Joc
Îmi iau numărul meu de pietre
Și le așez cât mai riscant
Și-ncep jocul convinsă
Că oricum voi pierde.
De ce joc totuși?
Mă veți întreba.
Ce altceva pot să fac?
Vă voi răspunde.
Apoi liniștită
Voi muta mai departe
Piatră după piatră,
Munte după munte.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 2 mai 2014: |
| Suplețe sufletească îngemănată cu iubire jucăușă! Excepțională poezie! M-ați sedus profund, consonant, ireversibil, doamnă Ileana Mălăncioiu! Mi-am regăsit lăuntrul în sensibilitatea dumneavoastră și, evident, râvnesc șansa de a vă cunoaște personal! Citatepedia conține munți întregi de pietre prețioase! Ne rămâne doar atât: să le adunăm și să le mutăm pe platoul infinității din sufletul nostru! Piatră cu piatră! Până când, muntele de iubire din inima noastră se va revărsa iremediabil și va inunda omenirea! |