Rodica Nicoleta Ion

El, ea, ei...

El e crast stăpânitorul...
Când nu e, îi ducem dorul,
Suntem sacul lui de box
Și mult timp vom ține post.

Ea-i femeia milenară,
Ca o apă minerală...
Se ridică-n valuri fine,
Numai dacă îi convine.

Ca atare, se dospește,
Ca o pâine coaptă-n țăst,
Dacă cel care-o iubește,
N-are "carnea de pe os".

Nu-n politici i-e dezgustul,
Ci în propriul buzunar,
Căci își vede portofelul,
Gol și parcă în zadar.

Ea și el, ferite-ar sfântul!
La ședințe de-i asiști,
Sunt vulcani în acțiune
Și mereu antagoniști.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Mireasa pâinii

Valuri de lanuri
Împodobesc mireasa pâinii.
Vântul cântă
Miros de pâine
Făcut în țăst de pământ.
Rup pâinea în două
Și din miezul ei curge soare și vară,
Iubire de neam și de țară...
Susură izvorul
Patima coacerii și rodu-nvierii,
Carnea lui Iisus,
Nemurirea și pacea
Dorm în grânar...
Iunie, iulie - floare deschisă
În evantai de cuvinte,
Arată-te iar!!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Femeia modernă

Femeia azi e as în toate
Și sigur e ceva interesant,
Căci curăță chiar și târziu în noapte
În portofelul oricărui bărbat!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cătălina Orșivschi

Conjugală

O pâine coaptă-n țăst mâncași,
Un borș cu știr și dragavei,
Iar pe muiere, când plecași
O mângâiași... c-un retevei.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu CâmpanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Livrescu" de Mihail Soare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 15.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Îndemn pentru prunci

În gând să-mi pui o floare la mormânt,
Feciorul meu, chiar dacă ești departe,
Căci mama de te vede lăcrimând,
Te mângâie de dincolo de moarte...

De bate vântu-n mine uneori,
Dacă mi-e frig și inima-i pustie,
Cu visul tău înmuguresc în zori
Și-am să renasc un puf de păpădie.

Mi-e gândul frânt în vreascuri de tăceri
Și ard vulcani... Al lacrimii ocean,
Mă cheamă iar la margine de seri...
Tu ai plecat! De-acum nu te mai am!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Costel Zăgan

O felie de circ

Sunt român? Să mă tratez
mă tot sfătuiesc străinii
și cum golul n-are miez
dintre flori m-aleg cu spinii

Îmi tot dăruiesc străinii
câte-o palmă de obraz
însă dacă nu-mi convine
le dau înapoi chiar azi

Câte-o palmă pe obraz
și cum golul n-are miez
să nu le fac vreun necaz
sunt român dar mă tratez

Iar dacă nu le convine
le dau circ direct pe pâine

poezie de din Cezeisme II (25 iulie 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Toamna asta-i mai frumoasă

Și toamna asta parcă-i mai frumoasă...
Cu must de frunze-mbietor și cast!
În amintire încă mi-a rămas...
Mă simt din nou, oriunde-aș fi, acasă!

La geam văd ramuri ude cum îmi bat
Ca niște brațe-ncovoiate-a dor...
Eu am îmbătrânit și nu-i ușor
În "timpul-ieri", în vise, să recad.

Miroase-a nuci și-a dulce must din vii,
A pâine coaptă-n țestul petecit,
Pe care prunci fiind l-am tot privit
Înfometați, în serile târzii.

Și parc-o văd pe mama cu batic,
Cum se-nchina și se ruga mereu
Și parcă nu mai sunt același eu,
Albit la tâmple și vorbind peltic...

Mi-a nins în gând și ani am strâns cu sârg!
Mi-a nins în viață... Și sunt trist... Sunt trist!
Să fiu adult nici azi nu m-am decis
Mi-e toamna-n ființă și cu toamna plâng.

Se scutură cenușa peste cer...
Peste pământ, cenușa crește-n ploi...
Suntem copii! Suntem copii și noi!
Mai mult, în toamna asta ca oricând,
Copii cu suflet cald și auster,
Copii trudind între pământ și cer...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Șmecherii

Șmecherii cu-un cap mai sus,
Iată, sunt și parcă nu-s...
Când te ard la buzunar,
Niciodată... n-ai habar!

epigramă de din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Călător în timp

Sunt călător în timp și mă distrez
bătând, ușor, la porți necunoscute
și, dacă îmi convine, avansez
cuvinte dulci, cu vrute și nevrute.

Căci vrute am mereu la îndemână
iar cele mai nevrute le tot scap
când mai primesc o palmă peste mână
și mi se spune că-s căzut în cap.

Dar nu mă las, și bat la alte porți
ba chiar în stânci din fața unor grote,
căci dacă știi în timp să te transporți,
găsești prin toate erele cocote.

De-ar fi să povestesc din aventuri
sau întâmplări trăite-n evul mediu,
ați crede că sunt zorii imaturi
ai zilelor de azi, ce n-au remediu.

Dar, ce știți voi!? Vă spun că vă-nșelați!
V-o spun ținând în mână o cheiță
cu care cavaleri la drum plecați
își încuiau centura la domniță.

De nu mă credeți, voi jura, din nou,
cu mâna-n buzunar, pe vreo năframă
pe care am primit-o ca erou
al unei nopți... în brațe la o damă.

