"Love café"

Pupila excitată în rondul buzei se prelinge
pe labirintul mărunțit, de bob printre arome arse în grunj de-un brun închis
și umed încă,
să deslușească figurine în nume, cifre de un fin drog, ce-atinge
bulgăre de imagini, tom încă de necitit, nescris
nici de la amprenta apăsată în linul luciu, înfigând pelicula adâncă.

Stă în echilibrul piramidei inverse un pumn de atât de multe așteptări, pretinse, de-un siaj, un fel
de călătorie de o turmentată picătură, rătăcită de-un sorbit
tremurător de ezitant, de o fierbinte înfrigurare a dorinței să se adulmece lin, iute,
mai întâi gustată într-o spumă fină, caramel,
în haloul de un abur clar, subțire, aproape intuit,
ce lasă, toate, un parfum răstălmăcit în crez, credințele atât visate, vrute...

în timp ce gândul zboară, dus printre fotolii, la măsuța de la "Love café", frântă... minute.

poezie de (18 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Diafane reminiscențe

Pe luciu, de oglindă, în două se răsfrânge
Sidefu-n romb de sticlă, inel de-un ruj-baton
Lâng-un gălbui parfum, deux pieces de același ton
Cu piele de toc cui, de pe-un persan ce plânge.

Cercuri, de aur fin, de doi cercei se îmbină
Pe sticla etajerei, cu creme în tuburi mici,
Printre cutii cu înscrisuri în limbi, ce nu-s de-aici
Și aer tot, vapori, se întind de-o boare fină.

Culori vii, joviale, stau rând, balsam, șampon,
Lângă halatul roz, cu alb mai pur ca neaua,
Iar pe măsuța-n colț e-o vază cu laleaua
Frizată-n fixativ, pe-un antic patefon.

În rama-n fir subțire, sub sticla reflectândă,
Ce nu lasă perpetuu privire să răzbată,
Se frânge ochiu-n pâclă, pe gloss de-un chip de fată,
Zâmbind cu cap pe-o parte, sub raza tremurândă...

Și-un luciu păr respiră din nodul dintr-o fundă,
Obrazul mi-atingând... mă retrezind deodată.

poezie de (4 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Holograme

Se perindă mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crâmpeie de singuri, de cupluri,
lăsând gândul să vadă,
să creadă măcar
fără țel al său propriu, apatic,
imagini mănunchiuri...
în intim, nu paradă.

Atât de bogat se răsfață extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
bănuit
făcut din povești inventate, talazul
de simț fără noimă din gândul pervers,
ce stoarce visat din real refăcut...
tălmăcit.

Rămâne romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
de-un deget pe tâmplă, în amprentă
lăsând doar fantome, fantasme,
ce-o noapte se scoală din vag adormit,
reale pretinse
de-o minte de mistic ardentă,
crezând c-o altă viață ai avut-o vreodată... ori crezi pleonasme?!

O fi mintea, doar ea, lipind firile în chiasme???

poezie de (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închisoarea viitorului

Merg cu spatele înainte,
cu periscopul scos afară din pânza freatică a timpului,
după ce-am mai aruncat din balast,
doar atât cât să văd ce încă mai țin minte, în minte,
pierdut în mrejele anotimpului alintului
cu sufletul prăpădit, de atât nefast
după toate întâmplările, în tâmple împinse
cu palma gândului,
doar el, ce mi-l mai am de-un sprijin...
mă țin strâns de timona din barca în siaj, pe suspine prelinse
izvoare, spălând malurile prundului
rămas împietrit sub umbrar de-un arin,
acolo unde așteptă, uitat, un covrig printre haine,
puține, de-o vară,
nesfârșită pe-atunci,
numai zile, zile, toate un mister, așteptările taine...
cum ai sta dus, să nu pierzi din priviri pe-un peron dintr-o gară
un neștiut, să coboare din vagon de pe șinele, șinele lungi...
și îmi împiedică văz niște dâre, în zăbrele, pe ochi, niște umede dungi.

poezie de (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plin, de lună

... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut să răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neștiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulții albiți din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veșnicind alaiul zânei nopții, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar și iar pe zâna o zi bătrână.

poezie de (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uscate lacrimi

Când mă mai plâng,
Mi se ciupesc din strune,
Întinse, aproape a rupe, bune
Cât încă nu mă frâng.

