Era deja vineri, 08 iunie, ziua dinaintea sfârșitului de săptămână. Cei șapte tineri erau colegi de la începutul săptămânii; se cunoșteau ceva mai bine și pă...
Era deja vineri, 08 iunie, ziua dinaintea sfârșitului de săptămână. Cei șapte tineri erau colegi de la începutul săptămânii; se cunoșteau ceva mai bine și păreau a se acomoda unii cu alții. În acea dimineață ajunseră la Institut înainte de ora 08.00, fiind însoțiți de acasă de body-guarzi, doar până la intrarea în Institut. Dacă afară nu avea probleme, odată ajuns în interiorul Institutului, Lucian nu putea evita întâlnirea cu fetele, care nu-i dădeau pace. Îi reproșau că tot nu trecuse pe la discotecă. Avusese oare timp de așa ceva? Nu prea! Și chiar de ar fi avut, tot n-ar fi trecut pe acolo. Norocul lui că-n acea dimineață, nu Lia îl văzu înconjurat de domnișoare, ci simpatica blondă Maria; intră împreună cu ea în interiorul navei albastre. Între timp, dat fiind că mama ei, doamna Eleonora Stoica medic veterinar, aflase rezultatele analizelor făcute lui Nero, blondina aduse și-i înmână colegului ei noua rețetă necesară dulăului și noile recomandări făcute de doamna Stoica. Lucian le așeză cu grijă în buzunar, spunând că-i va lua câinelui tot ce-i era necesar; el avea mare grijă de Nero, nu-l neglija niciodată.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.