Când voi muri, iubite

Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânţi cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Şi, dacă vrei, mă uită.

Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simţi ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-şi triste aria:
Şi-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau să uit de toate.

poezie clasică de Christina Georgina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri, iubite

Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânţi cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Şi, dacă vrei, mă uită.

poezie de Christina Rossetti
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Când voi muri, iubirea mea,
Nu vreau cântece sumbre
Nici trandafiri la cap să-mi stea
Nici chiparos cu umbre.
Ci fii o iarbă care creşte
De rouă udă şi de ploi
Şi dacă vrei, îţi aminteşte
Şi dacă vrei, uită de noi.

Eu umbrele nu voi vedea
Nici ploia nu o s-o mai simt
Nici n-o s-aud vreo păsărea
Cântând ori chiar jelind.
Dar când amurgul va veni
Tăcut eu voi visa
Şi poate îmi voi aminti
Şi poate voi uita.

poezie de Christina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei

Dacă vrei să cânţi bucuria,
Sau tristeţea,
Fii poet,
Dar să ştii,
Vei cânta bucuriile altora şi propriile-ţi tristeţi.
Dacă vrei să-ţi cânţi bucuria,
Aruncă-te în valurile iubirii,
Dar opreşte-te
Când ai ajuns prea departe de ţărm
Căci s-ar putea să devii poet,
Fiind îmbătat de paradisul oceanului,
În valurile căruia te-ai aruncat......
Dacă vrei.....

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă vrei să simţi vântul, deschide braţele.
Dacă vrei să simţi ploaia, priveşte spre ea.
Dacă vrei căldura sorelui, nu sta la umbră.
Dacă vrei să fii iubit... Iubeşte.

poezie de Aurel Rapa
Adăugat de Florina Nastase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti de mine

Să-ţi aminteşti de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ţinut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aş fi vrut.
Să-ţi aminteşti de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ţi aminteşti că e sfârşit de drum
Şi nu mai este timp de rugăciuni şi frici.

Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Şi-apoi îţi vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ţi aminteşti şi să fii trist.

poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bumerang

Nu-ntinde mâna, de nu vrei
pe frunte mângâieri să-mi pui,
şi nu-mi zâmbi, dacă nu simţi
în suflet oglindirea lui;

nu mă-ndemna zborul să-mi iau,
viclean strângându-mi glezna însă,
şi nu-mi da, dacă pâinea ta
cu nevăzută ură-i unsă,

căci braţul ţie ţi-l întinzi,
iar pâinea ta cu tine o împarţi,
orice vei da, tu o să ai,
oricui vei da, ţie îţi dai.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care nu e...

Nu-mi spune că râzi
Dacă nu ştii să plângi

Nu-mi spune că iubesti
Dacă nu ştii să urăşti

Nu-mi spune că pleci
Dacă nu ştii să revii

Nu-mi spune că ţi-e dor
Dacă nu ştii să uiţi

Nu-mi spune că trăieşti
Dacă nu ştii să mori

Nu-mi spune că înţelegi
Dacă nu ştii...
Nu-mi spune că simţi
Dacă...
Nu-mi spune că exişti
....

poezie de Eugen Lovin (6 iulie 2008)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi

Aş dori să mai pot revedea acea primă zi,
Primă oră, primă clipă când m-ai întâlnit,
Dacă era Vară sau Iarnă, umbră sau timp însorit,
Să-mi amintesc ceva, un lucru de atunci, oricare-ar fi.

M-am strecurat prin viaţă fără a lăsa urme; vai,
Inertă, fără vedere-am fost – şi fără prevedere!
N-am sărbătorit îmbobocirea mea, nici a petalelor cădere,
Iar acest copac nu va mai înflori în altă luna mai....

poezie de Christina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcând

Nu-mi dai voie să-ţi mărturisesc,
Nici deschis, nici foarte voalat,
Cât de fără umbră te iubesc
Şi consideri că e un păcat

Să vorbim despre ce nu se spune,
Dacă-i adevăr şi doar se face,
Vino, dar, şi degetul ţi-l pune
Drept pe gura mea, să vezi cum tace...

Vei vedea ce nu vrei să auzi,
Auzind ce nici nu vrei să crezi,
Încetând cu vorba să m-acuzi,
Începând cu inima să vezi...

