Deci, dacă vrei să fim prieteni, nu-mi spune că nu te bagi. Nu-mi enunţa cu claritate datele problemei şi nu-mi explica rece şi obiectiv de ce s-a ajuns la astfel de rezultate. Le ştiu mult prea bine. Nu te erija în judecător, locul e deja ocupat de experţi în domeniu. Nu sta pe margine, nu-mi zice că e ultima dată când mă asculţi, că nu mai vrei să mă vezi aşa. Îmi poţi spune ce crezi, ca şi când ar fi prima dată. Şi eu o să tac, de parcă n-am mai trecut prin asta. După care, treaba ta de prieten este să te bagi. Să te bagi şi să fii de partea mea.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care nu e...

Nu-mi spune că râzi
Dacă nu ştii să plângi

Nu-mi spune că iubesti
Dacă nu ştii să urăşti

Nu-mi spune că pleci
Dacă nu ştii să revii

Nu-mi spune că ţi-e dor
Dacă nu ştii să uiţi

Nu-mi spune că trăieşti
Dacă nu ştii să mori

Nu-mi spune că înţelegi
Dacă nu ştii...
Nu-mi spune că simţi
Dacă...
Nu-mi spune că exişti
....

poezie de Eugen Lovin (6 iulie 2008)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune

Te rog nu-mi spune că trebuie să-ofer îmbrăţişări,
Nu-mi spune, rogu-te, că trebuie s-am grijă şi de alţii
Nu-mi spune ce bine-o să mă simt
Atunci când din ce am împart şi altora bucaţi şi raţii.
Nu-mi spune, " E-n regulă să plângi,"
"Fii generos," "Fii sincer," " Fii corect mereu."
Mai întâi lasă-mă să te văd pe tine făcând toate-acestea,
Apoi, poate, voi încerca aşa ceva şi eu.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ia vezi, mă, la ce se holbează aşa...
Nistor: Vai, şefu', te-am prins! Să nu-mi zici că asta-i domnişoara psihiatru despre care ne vorbeai într-un timp de ne ameţisei. Ţi-a picat cu tronc!
Lucian: Hmm?! Ce-ţi bagi nasul în fişele mele? Vezi-ţi de ale tale, ai destule!
Nistor: E-ndrăgostit şi tipa asta nici măcar nu-l bagă-n seamă...
Lucian: Măi, vrei să taci odată?!
Alex: Bine, tace! Da' pot s-o văd şi eu pe tipa respectivă?
Lucian: Nu!
Alex: Nu fi rău! Ce-i atât de secret?
Lucian: Uff...
Nistor: Frumoasă tipă pentru un psihiatru, nu-i aşa?
Alex: Brunetă, ochi albaştri... Extra! Dar eu n-aş vrea s-o ştiu prietena mea.
Lucian: De ce?!
Alex: Cum, de ce?! E psihiatru; asta spune tot, nu?!
Lucian: Aş; la treabă! N-avem prea mult timp.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar asa

Lumea spune,sunt multi si nu-mi place sa dau nume
Spune sa nu o mai dezamagesc
Din a le fi prieten sa nu ma opresc
Si sa ii iubesc chiar si pe cei ce mi-au spus ca gresesc

Tu,odata mi-ai spus ca ma iubesti
Dar acum nu te mai aud ca-mi soptesti
Esti departe si nu mai vrei sa-mi vorbesti
Cred ca acum,vrei sa ma ranesti

Chiar te rog din asta sa nu te opresti
Sa fii iubita sa te straduiesti
Dar mie sa nu-mi mai vorbesti
Caci nu mai vreau sa ma ranesti

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Am nevoie de un raport complet al negocierilor şi un desfăşurător de cheltuieli.
Buljanoff: Nu, nu, Ninotchka, nu-mi cere aşa ceva. E un proverb turcesc care zice că dacă ceva miroase urât, de ce să-ţi bagi nasul?
Ninotchka: Şi o zicală rusească spune că motanul cu smântână pe mustăţi trebuie să găsească o scuză bună.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau

Nu-mi spune ce e bine si ce-i rau
M-am regasit demult deasupra starii
Perceptii... iluzii... siguranta ca sunt
Calatoare prin lumea uitarii

Nu-mi spune cum sa fiu si ce sa fiu
Tu nu mai esti demult, ce-ai fost odata...
Dar nu te condamn, imi ajunge sa stiu
Ca nu voi fi ca tine niciodata

Nu-mi cere sa alerg dupa nimic
In loc de-o floare am primit gradina
In loc de-un suflet am o lume plina
Si steaua mea spre care ma ridic

Nu imi doresc prea plinul care-l ai
In saracia mea ma simt ce-a mai bogata
Insa nu cred c-ai sa-ntelegi vreodata
Din bogatia ta, cum n-ai nimic sa-mi dai!