Când mă despart,
E ca și un ecou,
Ce se întoarce afazat...
Târziu și deformat de hău.

Când încă mai visez,
Sunt ca un curcubeu
Plin de culoare; crez
De-un arc, pe-un defileu.

Când plâns și el dispare,
S-a dus și strigăt, strună,
Culoare... pe uscat se moare...
Cum o pădure, asecând arid, sub dună.

poezie de (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu gândul dus

E gândul, câteodată dus, un arhipelag de plauri plutitori
Și, te strecori în caiac strâmt, îți părăsind banchiză
Golit și de veștmintele udate-n lacrimi... doar valiză,
Plină ochi cu idei, păzite de-alți atâți înotători.

De atât uscat nu mai e chip de limpezirea minții,
Înnămolită adânc de aluviuni depuse, vechi canoane,
Netezind, ce-au rămas speranțe în fante, canioane,
O bilă... aruncată la întâmplare, uitând-ți până și copii, părinții.

E parcă-n lapsus timp, încețoșat ca-n nesfârșit muson
Se revărsând peste orice diguri, inundând și ultime tranșee...
Rămas doar istmul, ce-ar lega, absent, de-un fir de fee...
Te trezind brusc... de-un șușotit, din femininul de-un uitat bluzon.

poezie de (17 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"I love you"

Lași simț să înfioreze piele,
Toată în tuleie, covor, tu
Plutind cu alai de caste iele
La pieptu-mi, te-așteptând, I love you!

Pe mâna întinsă să cuprindă
Din mijlocul de-un da, din nu,
Cu greu țin inimă s-o întindă,
În genunchi să-ți strige, I love you!

Nu mai e stea să strălucească
De-ar pieri cer, un déjà vu
Se explodând iar, să pășească
Pe raza ce-o lași tu, I love you!

Ești dâra, în timpuri indoloră,
Ce lumii-i leac de ieri, acu
Un șip de dragoste, o amforă
De-arome ce-ți reverși, I love you!

poezie de (16 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picătură, cu picătură

Aș vrea să pot s-aleg din nori picuri, să-i sortez picături,
Să le urmez 'napoi traseu, să știu de-au fost sărut de guri,
Ori lacrimă de neputință, că lumea nu e după voie,
Sau un extaz de râs năvalnic, prostia veche de-un nou Goe.
Găsesc poate sudori prelinse, în amor, pân' la epuizare,
Ori din repaus brațe întinse, de efort, cerându-și el iertare,
Sudălmi din buze înspumate, ori vin de anafură sfințită,
Alcoolul ieftin de la birt, greșeala asumat pățită,
Șampanie de aniversare, benzina de-un suicidar...
E tot o apă pe-un pământ, e-o picătură... planetar!

poezie de (4 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răscoliri

Primele, pe care le-am uitat de-atâtea dragoste,
Au fost litere, ce nu se mai adună în nume
Și, au rămas imaginile, toate de neșters, ce pacoste...
Doar ele și cu pipăit, căldură, zâmbete de glume.

Îndeajuns e doar privirea, fără noimă, în gol
Și un dans de personaje se îmbulzește într-un prim plan
Fragil, pierzându-se în rânduirea fiecărui rol
De-un puzzle franjurat de chipuri, trup... privirile de alean.

E tot cu aceeași vârstă în frumosul static
Ce n-a întinat de-o clipă sublimele amintiri,
Rămase, cum tăișul, într-o scoarță de-un fanatic
Rănindu-și singur minte și suflet... din trăiri.

