
Pasărea albastră
La răsăritul vieții
pasărea albastră
cântă pentru mine
întoarcerea în timp,
o mângâi cu privirea
în contopiri albastre
plutind pe diadema
mării de argint.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre albastru, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre păsări, poezii despre muzică, citate de Sorin George Vidoe despre muzică sau poezii despre argint
Citate similare

Tablou în albastru
femeia de albastru
de ochi albaștri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o ușă albastră
citește din cărți albastre
se împrietenește cu personaje albastre
sub cupola și pereții propriei chilii în albastru
tot ce gândește e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălășluiește în ea
în trupul ei minion și albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ți-o lipește îngrijit cu o pastă albastră
îți zâmbește albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiași vieți albastre
deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp și anotimp
e acest albastru al unei unice dimineți albastre
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre zoologie, poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet

Despre anotimpuri
Fiecare anotimp
își are pasărea sa
și după fiecare cântec
cade o frunză.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri sau poezii despre frunze

Cu toții suntem
o livadă de rodii
și vieții ciorchini.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață

Reflecție amară
Vine toamna, așadar,
Pentru mine nu-i o scuză,
Dar din tristul calendar
Se mai scutură o frunză.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă, epigrame despre frunze sau epigrame despre calendar

Deschis-am ușă
să urc adâncu-n mine
înnoindu-mă...
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui fulg
Singuratic
un fulg nostalgic
plutind
dezinvolt s-a așezat
pe geamul camerei mele.
Iscoditor
sclipește uimit
întrebându-mă parcă
de ce m-am topit?
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre moarte

Întoarce-mă-voi
lup fugărit în mine
ochi înfometat.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea pădurii
Copilul
mă întreabă mereu:
"- Tată,
când mergem la pădure?"
Și ce departe
este această pădure!
Am sădit în grădină
puieți.
Arătându-i
i-am spus:
"- Aceștia
sunt fiii pădurii
tu vei crește
odată cu ei."
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, citate de Sorin George Vidoe despre păduri, poezii despre tată, poezii despre creștere, poezii despre copilărie sau citate de Sorin George Vidoe despre copilărie

Se face-o roată
de dincolo de mine
horă de îngeri.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îngeri

În amintire
În mine a murit cineva
îngropat sub rădăcina
unui pom uitat
pământul jilav
îl frământ în palme
și mă-ntreb
dacă a fost un frate
o soră
sau dușman...
privesc frunzișul
ce freamătă răspuns
prin seva ce urcă
prin trup
în timp
către mine
ca o sărutare...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre dușmănie, poezii despre amintiri sau poezii despre Pământ

Sărută-mi gura
iubindu-te prin mine
cuvânt ce arde.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gură sau citate despre cuvinte

O floare de stea
coboară-n mine fior
ochi de fântână.
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre flori

Autoepitaf
O viață-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veți duce,
Să-mi scriți pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...
hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sfinți sau epigrame despre cruce

* * *
voi surâde
cuvântul e grav
clarul de lună
plouă
apasă pe timp
o piatră
să nu uităm cine suntem.
poezie de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre cuvinte

Setea de alb
Chemați ogoarele noastre
în palmele crăpate de timp,
sărutul pleoapelor
preaslăvesc
albastrele ape
coborâte din alb.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În uniersul moral
În al vieții freamăt val,
Ce te saltă și coboară,
Argumentul e moral,
Dar reflecția... amară.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață

În Universul moral
În al vieții freamăt val
Ce te saltă și coboară
Argumentul e moral,
Dar reflecția... amară.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialogând cu zăpada
Am intrat în casă să mă ascund
de doamna înveșmântată-n alb,
îmi țin răsuflarea să ascult
tânguirea vântului turbat.
Focul din sobă pălește încet,
umbrele nopții se aștern la joc
în mine renasc ca un izvor
fără de sfârșit, amintiri uitate.
Prin geam răzbate lumina zăpezii
șoptindu-mi, parcă, în auz:
"lasă-mă să trăiesc în această culoare,
să fiu eterna podoavă de argint."
"Dar nu de mine depinde trăirea,
eu sunt doar muritor pe pământ!"
și ca răspuns la acest scurt dialog
din ceruri curge lin, puritate.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre uitare, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte sau poezii despre foc
Marea
Țărmul mării,
împodobit cu dantelă de spumă,
contemplă talazuri nervoase...
Sunt cuprinsă
de-o slăbiciune voluptoasă
cu privirea pierdută-n nemărginirea albastră.
Fermecată
de elenul curenților marini,
trăiesc senzația de risipire,
de topire...
Curg asemeni apelor unui torent grăbit,
nu mai știu nimic despre lume.
Eu, ca ființă,
nu mai contez.
Sunt mică, neînsemnată,
amețită
de simfonia mării și de lumină.
Simt dureros slăbiciunea din mine.
Visez, în noaptea albită de lună,
să am puterea mării...
Urcată pe corabia vieții,
aș vrea
să navigez fără teamă,
să pot înfrunta marea-n furtună!
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre senzualitate, poezii despre marină, poezii despre frică sau poezii despre durere

Albastru
Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna și ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul și vântul, și cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaștri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaștri sunt munții,
părinții, cărunții,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuțele-n freamăt de râu,
albaștri toți oamenii de pe pământ:
și albii,
și negrii,
și cei ca lămâiul,
și pieile roșii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
și visul, și gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
și chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru și crezul,
albastră nășia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
și vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiștea noastră
și nu se teme de ea
nimenea.
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre viticultură, poezii despre stele sau poezii despre roșu