Cântec
Când voi muri, iubirea mea,
Nu vreau cântece sumbre
Nici trandafiri la cap să-mi stea
Nici chiparos cu umbre.
Ci fii o iarbă care crește
De rouă udă și de ploi
Și dacă vrei, îți amintește
Și dacă vrei, uită de noi.
Eu umbrele nu voi vedea
Nici ploia nu o s-o mai simt
Nici n-o s-aud vreo păsărea
Cântând ori chiar jelind.
Dar când amurgul va veni
Tăcut eu voi visa
Și poate îmi voi aminti
Și poate voi uita.
poezie de Christina Rossetti, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Christina Rossetti: The Complete Poems Paperback" de Christina Rossetti este disponibilă pentru comandă online la 91.99 lei.Citate similare
Când voi muri, iubite
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânți cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Și, dacă vrei, mă uită.
Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simți ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-și triste aria:
Și-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau să uit de toate.
poezie clasică de Christina Georgina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Când voi muri, iubite
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânți cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Și, dacă vrei, mă uită.
poezie de Christina Rossetti
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți amintești de mine
Să-ți amintești de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ținut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aș fi vrut.
Să-ți amintești de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ți amintești că e sfârșit de drum
Și nu mai este timp de rugăciuni și frici.
Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Și-apoi îți vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ți amintești și să fii trist.
poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,
Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,
Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,
Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.
poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Nici macar o stea
Cat am dat tot as vreau sa dau
Cat am luat tot mai vreau sa iau
Sa inteleg lumea cum e ea
Si vreau sa ma apropiu de o stea
Viata e ca un cerc inchis
Pana acum nu l`am deschis
De trecut nu`mi pare rau
Si stau si fac tot ce vreau eu
Dar nici azi... N`am atins nici o stea
Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... oricat de greu...
Nu`mi pasa eu pot sa astept
Vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajung la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Caii bat praful pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau sa pleci
Ca licoarea prin mine sa treci
Sa stai sa faci tot ce`ti doresti
Si apoi sa atingem o stea
Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... Gandul bun din tot ce`i rau
Nu`mi pasa eu pot sa astept
Vreau sa fii steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Caci eu n`am atins nici o stea / bis
Sa nu`ti pese ce spun ei
Viata iti da chiar tot ce vrei
Daca ai stii poti sa si iei
Dar eu vreau... o vreau
Vreau... vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Vreau sa am steaua mea
O Doamne cat as vrea
Caci eu nu am atins nicï o stea
poezie clasică de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul Tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan din poezia e cumpusă sâmbătă sau duminică , deci n-ar cum să fie publicatăîn cărți sau reviste , exepție (29 martie 2020)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul magic
Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiți,
voi uita pe unde am fost și dacă am fost
ori am lăsat la alții ce am avut,
mă voi despărți cu totul de trup
chiar și gândurile mă vor părăsi,
o umbră poate să-și aducă aminte
de soare când m-am ascuns,
voi întra într-un labirint fără ieșire
în care și steaua mi se va topi.
Nu voi mai simți nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,
voi iubi altfel decât am știut
fiindcă inimă nu voi avea,
doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.
Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu pleci
Nici nu pleci, nici nu rămâi,
Mă cuprinzi între inele
Și-mi pui sânii căpătâi,
Ridicându-mă la stele.
Nici nu vii, nici nu te duci,
Mă tot chemi înspre ispită,
Straiele... când le arunci
Și te vrei, a fi... iubită.
Nici nu taci, nici nu vorbești,
Mă privești întrebătoare,
Trupul când ți-l dezgolești
Cu mișcări provocatoare.
Nici nu fugi, nici nu te-nchini,
Mă dai păcatelor... sfinte,
Când mă iei dintre lumini
Și mă lași... între cuvinte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Someș gânduri când se duc...
Aș vrea ca zorile să-mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-nnconjurată
Simt inima învăpăiată?
Când clipele, grăbit, se duc
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă într-adins?
Pe Someș gânduri când se duc...
E ca și cum nu m-am născut,
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
Și poate că nu știi chiar tu.
Aș vrea ca mugurii să-mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge...
Pe apă gânduri când se duc...
Și dacă vin dureri apoi
Iar vântul șuieră prin ploi,
De unde-n coapse-mi vin puteri
Ca-n uimitoare primăveri?
.............................
Dar poate că-i mai potrivit
Să nu știu nici chiar la zenit
Ce sfinte taine-au fost și-or fi,
Cât nucul mândru va-nflori
Și undele m-or amăgi.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (1 aprilie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cum să judec frunzele
niciodată nu caut vinovați de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieții
poate și pleoapele
când despart visele în clipe
nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovați de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mișcarea de rotație
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate
chiar și de aceste cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa
Ia-mă sub aripa ta..
Nici nu mișc si nici nu zbor
Cuibărită eu voi sta
Incălzindu-mă ușor
Nu vreau cer.. nu vreau nici apă
Nu vreau muzică de cor
Vreau acoperită-n brațe
Să-mi alin un pic din dor
Vreau s-aud bătăi de ritm
Cardiace... puls bătând..
Vreau un sunet in ureche
Să-mi vorbească lin si blând
Nu cer mult.. este puțin...