E atâta nostalgie plecată în valuri, unde,
Cum picurul ce sparge oglinda apei, sticlă,
Ce poate atinge mal... frumoasa de niciunde
Ce-și scaldă gândul dus pe-un abajur de-o aplică...

Și ochi d-eter se ating, de-un picur timp... ce pică.

poezie de (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trup și minte de-un popor

Drumuri de munte mă petrec cu Calistrat Hogaș,
Drumeț de fel, îs un alt de Panait Istrati.
Cuza de neam m-a adunat, cu chip de ostaș
Și pieptu-am coastele, ce-s pianul de-un Lipatti.

Am vocea răsunând povești de Sadoveanu,
Copil de noapte bună... amintiri de-un Creangă.
Eminovici am stea, luceafăr mi-e aleanu'
Și cu Coșbuc mă-ntâlnesc o seară-n deal, tristul să-mi șteargă.

Mă ispitește spiritismul de-un castel Hașdeu
Și mă încânt s-ascult radiofonic Irimescu,
Recent pierdut... și Ionesco e-un de-al meu, deși-i evreu
Și nu-s absurd că merg pe lângă boi, cu Grigorescu.

Ah, cât de mulți mă simt, un infinit Brâncuși
Cu care am lăcaș poarta de-un sărut... Am zbor cu Coandă,
Planând cu Vlaicu spre Bănești printre cei duși
Și peste tot și toate am Regele Mihai... Ioane, tu, Smarandă!

Visez, cu toți alături, să-mi fac țara o cinste; o Germanie, o Americă, o Olandă...!

poezie de (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Rezon

O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!

O fi fost bine
c-am învățat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu știu cine?

Aș vrea pardon
dac-am greșit;
dar cui să fac
o spovedire
c-am fost mințit
că scap de-un "drac"
de-o omenire
cu blazon?

Dreptatea-i "don"
și-o fi corect
să nu fiu un eu,
tu doar să riști
să fii un drept;
să nu exiști
fără tupeu
de dregător!?

... Doar simplu muritor...
e oare un rezon?

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Contemplând

Îi răzbat vise printre moi, umedele pleoape,
De atâtea așteptări în umbre de dileme
Și inima-n bătăi stă nemișcând să crape
De atâta rece vânt ce-o suflă de o vreme.

I-e mâna un stâlp fragil bărbiei în fin tremur
Și degetele-i lungi se întind pe suflet clape
De-o muzică-n lin "soul" în gândul numai murmur
Ce curge înfiorând unduietoare ape.

Se derulează film de-un clar de lumânare
Pe sfeșnicu' aurit, se tremurând pe-o masă
Lângă un pachet de Kent și-o roză, doar o floare
Și amarul de cafea pe fața de mătasă.

Se simte încă acum căldura moale-n palmă
Și un miros discret de Farenheit transpiră
Într-un fundal de glas și spuma spartă-n halbă
De la terasa verii-n pădurea-n cânt de liră.

Un zâmbet strălucește de perle dintre buze
Și se confundă-n pânza de dalbul de zăpadă
Ce-a învins-o în lunecarea-i de sinuări confuze...
Și picat la picioare-i tot dragoste grămadă.

Și un bronz mustind atinge pe plaja caramel
Când ochi de cer răsar din genele aburinde
Iar nările respiră din valul alb, crenel...
Obrazul simte-un picur de-o lacrimă ce-ntinde...

poezie de (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pata brun cu negru

O umbră neagră-n brunuri șterse
Zăresc în caldul de-un cuptor
De iulie, icnind să verse
Gunoi din falsul abator.

Nici nu-i frumoasă și e mică
Și fuge doar de o privești;
Se ascunde tremurând, i-e frică,
Nu vine chiar de-o amăgești.

O văd mereu dormind cu jind;
Jinduind curtea-mi cu-al meu dog
Care se-mbuibă... Doar privind
Nepăsătoare, ca de-un drog.