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Arată-mi ultima fotografie!
Lucian: Nu cred că ai vrea s-o vezi...
Lia: Dă-mi-o! Ah, da... Poţi s-o păstrezi pe aceasta. Mie nu-mi trebuie.
Lucian: Ţi-am spus că n-o să-ţi placă.
Lia: Nu contează... Spune mersi că n-am rupt-o! Dar nu cumva s-o arăţi colegilor noştri, să te lauzi cu ea.
Lucian: De ce-aş face aşa ceva?! Sincer, nu-mi stă în caracter... Din nou mă surprinzi, într-un mod neplăcut; cât de puţin mă cunoşti, Lia... Ce zici, mai stăm sau coborâm?
Lia: Mai stăm! Nu coborâm încă.
Lucian: Bine. Dacă zici tu, atunci să stăm. Dar nu prea mult. Aproape s-a înserat.
Lia: Nu-i nici o problemă, doar suntem pe Proxima.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu... Dacă Ly nu are nimic împotrivă, nu văd de ce aş ascunde adevărul. Deci, dragii mei colegi, mă cunoaşteţi destul de bine pentru a nu pune la îndoială ceea ce vă voi spune; ştiţi că de obicei sunt foarte, foarte sincer. Aşa voi fi şi acum, cu toate că mi-e foarte greu să recunosc şi în plus, nu ştiu ce veţi înţelege voi din toată povestea asta, însă... Desigur, vă întrebaţi ce s-a întâmplat; am să vă povestesc personal totul, chiar acum. M-am îmbătat pentru că doream să uit că m-am purtat ca un idiot, ceea ce am şi reuşit, pentru că uitasem cu adevărat, absolut totul. Dar nu definitiv... Deci, voi aţi plecat din navă duminică seara, iar ziua imediat următoare, luni seara, am trecut prin oraş, s-o caut pe colega mea, domnişoara consilier Lia, însă în camera din oraşul artificial, unde locuieşte provizoriu, n-am găsit-o decât pe colega ei de cameră, Ly. Din motive pe care nu vi le-aş putea explica vouă acum, pentru că ar dura prea mult şi tot n-aţi înţelege nimic, dorind să-i demonstrez ceva domnişoarei Ly Kuny, anume că poate avea încredere în mine, chiar dacă eram singuri în încăpere, am ajuns la un sărut, pe care i l-am dat, bineînţeles, mai mult fără voia ei. Evident, s-a supărat pe mine; nu s-ar fi putut altfel... În plus, tocmai în acel moment a intrat şi colega ei de cameră, Lia, surprinzându-ne astfel şi a ieşit un fiasco total, pentru că eu nu i-am putut explica nimic nici domnişoarei consilier, dat fiind că nu dorea să mă asculte, deci, normal, pe moment şi ea s-a supărat foc. Colac peste pupăză, ziua următoare Ly i-a povestit lui Mihăiţă tot ce s-a întâmplat; evident, inevitabil, s-a supărat şi el pe mine, neînţelegând ce se petrecuse în realitate, mai ales că nu dorea să asculte nici un fel de explicaţii din partea mea, explicaţii pe care nici eu nu i le puteam oferi. Atunci n-am mai putut suporta; deja era prea mult pentru mine, mă depăşea... Gândul că-mi pierdeam dintr-o dată, dintr-o prostie, trei prieteni apropiaţi, la care ţineam foarte mult, mă chinuia cumplit. Mi-am pierdut raţionamentul, controlul, logica, totul... Din cauza asta m-am comportat astfel. Nu ştiu dacă a fost bine... De fapt, mă corectez, acum îmi dau perfect seama că nimic din ceea ce am făcut în ultimul timp n-a fost deloc bine; am acţionat prosteşte, am greşit enorm, dar asta este. Am făcut-o şi gata! Uff...
Alex: E greu de crezut că tu ai fi făcut aşa ceva. Te cunosc de atâta timp şi nu-mi vine să dau crezare acestor cuvinte. Parcă n-ai fi tu cel despre care ne-ai vorbit. Serios, Luci!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac femeile cu măşti

Nu-mi plac femeile cu măşti
Te trag în piept făr' să respire
Deci pe asemenea jivine,
Nu poţi decât să le urăşti

Nu-mi plac femeile cu măşti
Cele acoperite bine,
Nimicnicia le deţine...
Sirene false pentru proşti

Nu-mi plac femeile-jivine
Ce au întotdeauna măşti
Rămâneţi, fetelor, cu bine,
Vă las la oamenii anoşti...