Vei vedeauzi, auzvăzând
Inima-ţi văzândauzbătând.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (20 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu vrei să ştii, Milena, dacă ţin la tine, dar totuşi e o întrebare grea, nu i se poate răspunde în scrisoare (nici măcar în scrisoarea de duminica trecută). Când ne vom vedea data viitoare, am să ţi-o spun cu siguranţă (dacă nu-mi va pieri vocea).

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul magic

Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiţi,

voi uita pe unde am fost şi dacă am fost
ori am lăsat la alţii ce am avut,

mă voi despărţi cu totul de trup
chiar şi gândurile mă vor părăsi,

o umbră poate să-şi aducă aminte
de soare când m-am ascuns,

voi întra într-un labirint fără ieşire
în care şi steaua mi se va topi.

Nu voi mai simţi nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,

voi iubi altfel decât am ştiut
fiindcă inimă nu voi avea,

doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.

Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi trebuie decât o singură minune...

Nu-mi trebuie şampanii, ca să-mi descânţi iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braţ cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le ştie pe toate,
Cu pretenţii scumpe sau deocheate,
Vreau frumuseţea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Şi apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima şi glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simţirea.

Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Şi tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopţii înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,
Până uităm de noi şi de lume.

Nu-mi trebuie, decât o singură minune, iubirea,
Căci la braţul ei puternic le invâng pe toate,
Ca o zeiţă a nemuritoarelor vise măreţe,
Născută pentru a sfinţi iubirea,
Unde te pot găsi, minune?

poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă iubeşti

Dacă mă iubeşti,
dacă simţi cu putere că ţi-e dor,
un dor picurat de multe ori pe pleoape,
dacă simţi că ţi-e dor
chiar şi-atunci când eşti lângă mine,
dacă aştepţi ca timpul să-şi depene
cât mai repede,
caierul către o nouă zi,
repede,
ca vântul...
... ca gândurile hoinare,
atunci nu-mi scrie despre asta,
nici măcar nu-mi vorbi,
arată-mi-o...

Dacă mă iubeşti,
dacă ochii îţi obosesc
căutându-mă,
pe cerul toropit de soare
ori inundat de argintul Lunii,
dacă porumbeii ce se dezmiardă
perechi-perechi,
îţi fac inima să tresalte
iar buzele să se înfioreze,
desfăcându-se uşor,
ca şi când ar aştepta
gustul voluptuos al sărutului,
nu-mi aduce ofrandă petale de flori,
nu-mi amăgi simţurile cu lapte şi miere,
doar arată-mi iubirea...

Şi dacă totuşi,
vine o zi,
când vei vrea să-ţi aşterni
dragostea pe hârtie,
te rog acum, fierbinte,
pentru asta nu jertfi copacii, iubito,
lasă-i să dăinuie,
şi haide, scrie-mi sentimentele tale
direct în inimă...
... dacă mă iubeşti...

poezie de Alex Radu din Vals sentimental (2011)
Adăugat de Alex Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Încă n-ai obosit, mă, claustrofobicule? Ce zici, dacă vrei, te pot înlocui chiar şi acum. Mă ofer de bunăvoie, să ştii.
Nistor: Nu! Mersi că-ţi faci griji pentru mine, însă deocamdată, o duc foarte bine. Dar ştii ce, asule?! Stai pe aproape! S-ar putea ca într-o zi să-ţi cedez locul. Nu astăzi, bineînţeles...
Mihai: Zău, mă?! Ştii ce?! S-ar putea ca atunci să nu fiu eu disponibil!
Nistor: În acel caz, voi fi nevoit să lucrez în continuare cu Alex. Şi nici nu-mi displace această perspectivă; noi doi ne înţelegem perfect.
Mihai: Fie cum vrei. Nu uita însă; eu m-am oferit...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la tine

Şi dacă nu-mi vii, primăvară
Cu soare cald la primii zori
Te tot aştept prin curtea de la ţară
Cum mai aştept şi berze şi cocori.

De-mi eşti o prizonieră de război
Şi multe nu vor fi cum au mai fost
Te mai aştept pe valea de la noi
Să ne mai scoţi din fadul adăpost.

Şi dacă nu-mi apari pe zare
Cu oi şi miei pe luncă pe răzor
Mai am speranţă şi răbdare
Şi-ţi scriu poeme noi de dor.

Şi dacă-n jocul unor iele
Încă nu-mi cazi din ceruri sparte
Te mai aştept prin stihurile mele
Să-mi vii de-acolo de departe...