Și se răcește timp. Nu crește,
Doar simțuri dă de-un prim amor
Neașteptat, ce nu-și dorește;
Că o haită-ntregă o mușcă, o vor.

Și n-are nicio apărare;
Mai multe nopți și zile fuge
Chelălăind limbaj c-o doare,
Dar n-are cui, viața și-o scurge.

O revăd slabă, iar dormind,
Visând cu nările-i mișcânde
De arome-n zbor, oftând, pierind
De dor de-o mamă de niciunde.

Mă bucur să o văd mereu.
I-arunc ades câte-o bucată
Și-i tot mai frig și somnu-i greu...
Covrig, în tremur într-o groapă.

Sunt astăzi fără nicio vlagă,
N-o văd niciunde pe "fărâmă"...
Nu mai respir; o aveam de dragă,
Urâtă, slabă-n chin, pe brumă.

Doar se-ngrășase, dar în burtă,
Urnindu-se cu coada strânsă...
Și gând tresar la plasa ruptă
În râu, c-o amărâtă, alta plânsă.

Alerg la râul, uz de rug
Și văd pe-un ciob de gheață-n mal
Un boț de pânză-n humă; drug
Și-o sârmă-ncolăcită-n val...

... Și de sub apa sloi de rece
Răzbate-o pată brun cu negru
Și plâng și capul nu-mi mai trece
Și nu mai văd... omul integru!!!

Doar cățelușa-n lemn de cedru...

poezie de (16 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Perluță (?) mondenă

Înțepături în crusta bej-albă-gri lucind
Subțire ca o tijă de papură din grind,
Cu păr galben-nisip în buclă, peste guler,
În mâna înmănușată ce-are un afiș cu "Shuller"
C-o inimă aprinsă de roșu peste-un "love"...
Stă-n banda dinspre gard la cursa "Green" cu mov...
... Și-n zâmbet exploziv ea încântă ger de crapă
La văz de-un chip de Elvis frumos și fără capă!

poezie de (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tomnatic amurg

Se îngână încet, nesigur, canicular sfârșit,
Cu schimbător amurg în toamnă sângerie
Băută-n căni de must din ruginii de vie,
Mânjind pân' la urechi un soare-n asfințit.

În verde sidefat se mișcă frunze-n ramuri
Se desenând pe un cer albastru în ton de mov,
Cu nori, din bulbucați, în pieptănat alcov...
Și picuri se preling pe aburite geamuri.

Adie un pic de umed pe dermul cald de-o vară
În bronz turnat, sub bluza de-un crem de in topit,
Zbătându-se, cum flutur în zbor neobosit...
Și perle se răsfrâng sub ruj lucind, de ceară.

Din acoladă fină, se prelungind pe coapse,
Răsare, să dispară, un ring pe-un inelar,
În palma masculină de-un ins crepuscular...
Și-n doi, pe sub castani, se trec uniți... sinapse!...

poezie de (28 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incendiar...

... nedefinit,
alb scânteiază
roșu asfințit,
albastră rază
în grena condens
spre negru fum
de gri intens,
brumăriu scrum...
închis potent
în foc deschide
ardent, ardent
atins cuprinde
dintr-un nimic,
ajuns scânteie,
exultă-n pic
văpăi de fee,
ce-n abur mor
lăsând doar fum
de-un negru dor,
sfârșit în scrum...
nici n-ar fi fost
de nu-i o umbră,
probabil cost
de-o moarte sumbră!

poezie de (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răscruce

... mă bate gândul să scriu proză
și să-mi destăinui viață;
un parfum de nuanțe-n amintiri
fără vreun atribut de roză,
un mic platou unde-s încolăcit o ață,
ce mă mișcă, unde-s o paiață
printre figurine, alte pripășiri...
acum cât mai e timp, pân' la apoteoză,
cât încă pot să-mi deapăn dintre retrăiri!

