tudor Muşatescu în revista Teatrul (1970)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt realităţi numai clădirile de piatră şi petecele de hârtie. Mitul păstrează eternităţii cămara sufletului generaţiilor. Ceea ce au crezut bătrânii şi ceea ce vor crede copiii noştri, desfătaţi de vis, e un adevăr pe care nu-l vor putea înlătura oamenii.

citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt realităţi numai clădirile de piatră şi petecele de hârtie. Mitul păstrează eternităţii cămara sufletului generaţiilor. Ceea ce au crezut bătrânii şi ceea ce vor crede copiii noştri, desfătaţi de vis, e un adevăr pe care nu-l vor putea înlătura oamenii...

Mihail Sadoveanu în Lumea în gândire
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Pariul cu agricultura, un rămăşag ocult,
Le-a pus ţăranilor, pe suflete, o piatră,
Care i-a măcinat, cu fiecare an, mai mult,
De nici cenuşă nu mai au, pe vatră.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Rebus Bis (iunie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!