Încă ceva... nu-mi pot reţine
Dispreţul faţă de-aste găşti.
Aviz femeilor cu măşti!
Sunteţi prea goale pentru mine

poezie satirică de Teodor Burnar (2020)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri, iubite

Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânţi cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Şi, dacă vrei, mă uită.

poezie de Christina Rossetti
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau răspunsuri... încă mai aştept!

Mi-ai împletit cunună din astre
şi un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
şi nici rostul,
crezând că-i a mea vină.

Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi daţi răspunsuri,
când întrebările
mă dor!

Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
pe care o aştept
smerită,
unde-s răspunsurile
pe care le aştept
de-o viaţă
şi unde-i bucuria
să mă răsfeţe
în fiecare dimineaţă??
Unde-s???
Le voi găsi
la margine de lume,
le voi primi ca dar,
în nopţi fără de somn,
ori poate,
le voi citi în raza
lui Venus,
cel strălucitor!?

Pe Tellus Maters tu mi-ai dat
o casă,
în faţă am acum,
a masă,
pe ea bucate
câte vrei,
dar n-am răspunsurile VIAŢĂ,
le vreau pe toate,
chiar dacă tu,
nu vrei!

Le merit!
Nu sunt sfântă,
nu mă găseşti în calendar,
ci doar aici pe Terra
unde bătătorită-i calea
pe care tu mi-ai dat-o-n dar!

Pe Jupiter,
l-am invocat în taină,
suprem judecător,
să văd de am dreptate
în cele socotite!
Şi dacă am,
tu VIAŢĂ,
tu zăludo,
să-mi spui pe dată
toate răspunsurile
chiar dacă-n gândul tău,
mă crezi nebună!

L-am întrebat pe Cronos,
răspunsul nu mi-a dat
la simpla-mi întrebare,
firul vieţii
mi-e secat?
Şi dacă da,
îl pot uda?
Mai pot eu înoda
ceea ce viaţa
ştiu,
va refuza?

Nu-mi reproşa că am trăit
ca Hermes,
ştiu că da,
dar dat-am tot ce am simţit
şi altora!
Cu prisosinţă chiar,
n-am fost zgârcită
trebuie s-o recunoşti,
m-am pus pe mine-n poezie,
m-am dăruit cu totul
fără de regret,
dar vreau răspunsurile,
eu înca, mai aştept!

poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, cu dragoste

Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?

Da, te iubesc, ştii bine, n-am s-o repet şi basta,
Vai, m-am lovit - la dracu'- e vraişte casa asta!
Mă doare mult acuma când ştiu că nu mă crezi,
Sunt rece c-am pus gheaţă, te văd cum tu mă vezi.

Mi-a mai trecut... durerea, nu iubirea!
Vrei să mă prinzi cu vorba, de ce te pierzi cu firea?
Da, te iubesc şi-mi spui că asta-i o minciună,
Că de mai multă vreme nu te consider bună?!

Am spus întotdeauna că tu eşti cea mai bună,
Nu ştiu cum sună asta, hai, spune tu cum sună!
Da, te iubesc, stii bine că nu o fac pe prostul
Mă duc să deschid uşa, sună băiatul nostru!

(din ciclul Amintiri din bucătărie)

poezie de David Daniel Adam (23 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Nu-mi auzi strigătul?
Chemarea din inima mea.
Nu-mi simţi lacrima
Pe buza ta.

Nu-mi vezi disperarea?
Îi prea mare distanţa?
Îi prea mult timpul trecut?
Totul pământ, totul pierdut?

Ne temem chiar şi de cuvânt,
De soarele în asfinţit, în amurg.
Confundăm viaţa cu ceva sfânt,
Ne condamnăm la moarte pe rug.

Ne pierdem chiar şi acum,
După atâta timp trecut.
Ne mulţumim cu o clipă
Şi zburăm pe o aripă frântă.

Ne lăsăm duşi de destin,
Ne îmbătăm din cupa plină de venin.
Chiar şi când cerul ne cheamă,
Când totul pare senin.