... curios lucru, îmi tot fac bagajul
de la un timp; nu știu de ce,
din ce tipar, ce litere de plumb
se tot înghesuie-n cuvinte, așalandajul
m-apasă, tot se trece, trece?...
... cum c-ar fi timp, ce-l calculez la rece,
dându-mi stupide limite de un sucumb
stupid, aleatoriu de morbid; linșajul,
ce nu știi când și cine pregătește bumb?!...

... dar hotărârea am luat-o clar
din lungul șir de experiențe,
că devin sumbru când îmi caut rimă,
nu sunt ca-n viață un prozaic cocalar,
așa cum sunt în fond, am fost mereu mănunchiul de valențe...
așa cum toți avem mai multe existențe...
deci sunt la fel, nevinovatul care-și poartă vină;
tot eu postaș, expeditor, destinatar,
și vreau să fiu capabil, să las vers, să văd de... albul mă exprimă?!?...

poezie de (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Compozit de floare

... fir, subțire, un peduncul
parfumat, stamină suavă,
cu obrazul de petală,
vârful de iz fin, pistil,
crudă, îmbobocind rozeu
cu sclipiri de buze maci,
dezgolind perle de nuferi
de sub picurii de rouă
irisată, ades clipind
de-un timid neînțeles,
se închizând ca o mimoză
în mătasea, tot fuioare
răzvrătite-n vânt neastâmpăr,
unduind-o în fină boare,
mișcând soarele... O floare!...

poezie de (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulce otrăvitor

Privesc, tot numai simțuri învolburat plecate,
În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,
Ce știu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit în pur metal.

Mă înfior de clinchete de stele în cristaline
Cu agate de halou, se picurând culori
De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,
Mă îngropând de viu cu trupu-ți de comori.

De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Și ating un puf de piele din corpuri de meduze.

Nici nu mai știu de-i vis, parcă n-a fost vreodată
Și-i numai o dorință de-alt timp și de-un alt cine,
Ce-l caut pipăind cu mâna în ființa-mi toată,
Să ți-l așez alături... și apoi să mor de bine!?

poezie de (24 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolia

... ce-n urmă-i, nu-i trăit banalul, doar naturalul în rutină,
parcă se concentrând în seve, scântei, ia luciul de patină,
se-mbracă de-un fior, parfum mai abitir decât prezentul,
devine o poveste, mit, tot mai frumoasă-n ce-i absentul,
cum cauți pe ecranu-aprins, de pânză alb, în sala goală
imagini dintr-un film rulat; pe bănci elevul de la școală
-ce poate n-o iubea și-acum se-anină-n neștiute chipuri-
privindu-se-n câte-o ocheadă și catalog... Sunt multe clipuri
ce se adună, se păstrând uitate-n cufăr, plin-mistere
prin grotele-n pictat rupestru în galerii de emisfere,
unde îi ai -și reci- părinții, suflet topit în palme calde,
vacanțele-n nisip la mare, stropite fete de smaralde
căror le-atingi cosițe fine și moi de-un lustru umezit
și buzele pe piele-n bronz se-nfiorând de-amor trezit...
Sau te pierzi iar printre colegi -de-abia văzuți la nou servici-
și alți la masă, la terasa din parc, râzând cu alți amici.
... Mai sunt și aventuri păgâne ce ți-au pus viața în peril
cu suferința, acum trecută sub voalul timpului-exil;
scăpat de-nec, din accident, trăitul doar de azi pe mâine,
îngheț de-o zi fără benzină pe stradă-n câmp, mușcat de-un câine,
munca în baltă ca student și marșul forțat în armată...
... Se topesc toate-ntr-un fluid de-un zâmbet cristalin de-o fată!
Nu-s amintiri de-o tabără cu foc ce arde ciot, făclie
de-un cântec, un "remake" reluat; zborul din negur, elegie?...

E susurul, izvor de vis, regret de-un fost... Melancolie!

poezie de (6 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook