Trei modele beethoveniene

Ulii ar putea explica gloanţelor un lucru sau două –
Priveşte-i cu câtă precizie repetă
terifiantele, impredictibilele zigzaguri
ale ciocârliei de munte.

Acum, pescăruşii şi avioanele... poate un aeroplan
să se dea peste cap şi să plutească în marşarier,
lansându-se vijelios în mare – pentru a se ridica iarăşi
cu o bătaie de aripi şi a-şi relua zborul
exact de acolo unde a fost întrerupt?

Acestea sunt lucruri imediate şi minunate. Dar urmăreşte
pescăruşul lipsit de grabă, odihnindu-se în aer,
care se poate opri din zbor, rămânând nemişcat,
curbat în aer
ca o mână pe un sân.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovadă de necontestat

Nu pot să te descriu
mai mult decat aş putea pune pentru întâia oară un lucru
acolo unde acesta se află deja.

Dacă aş putea face o scară din lumină
sau pieptăna părul unei fete din vis cu un pieptene real,
sau să torn o masă în carafă...

Nu sunt bun la lucruri imposibile.
Şi acesta este motivul pentru care sunt convins
că te voi voi iubi întotdeauna.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul

Ridică o pietricică
şi o aruncă în mare.

Apoi încă una, şi încă una.
Nu se mai poate opri.

Nu încearcă să umple marea.
Nu încearcă să golească plaja.

El doar aruncă pietre,
atât şi nimic mai mult.

Ca un pisoi, jucându-se,
experimenta în aşteptarea viitorului

când vor fi atâtea lucruri
pe care va dori sa le arunce...

Numai dacă degetele lui se vor descleşta
şi le va lăsa să se ducă.

poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antrenorii ar trebui să realizeze că acestea sunt, la urma urmei, condiţiile de lucru cu copiii care au, uneori, tendinţa de a se ridica în picioare la presiuni fizice şi morale şi a-şi spune părerea, pentru că nu ar putea suporta prea mult stress.

citat din Elena Mukhina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră este o continuă lecţie de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopţii, când alergăm desculţi prin iarbă, când admirăm păsările şi creştetul munţilor. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viaţa e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflaţi în suferinţă, pentru că trebuie să ne ţinem apropiaţii de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăseşte cu fâlfâitul unor aripi mute şi nevăzute de nimeni.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Dawson, nu am spus niciodată că o să fie uşor.
Dawson: Atunci spune-mi un lucru pe care îl ştii.
Joey: Ştiu că voiam să fii acolo. La sfârşitul zilei, cănd mă întorceam în camera mea, voiam să fii acolo.
Dawson: De ce?
Joey: Nu ştiu de ce. Nu ştiu ce voiam să spun. Ştiu doar că te voiam acolo.
Dawson: Joey, sunt aici. Sunt aici de două zile şi abia acum am reuşit să vorbim despre lucruri care contează cu adevărat. Ca de exemplu de ce mi-ai lăsat acel mesaj. Bine? Şi poate că acesta este sfârşitul nostru. Poate că ne simţim atraşi unul de celălalt din teama de a merge mai departe, de a ne maturiza.
Joey: Chiar crezi asta?
Dawson: Nu ştiu, dar ştiu că, dacă mă urc în avionul ăsta, nu o să aflu niciodată. Pentru că o să mergem mai departe, o să ne maturizăm şi peste patru ani o să ne trezim că ne-am înstrăinat. Singurul lucru pe care îl ştiu cu siguranţă este că nu vreau să se întâmple asta.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Apă Gri

S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodată –
Două firişoare de nisip, două fire de iarbă,
Două iţe trecute prin aceeaşi spată –
Lângă Marea Apă Gri.

Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunaţi aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toţi trei ultima oară –
Dincolo de Marea Apă Gri.

Două pahare pline, două pipe cu tutun –
"Înălţăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Şi, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun şi vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.

Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui şi-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane şi-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!

Dar eu sunt încă viu, şi tu eşti încă viu,
Şi destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăşi adevăraţi, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.

Un spaţiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăşi şi iarăşi,
Fără griji şi fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.

S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături şi râsete răsunătoare;
Şi trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare –
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.

poezie de Edwin James Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor sau abis

Oamenii sapă altora
pentru a părea în faţa lor
înalţi...
Pentru a te face să întinzi mâna
să te ridice unde te-au scufundat...
Devenind dependent de dorinţele lor.
Şi părând că eşti tras
eşti de fapt împins
pentru a părea şi mai inalt
cel ce vede în tine
un lucru ce poate fi folosit
pentru plăcerile lui egoiste!
Şi câteodată îti dau drumul
nemaistiind unde ţi-e fundamentul
zbătându-te să găsesti sprijinul
unde să meditezi
la ce-ai greşit
in râsul ascuns celui rămas acolo sus
vorbind cu altă victimă
a propriului egoism...
Şi depinde de tine cum vezi
această cădere
un zbor in plutire
sau o cădere in plâns.
Căci poate să-mi spună cineva mie
in care sens e zborul
in jos sau in sus..
Şi de aceea depinde de tine
să zbori...
Zbătându-te când cazi
de mlaştină nu ai cum să scapi
oprindu-te şi trăgându-te
de braţ de umbră a ceea ce ai
fost înainte de aţi întâlni abisul
vei pluti pe mâlul lăsat de el
într-o plutire de nufăr prin mlaştină
un zbor să-ti cauti o rădăcină
acolo sus in senin
legănat de o iubire
ca un nufăr de un curcubeu
ce e braţul celui de lângă tine
ce vrea a te înălţa mereu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există momente în care regreţi un lucru pe care l-ai fi putut face şi totuşi nu l-ai făcut. - "Oare cum ar fi fost dacă aş fi făcut...?" Mai sunt alte momente în care poate îţi pare rău pentru ceea ce ai făcut deja. - "Oare cum ar fi fost dacă nu aş fi făcut..." Oare care dintre acestea două poate fi mai supărătoare pentru noi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feluri adevărate de cunoaştere

Nici un pic prea excesive, deloc prea puţine
Reciprocităţile noastre. M-ai ajutat să învăţ
Felul în care ar simţi o barcă, dacă ar putea simţi,
Îmbrăţişarea intimă a apei.

Noutatea pe care mi-o aduci este noutatea din totdeauna,
Astfel că eu înţeleg ceea ce ar spune o piatră
Dacă acea piatră ar putea vorbi. Să fie trist faptul
Că firul de iarbă nu ştie cât este de frumos?

Este oare trist ca tu nu poţi şti, decât din auzite,
(Vorbe pierdute din spusele mele) că eşti asemeni
Apei care îşi poate strânge palma şi sfărâma
O barcă, eliberând-o din lemnele care o constituie?

Dar toate acestea sunt excesive - şi prea puţine.
Cunoscând felul în care un cerc şi-ar descrie rotunjimea,
Noi atingem două identităţi şi simţim, complet şi cu blândeţe,
Îmbrăţişarea intimă a stării de a fi.

Felul în care zborul ar simţi o pasăre zburând
(Dacă ar putea simţi) este felul în care spaţiul care se află
Într-o piatră care se află în apă s-ar cunoaşte pe sine
Dacă ar avea felul nostru de a accede la cunoaştere.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brotac

Destul cu-aspectul ăsta de poşetuţă. Cum ar putea o poşetuţă
Să se strecoare pe sub uşa şubredă şi să stea,
Plină de satisfacţie, în casa unui om?

Te caţeri venind spre mine pe toate cele patru colţuri –
Mână dreaptă, picior stâng, mână stângă, picior drept.

Te iubesc pentru că eşti un brotac,
Pentru că te târâi ca un luptător japonez
Şi pentru că nu nu eşti deloc speriat.

Te iau în poşeta palmei mele deschise
Şi te depun afară exact sub
Fiecare stea.

E un giuvaier în capul tău? Brotacule,
Tu ai pus unul în mine,
O scânteie micuţă într-un loc întunecat.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate acolo pe lună

două trepte sunt mai multe decât una
treaptă după treaptă tu doreşti să te înalţi întruna
crezi că vei atinge cu degetele luna

acolo poate locuiesc măgăruşi manieraţi
care nu rag toţi trăiesc ca nişte fraţi
blocurile poate au pereţii groşi
sunt mulţumiţi şi cei sensibili simandicoşi

acolo poate că sunt uşile deschise
plutesc toţi ca în cele mai frumoase vise

acolo poate legile sunt date cu dreptate
acolo poate ele sunt şi respectate
nimeni nu-ţi înfige colţii în spate
acolo poate nu e nevoie de închisori
toţi măgăruşii sunt binevoitori

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă mâna ta a venit, rece, în răcoarea nopţii,
Şi mi-a atins fruntea, trezindu-mă ca să te pot vedea
Stând acolo rece în răcoarea nopţii,
Eu, care mă tem de stafii, n-aş avea nici o teamă.
Te-aş întâmpina cu cele mai duioase cuvinte, o clipă tovarăşi,
Iar tu ai surâde, un surâs trist. Apoi, ai pleca iarăşi.

N-ar fi nimic, dar nimic mortal în moartea ta,
Pentru ca iubirea ta a fost întotdeauna un fel de râs
Care accelera viaţa şi care n-avea cum muri în ora morţii tale.
Apoi, când ai pleca iarăşi, eu n-aş mai plânge.
Voioşia aceea iubitoare ar fi încă acolo,
Umplând trombelor de aer, cu propria-i pace, ultimul tremolo.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii deschis la conştientizarea faptului că cine ai fost înainte şi cine eşti acum sunt două persoane diferite, şi că ceea ce te-a făcut fericit atunci, poate că nu este acelaşi lucru care te-ar putea face fericit acum.

citat din Stephen Richards
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate...

Zace pe trotuar
Poate moare
Poate este flămând
Poate nu se poate ridica
şi aşteaptă o mână întinsă...

Sau poate crede
în alt Dumnezeu
Poate a votat
un alt preşedinte
Deci poate fi un duşman...

poezie de Stefan Zagiel din Chwile (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul cu scânduri

Lumea a devenit un vis bizar
Pentru cel care a avut îndrăzneala lui Icar
Cad lacrimi de foc peste aripile-i de şindrilă
Noroiul domneşte peste universul de cleştar
Poarta bisericii e mare, zăvorul greu sugrumă trandafirul roşu
Timpul se ascunde în morminte sub lespezi devenite trup
Moartea se prelinge încet pe ziduri
Neantul ţipă din cupolă

Îngerii se ascund sfioşi in păru-i
Acolo unde mâna sa îi omoară
Privi-vor iarăşi cerul
Din ochii nemişcati ai unei rândunele
Ghioceii, flori de măr, în temniţa din munte
În mintea unui zeu pribeag

poezie de Florin Constantin (februarie 2010)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine seara?...

De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopţii?
Poate că vine, ca şi vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii şi mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni şi de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea poate să se ducă dracu' de tot, să vină alţii şi să strângă după noi, noi avem probleme mai importante, avem lucruri de simţit, trăim ca să simţim şi să ne doară şi în felul ăsta să păstrăm lumea pentru totdeauna în noi, şi în timp ce-o ţineam în continuare de mână m-am simţit exact exact ca în urmă cu zece ani, zece ani care nu însemnaseră nimic, se evaporaseră, revenisem în acelaşi punct. Era şi firesc, în definitiv, asta înseamnă să trăieşti. Viaţa nu înseamnă să ţi să întâmple lucruri, viaţa înseamnă doar stări, iar stările vin şi apoi dispar, în urma lor nu rămâne nimic, poate doar un gând sau două.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeţi, limba şi cele două buze sunt două lucruri care se unesc pentru a face miracolele unui singur lucru, care poate fi Cuvântul.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritatea şi simplitatea sunt cele două aripi cu care fiecare om se poate ridica deasupra pământului şi a lucrurilor trecătoare.

citat din Thomas a Kempis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde merge atenţia ta merge tot ce ai tu mai bun. Toată energia ta merge acolo unde merge atenţia. Dacă acum 40 de ani cineva te-a supărat şi tu îţi readuci permanent aminte pentru că nu te poţi detaşa, trimiţi energia ta vitală cu 40 de ani în urmă şi rămâi mai sărac şi mai lipsit de energie pentru timpul prezent. Câte astfel de pietre de moară ai legate de gât? Câtă energie pierzi pentru că atenţia ta zboară aiurea? Preia controlul atenţiei şi du-o acolo unde reprezintă o investiţie pentru un viitor mai bun.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!