Casa avea subsol şi parter şi o fâşie de curte asfaltată cu poartă de fier împletit spre stradă, şi în fund cu grădiniţă. Zugrăvită de curând galben-cenuşiu, culoare despre care Rosmarin aflase de la un arhitect prieten că e mai durabilă şi rezistă bine la intemperii, se deosebea de celelalte clădiri din strada Transilvaniei prin faţada încărcată abundent cu ornamente de gips. Pe ferestrele subsolului, deopotrivă de late cu cele de la parter, dar numai pe jumătate de înalte şi aproape atingând nivelul trotuarului cu marginile de jos, trecătorii curioşi ar fi putut observa ce se petrece înlăuntru dacă doamna Rosmarin n-ar fi avut grijă să tapeteze geamurile interioare cu hârtie imitând sticla lăptoasă.

începutul de la Jar, Octombrie de Liviu Rebreanu (1934)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ar fi necunoscutul în lume, viaţa omului n-ar mai avea niciun farmec.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând

(Bunei care a plecat)

un veac parcă a trecut
de când nu mai eşti pe-aici.
va veni curând
prima primăvară fără tine.
să stai liniştită – vom avea grijă
de toate florile tale, de cuiburile rândunicilor,
de marginile lumii pe care-ai iubit-o.
vom avea grijă de toate.
şi tu, ca totdeauna,
ne vei purta de grijă.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţia

Când omul e-n astfel de stări,
Să descifreze, cu mult fler,
Care din cele trei cărări
Îl va conduce spre parter.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era deja vineri, 08 iunie, ziua dinaintea sfârşitului de săptămână. Cei şapte tineri erau colegi de la începutul săptămânii; se cunoşteau ceva mai bine şi păreau a se acomoda unii cu alţii. În acea dimineaţă ajunseră la Institut înainte de ora 08.00, fiind însoţiţi de acasă de body-guarzi, doar până la intrarea în Institut. Dacă afară nu avea probleme, odată ajuns în interiorul Institutului, Lucian nu putea evita întâlnirea cu fetele, care nu-i dădeau pace. Îi reproşau că tot nu trecuse pe la discotecă. Avusese oare timp de aşa ceva? Nu prea! Şi chiar de ar fi avut, tot n-ar fi trecut pe acolo. Norocul lui că-n acea dimineaţă, nu Lia îl văzu înconjurat de domnişoare, ci simpatica blondă Maria; intră împreună cu ea în interiorul navei albastre. Între timp, dat fiind că mama ei, doamna Eleonora Stoica – medic veterinar, aflase rezultatele analizelor făcute lui Nero, blondina aduse şi-i înmână colegului ei noua reţetă necesară dulăului şi noile recomandări făcute de doamna Stoica. Lucian le aşeză cu grijă în buzunar, spunând că-i va lua câinelui tot ce-i era necesar; el avea mare grijă de Nero, nu-l neglija niciodată.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu doar familiile acuzatului şi a reclamantei porniseră spre Institut, ci şi celelalte, ale colegilor, toţi fiind curioşi să afle decizia finală în cazul comandantului lor, decizie de care depindea soarta misiunii spre planeta Proxima. Oare va mai avea loc această misiune? Vor afla în curând, sau cel puţin, măcar în acea zi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui "scriitor"

Pentru stilul său cam plat
Înţelegere vă cer:
Şcoala-n care a-nvăţat
N-a avut decât parter...

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi ştiut acest amănunt?! Ba îl ştia şi încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră să-l caute pe acasă, adică de vreo câţiva ani... Mai ştia însă că nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relaţie serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnişoara consilier şi de sentimentele pe care fiul ei le avea faţă de această domnişoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnişoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; şi nu cu o maşină, la o scurtă plimbare prin oraş sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă maşina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei afla nicicând...

Nu vei afla nicicând
Ce haos adunat în chin
A fost în gând răsunet
Eliberat de zâmbet,
Ascuns de vorba sinceră şi simplă,
Tu ai văzut faţada îndelung clădită.
Curaj să fi avut să intri
În încăperi.
Jos, la parter, e-o cameră roz,
Pe-alocuri cenuşie.
Mai sus culorile-s mai clare
Şi încăperile mai pline
De amintiri, trăiri.
Iar unele sunt goale, întunecate
Te copleşesc.
Sus, la mansardă
Evident fără acoperiş
E-un pat
Să pot privi la cerul înstelat
Cu sufletu-mpăcat.

poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o dată îl asigură pe tânărul său coleg informatician de sprijinul său în ceea ce privea aducerea la bordul navei albastre a acestor doi roboţi, cât şi a acestui computer, de care informaticianul susţinea că ar avea absolută nevoie, spunând că nu vor exista nici un fel de probleme cu domnul director dacă ziua următoare, la ora 12.00 fix se vor prezenta la dânsul în birou fără aceşti doi roboţi, încă neterminaţi. Acum, după ce aflase despre Lucian că ar fi preferatul directorului Institutului şi după ce acesta îl plimbase chiar cu maşina directorului prin oraş, apoi până acasă, nu avea absolut nici o îndoială că totul se va rezolva cu bine. Când coborâră, doamna Marilena Ristea îi aştepta cu masa pusă. Lucian însă refuză politicos, iar în cele din urmă se retrase. Mihai şi părinţii lui îl conduseră până la poartă, unde îl aştepta maşina albastră a directorului, acea superbă maşină nouă, elegantă, modernă, complet nepoluantă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet în mentenanţă