Asta-i tot ce imi doresc
Inclină-ți puțin aripa
Ca să pot să mă-ncălzesc
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate... poate...
poate vrei să ne-ntâlnim
într-o zi plină de soare
poate vrei doar să glumim
pe o bancă-n izolare!
mi se pare că-mi zâmbești
este foarte frig afară...
poate vrei să mă culegi
ca pe-un fulg care nu zboară!
poate... nici n-ai observat
c-am trecut din intâmplare
din priviri eu tot te caut
poate... poate... mi se pare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești...
Unde ești când aștepți?
Dacă ești cu gândul
La cel ce stă să vină,
Nu ești.
Nu ești nici dacă
Arzi de nerăbdare să pleci.
Nu ești nici dacă te agiți
Și te întrebi de ce nu vine.
Nici dacă îți consulți ceasul
Sau te ascunzi în spatele
Vreo unui joc pe telefon.
Nu ești nici dacă trimiți
Mesaj după mesaj
Tot întrebând pe unde e.
Nu ești nici dacă,
Enervat de așteptare
Încerci să grăbești ritmul
În speranța de a obține
Rezultatul mult dorit.
Când ești, nu aștepți
Și toate se petrec
La vremea lor.
poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Renascut din propria cenusa" de Paul Avram este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Mereu vrei să știi, Milena, dacă țin la tine, dar totuși e o întrebare grea, nu i se poate răspunde în scrisoare (nici măcar în scrisoarea de duminica trecută). Când ne vom vedea data viitoare, am să ți-o spun cu siguranță (dacă nu-mi va pieri vocea).
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Castle" de Franz Kafka este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vreau răspunsuri... încă mai aștept!
Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând că-i a mea vină.
Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi dați răspunsuri,
când întrebările
mă dor!
Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
pe care o aștept
smerită,
unde-s răspunsurile
pe care le aștept
de-o viață
și unde-i bucuria
să mă răsfețe
în fiecare dimineață??
Unde-s???
Le voi găsi
la margine de lume,
le voi primi ca dar,
în nopți fără de somn,
ori poate,
le voi citi în raza
lui Venus,
cel strălucitor!?
Pe Tellus Maters tu mi-ai dat
o casă,
în față am acum,
a masă,
pe ea bucate
câte vrei,
dar n-am răspunsurile VIAȚĂ,
le vreau pe toate,
chiar dacă tu,
nu vrei!
Le merit!
Nu sunt sfântă,
nu mă găsești în calendar,
ci doar aici pe Terra
unde bătătorită-i calea
pe care tu mi-ai dat-o-n dar!
Pe Jupiter,
l-am invocat în taină,
suprem judecător,
să văd de am dreptate
în cele socotite!
Și dacă am,
tu VIAȚĂ,
tu zăludo,
să-mi spui pe dată
toate răspunsurile
chiar dacă-n gândul tău,
mă crezi nebună!
L-am întrebat pe Cronos,
răspunsul nu mi-a dat
la simpla-mi întrebare,
firul vieții
mi-e secat?
Și dacă da,
îl pot uda?
Mai pot eu înoda
ceea ce viața
știu,
va refuza?
Nu-mi reproșa că am trăit
ca Hermes,
știu că da,
dar dat-am tot ce am simțit
și altora!
Cu prisosință chiar,
n-am fost zgârcită
trebuie s-o recunoști,
m-am pus pe mine-n poezie,
m-am dăruit cu totul
fără de regret,
dar vreau răspunsurile,
eu înca, mai aștept!
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu călăul mă va speria, nici căderea definitivă a trupului, nici încărcătura puștilor morții, nici umbrele pe zid, nici noaptea când pe pământ mai pâlpâie azvârlită doar ultima stea a durerii, ci indiferența oarbă a unei lumi nemiloase, nesimțitoare.
citat din Roger Waters
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
Când timpul cu oceane din ruguri se nutrește,
Iar margini țes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai știi ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se folosește
Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanță
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când ești pierdut, când nu mai poți să ai scăpare,
Și nu mai crezi că vei spera la vreo speranță,
Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Și-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înțelegi că-un zâmbet nu-nseamnă prețuire,
Când vezi că ziua-i ziuă și noaptea-i numai noapte,
Când te trezești din vise și intri la-ndoială,
Când treci spășit din planuri în lumea cea reală
Și nu mai iei drept bune sclipirile din șoapte,
Când ușa ți se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Și nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo șansă, nici dacă-ți stâmperi mersul,
Nici de-nțelegi vreodată sau nu-nțelegi ideea,
Renunță să mai cauți, prin cenușar, scânteia,
Acceptă numai focul și lasă-n pace viața,
În fiecare noapte, contează dimineața
Și-n fiecare viață, un paradox: femeia...
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind cu Eminescu
ne plimbăm pe-o câmpie de piatră
în stânga poate-i un copac, dar nu se vede
îl acoperă copiii ce răscolesc în el
nici ei nu știu
în dreapta se așează în butoaie
se pun în mari butoaie inimi la sărat
vorbim pe-un câmp de piatră
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
din focul lui săpat în piatră
când dispare
mai râmâne un păianjân negru
cămașa-mi sfârâie
arsă în dreptul inimii
din trunchi și până-n creștet
îmi sare măduva spinării
și cu panașul ei de luptă-astfel alerg
nu, nu vreau,
mai strig
nu vreau, chiar dacă n-o să fiu
decât un strigăt de care trupul
să-mi atârne spânzurat
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!