Doar noi doi lipsim din ceata de îngeri!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Faci injecţii?
Lucian: N-am încotro. Stela nu-mi dă de ales. Cel puţin are mână uşoară, nu mă doare.
Lia: Măcar atât. Cu ce mă serveşti?
Lucian: Vei vedea.
Lia: Dar obrazul? Ţi-a trecut puţin.
Lucian: Poate, puţin, numai că n-am voie să mă bărbieresc deloc, decât după vreo zece zile. Până atunci...
Lia: Zece zile?! De abia aştept să văd cum vei arăta!
Lucian: Aşa, mulţumesc... Încurajează-mă!
Lia: Ce nu-ţi convine? Mie-mi pari deja interesant, încă de acum.
Lucian: Îmi închipui... Nu pot să sufăr barba asta!
Lia: O să te obişnuieşti cu ea. Cine ştie, poate că după cele zece zile n-o să mai vrei deloc să te bărbiereşti.
Lucian: Aşa crezi? Nici gând! De abia aştept să scap de pacostea asta! Eu, bărbos?! Nu-mi place deloc gândul ăsta!
Lia: Dacă asta te consolează, află că arăţi foarte bine, cu sau fără barbă.
Lucian: Îmi imaginez... Ca un maimuţoi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraş, deşi cred că aş fi procedat mult mai bine dacă aş fi rămas în continuare liniştit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la uşa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare şi l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieşit, ea l-a luat de mână, ba l-a şi sărutat, deşi, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât eşti tu atât de trist?
Lucian: Păi, ţi se pare puţin?
Maria: Sigur! Cine ştie ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoştinţă. Şi eu aş fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de faţă în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Şi?!
Maria: Şi nimic! Nick trebuie să înţeleagă că aşa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soţul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu ştiu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenţii mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Şi eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braţ, până am ajuns aici, în părculeţ.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braţ? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei paşi.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braţ... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Şi nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porţi astfel!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi presimţi

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?

poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principii îmi dăruie mult dacă nu-mi iau nimic şi îmi fac suficient de bine când nu-mi fac rău.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: De moment ce mi-am încălcat deja acea promisiune şi astfel nu mi-am respectat cuvântul dat, nu mai contează, din momentul în care, fără voia mea, s-a întâmplat totuşi. Acum mă poţi acuza oricând că n-am cuvânt şi nu-mi ţin promisiunile, pentru că oricum nu-mi pasă. Şi nu regret deloc că m-am eliberat de acea promisiune stupidă! Pentru că astfel pot face oricând asta...
Lia: Ah, Luci...
Lucian: Iar asta e foarte plăcut, cel puţin pentru mine. Şi cred că acum poţi adăuga în raportul tău despre mine, că, pe lângă faptul că sunt indisciplinat, incult, inutil şi incompetent, mai sunt şi neserios, n-am cuvânt, îmi încalc întotdeauna promisiunile făcute şi mă comport în continuare necorespunzător faţă de domnişoarele ca tine. Grozavă caracterizare; sau groaznică. De nota 10, n-am ce zice... Halal comandant!
Lia: Off... N-are absolut nici o legătură cu raportul ăla afurisit sau cu faptul că eşti comandantul nostru.
Lucian: Ba bine că nu. Orice are legătură şi cu asta. Dar, aşa cum am spus deja, nu mai contează deloc. Nu mă interesează dacă raportul acela va prezenta un om total lipsit de orice caracter, sau... Nu ştiu, depinde de tine, de modul în care-l întocmeşti.
Lia: Exact. Depinde de mine, deci nu mai presupune tu cam cum ar arăta acel raport afurisit. E treaba mea cum îl întocmesc. Şi am eu grijă de el.
Lucian: Mda; ai tu grijă... Ce liniştitor! Foarte încurajator pentru mine.
Lia: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi

Nu-mi fi iarnă,
Să-mi fii vara ce-ncălzeşte!

Nu-mi fi toamnă,
Să-mi fii primăvara ce-nfloreşte!

Nu-mi fi negru,
Să-mi fii albul ce sclipeşte!

Nu-mi fi armă,
Să-mi fii scutul ce păzeşte!

Nu-mi fi dor,
Fii-mi SPERANŢA ce trăieşte!

Nu-mi fi altul,
Să-mi fii tu, cel ce iubeşte!

poezie de Denisa-Elena Marinescu din Şoapte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 138

Când draga mea se jură că-i cinstită,
O cred, deşi ştiu bine că trădează;
Ea zice că am mintea mărginită,
Că nu ştiu că în viaţă toţi trişează.
Eu m-amăgesc că tinerel mă vede,
Cu toate că spicat îmi este părul,
Iar mintea gura-i prefăcută o crede;
Şi eu şi ea ascundem adevărul.
De ce nu-mi spune drept că-i neserioasă?
Eu că-s bătrân de ce nu-i spun de-îndată?
O! Ce iubire aparent frumoasă
Când varsta se ascunde, nu se-arată.

Deci eu o mint pe ea şi ea pe mine;
Doi prefăcuţi ce astfel se simt bine.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!