Si dacă iarba verde de acasă
Din rădăcini n-a înverzit
Te mai aştept să-mi fii mireasă
Din zori şi până-n asfinţit.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tete

Acolo unde cred că eşti

Nici trenurile nu străbat

Acolo ca de sticlă par

Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taci

Adăugat la rest mereu

Şi nu mai pot înainta

Decât pierzându-mă şi eu.

Cum ninge alb, e orice drum

Şi alb respiră-ntregul timp

Nici nu te-aş recunoaşte-acum

Desperecheat şi fără nimb.

Mi-e milă şi să-mi amintesc

Dar nici să uit nu mă îndur

Câtă părere-i în destin

Câtă greşeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun

Ca sub un şal înzăpezind

Sufletul nostru încă bun

Mişcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri

Şi fi-vor brazii îngrădiţi

Acolo unde cred că eşti

Printre barbari meteoriţi.

În fiecare an aştept

Să ningă, să te pot vedea

Dacă priveşti, dacă asculţi

Dacă mai înţelegi ceva.

poezie de Istrati din poezii.ro
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, dacă vrei să fim prieteni, nu-mi spune că nu te bagi. Nu-mi enunţa cu claritate datele problemei şi nu-mi explica rece şi obiectiv de ce s-a ajuns la astfel de rezultate. Le ştiu mult prea bine. Nu te erija în judecător, locul e deja ocupat de experţi în domeniu. Nu sta pe margine, nu-mi zice că e ultima dată când mă asculţi, că nu mai vrei să mă vezi aşa. Îmi poţi spune ce crezi, ca şi când ar fi prima dată. Şi eu o să tac, de parcă n-am mai trecut prin asta. După care, treaba ta de prieten este să te bagi. Să te bagi şi să fii de partea mea.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De s-ar putea, iubito...

De s-ar putea, iubito, cumva, să ne-ntâlnim
În ceasu-n care roua se-aşează – s-o sorbim...
Cu buzele uscate de dor şi nenoroc –
Ca perlele de rouă să stingă-al nostru foc.

Dar ştii, tu, nu-s prea sigur că roua ar putea
Să-mi stingă setea dulce – de dulce gura ta...
Ba, s-ar putea, răcoarea din zori să ne lipească –
Şi trupul meu şi gura-mi, setos, să te iubească.

Eu aş fi de părere, ca întâlnirea noastră,
Să fie, mai degrabă, într-o amiază-albastră
Şi-n iarba mătăsoasă, prelung să ne iubim –
Ca setea ce ne stoarce, cumva, s-o potolim.

Dar dacă tu, voi-vei – în roşu asfinţit
Să ne-întâlnim, iubito, n-aş fi nemulţumit...
Că, în general, în noapte şi-n zi şi-n frânt amurg –
Dorinţe neîmplinite, spre tine, gârlă, curg.

Deci, n-are importanţă, cu timp sau fără timp,
Eu vreau să fiu cu tine în orice anotimp –
Chiar şi-n ploioasă toamnă şi într-al iernii ger,
Dacă nu-s lângă tine – mă simt trist şi stingher.

Aşa că, hai, iubito, oricând să ne-ntâlnim
Şi într-aşa să facem, ca timpul să-l oprim
Iar dacă tu înseta-vei, eu te-aş ruga să bei
Nu roua de pe frunze – pe cea din ochii mei.

Eu - potoli-mi-voi setea, sorbindu-te pe tine...
Şi cred că, numai astfel, ne va fi cel mai bine;
Iar orele să treacă – sau să stea lângă noi -
Însă, dacă vor trece, le-aducem înapoi...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi amintesc

Nu-mi amintesc spasmele morţii
Dintr-o altă viaţă,
Din cursul celor trei mii de rotaţii.
Nici doliul de pe chipuri străine,
Prieteni sau rude cu mine...
Frământări, modelări,
Anotimpuri sau patimi.
Carnea mea s-a-mpărţit
Multor guri... Este preţul plătit
La păcatul din mine.
Sunt o Evă-femeie,
Alunecoasă, şerpuielnică,
Împodobită cu nuri.
Nu-mi amintesc nici de
Întoarcerea mea acasă,
Printre morţii mei vii -
Un atom rătăcit pe poteci viorii.
Văd doar imaginea unei singure morţi -
A celor ştiuţi -
Chipuri înăsprite de teamă
De plâns şi de noapte,
De etern şi de tern,
În căutarea NIRVANEI -
Dulce pământ al făgăduinţei.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!