Sufletul mi-e pe jumătate gol,
Încerc să cresc nivelul,
Dar răman tot la demisol.
Blocat între parter şi primul etaj,
Supravieţuirea rămâne un act de curaj.
Mai înghit un pahar de cuvinte,
Mă întorc la locul de dinainte.
Se afundă în propria substanţă,
Dar lipsit de conţinut,
Unii preferă scările,
Alţii aleargă spre lift.
În stare de goliciune sau preaplin,
Se alimentează din paharul cu venin,
Secat şi intoxicat, mai ceva ca
Gazul rarefiat din sticlele de vin.
Îi dai din nou comandă,
Dar nu-ţi răspunde în timp util,
Ai uitat că l-ai lăsat în mentenanţă,
Pe interior, aproape stins.
Repeţi din nou aceeaşi acţiune,
Sperând la un alt rezultat,
Dar îl găseşti tot acolo,
unde l-ai lăsat,
Oscilând între up and down.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul şi Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte şi de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Şi o ţinea de mână, deşi era convins că tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Şi ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieşi din casă pentru a-i reproşa ceva; nici n-ar avea ce... Iată că tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieşiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colivia

Soarele nostru, culant cum il stim
Binevenit si azi ca sa ne-asiste
Bilciul pe care-ncercam sa-l urnim
De cand stirpea om avea sa subziste,
Ne-arata peren unde ne mai gasim.

Optimistii in cete, cocotati pe ruine
Cu pereti coscoviti si putregaind,
Isi suie privirea spre ceruri straine,
Din ochi mari ce suspect intreprind
Pustiuri de bine.

Pesimistii deja incepeau sa croiasca
Neajunsuri noian intr-o camera goala,
Electorii lui “NU” aveau sa sporeasca
Cand astia din urma durara o scoala
Pe “NU” sa-l citeasca.

Mai nou, pe realisti ii face o barba
In care se scarpina ori de cate ori
Micul lor arbitru incepe sa fiarba
Ca nu-i liber accesul la cele licori
Adevarul sa-l soarba.

*

Deunazi, la parter, s-au mutat doi barbosi
Tineri la-nfatisare, dar cu purtari de mosi
Vor starea sa rumege cu dintii lor lipsa
La subsol, la croitorie, e damf de eclipsa
Iar sus, la mansarda si pe-acoperis
“Nebunul” la stele priveste piezis.

poezie de Andrei Ghita (11 august 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!

De regulă, oamenii inteligenţi caută să înţeleagă, pe când ceilalţi caută să judece.

Mihai Rosmarin (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihai Rosmarin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa morţii de-abia omul e dezlegat să explice ceea ce n-a putut înţelege pe pământ: începutul şi sfârşitul între care se înşiră cele şapte vieţi ale sufletului.

Liviu Rebreanu în Adam şi Eva
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelei (despre Rory, care are un nou prieten, Dean): Trebuie să o fac să înţeleagă că îmi pare bine că are un prieten. Pentru că cele care nu discută despre tipi şi despre vieţile personale suntem eu şi mama. Nu eu şi Rory.
Luke: Îţi pare bine că are un prieten?
Lorelei: Da.
Luke: Zău?
Lorelei: Binişor.
Luke: Asta nu e bine.
Lorelei: Este bine cu un "işor".
Luke: Cum spui tu.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub burniţă

Înainte de a ieşi din casă
şi de a întoarce cheia în broască,
de a-mi arunca privirea spre cutia poştală
şi a mă lăsa lătrat de câinele vecinului,
îmi apare în faţă o stradă care se pietruieşte;
la fel, de câte ori mi se spune ceva despre certitudine
văd pietruitori lovind şi potrivind din ochi
cubul acela de piatră rece şi dur, în genunchi,
sub burniţa toamnei.

Bat - şi nu întreabă nimic. Pentru ei
trecătorii înseamnă numai picioare;
au îmbătrânit şi strada nu va fi teminată niciodată –
asediaţi de guri cubice, de grămezi de nisip,
gata să le rumege identitatea.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liviu Rebreanu rămâne figura durabilă peste timp a emancipării romanului românesc şi a literaturii noastre...

Ştefan Radu Muşat în Mari figuri româneşti
Adăugat de Geta Manea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liviu Rebreanu rămâne figura durabilă peste timp a emancipării romanului românesc şi a literaturii noastre...

aforism de Ştefan Radu Musat din Figuri celebre româneşti
Adăugat de Geta Manea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parva fiind aproape de Năsăud, doamna Bologa venea în fiecare lună să-l vadă, să-l mângâie... Dar Apostol părea acuma vesel şi mulţumit. Cartea îl pasiona.

citat celebru din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Liftul spre cer"...

"Liftul spre cer",
Al cărui proprietar
Este poetul Marin Ifrim
Are o mie de etaje.

La parter
Sunt cuvintele poetului
În gura oamenilor de rând.

La etajul 1
Sunt cuvintele "prietenilor"
În piele şi oase.

La al miilea etaj
Sunt cuvintele politicienilor,
Cu toate partidele lor,
Înşirate
La linsul tălpilor
Icoanei
Lui Dumnezeu...

Sfântul Petru se scârbeşte
De umilinţa lor
Şi hotărăşte
Să-i elibereze
Din robia înaltului.

La un semn
Etajul 1000
Se clatină
Sub gravitaţia goliciunii
Şi pe Bulevardul Manifestanţilor
Curg particule infecte
Aprinzând steagul puterii.

La parter
Murmură cuvintele poetului
În timp ce manifestanţii
Urcă pe întuneric
Scara stricată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!