Sunt călător în timp și, plictisit,
vă jur pe picul sfânt ce zace-n mine,
că de o vreme m-am îndrăgostit
și plec în viitor. Ceau, pa! Cu bine!

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Suntem slabi!

Suntem slabi! Pierim în val, ca valul...
Sărăciei robi suntem mereu...
Ne-adâncesc durerea și amarul
Și ne e din ce în ce mai greu.

Lacrima-n zadar din vad în vad
Se înalță. Ca-ntr-o citadelă
Izvorăsc speranțe... apoi ard...
Ne-adâncește-a iadului tavernă.

Boli și foame, frig și suferinți...
Dorm răpuși de sete, prin canale
Oameni simplii și copii cuminți
Care nu au nici o alinare.

Suntem slabi! Ca un plămân bolnav,
Căutând lumină și iubire...
Suntem slabi! Suntem credinței prag!
Doamne, numai tu ne ai în știre!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint și te abund cu năstrușniciile mele
dar, fără să știi, sufăr în mine căci, știu că
nu sunt mereu așa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
și din iubirea ta!

Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!

poezie de (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Aceste ședințe i se păreau absolut inutile comandantului misiunii, de aceea nici nu-și dădea prea mult interesul în realizarea raportului său, necesar ședințelor, însă își întocmea, scriind mereu cu stânga, raportul pe care să-l prezinte în cadrul ședințelor. Ar fi vrut să renunțe la aceste ședințe, dar nu se putea împotrivi dorinței colegilor săi, dacă ei doreau să desfășoare lunar asemenea ședințe.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Să nu-mi iei dorul

Am mai greșit, o știu, poți să mă cerți
Sunt doar un om urmându-și a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierți
Oricum eternitatea nu mă iartă

Și sufletele bune mai greșesc
În tot acest vârtej ales de viață
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe față

Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îți fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă lași să-ți plec în amintire

Să nu mă cerți, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea și te va cere

poezie de (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vindecare și boală

Mi-am vindecat sufletul de întuneric
Dar nu-i mai vorbesc sufletului ca în copliărie.
Speranțele sunt ca fluturii de hârtie...
Dacă nu înlăturăm cauza durerii sufletești,
Nu ne putem vindeca gândul.
Suntem propriul psiholog, trecând cu umbrele mâinilor noastre
peste pielea încinsă a destinului.
Vindecarea mustește-n noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

* * *

Moșule, îți cer prea multe
Dacă vreau să schimbi ceva?!
Votul meu de la alegeri...
Covidul si... carnea grea.

Da-mi tuica in loc de apa,
Si-am sa-mi fac un helesteu.
Sa le-arat la toti ca... crapa
Ca nu pot crăpa și eu.

Am sa pun porcul la lada
Fiindca carnea este grea
Si-am sa umblu prin ograda
Ca sunt tot mai tra-la-la.

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Românul sărman

Oriunde ați fi în lumea asta mare
Strigați cu toți, hai, cenzura jos!
N-avem bani pentru...-n buzunare,
Sunt goale, le-am întors de mult pe dos.

Și de-am găsi o umbră-a unui bou
Nu mi-ar ajunge poate nici de-o pâine
Fiindcă românu-i de mult sărman
Și- așa îl știe o întreagă lume.

Ați luat mereu, de unde-o să mai luați?
Pe care os cei tare or să te bată?
Slugi și stăpâni de slugi încă mai sunt...
Dar când nu ne mai fi această sloată?

Cum o să cereți oare socoteala?
Chiar și oglinzile de teamă-s sparte
Noi vom muri într-un târziu
Dar poate, vom fi-mpreună dincolo de moarte.

Și-atunci, egali vom recunoaște vina,
Hai sărăcia, lacrima, durerea,
Voi răutatea, nedreptatea, ura,
Și lanțul ce n-avem dreptul la speranța
Și nu știam ce-nseamnă fericirea.

Ne-am trezit deodată singuri...
Penitenciarul nopții,
Parcă-n presurat cu nouri,
Și-a ascuns integritatea
Și de stele și speranțe m-a lipsit
Și-ntunecare ne-a sădit de-acum în jur
Doar la fereastra spartă-nchisă
Râde moartea...

Sfidător la noi privește și ne-ntreabă:
Oare nu știați că din lumină
Întuneric se va face?
Hai în lumea mea de gheață,
Îmbrăcați la patru ace!
Ce vă pasă că în urmă lacrimi și dureri lăsați
Într-o zi, din lumea voastră de lumini, o să plecați
Haideți voi, o biete umbre, hărăzite doar uitării,
Căci în noaptea vieții voastre-mi pare că
s-au strâns toți norii.

Mi-e dor de voi. Aș vrea să pot să scriu
Iubirea nu-n cuvinte și poeme
Portul vostru parcă este viu
Dar să vă văd precum aș vrea, n-am vreme
Sub streașina sprâncenelor, în ochi,
Mai strălucește lacrima durerii
Și parcă au rămas roua-n piept
Sperând mereu la clipa învierii.

Ninsoarea tâmplelor e-acoperită
De dorul ce vi-l port mereu în gând
Parcă de lume toată-s părăsită
Cât n-am mamă și tată, pe pământ.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă te iubește...

Dacă te iubește, însemni pentru el "acasă",
Dacă te iubește, ai asigurate flori proaspete în vaza de pe masă,
Dacă te iubește, îți spune des că ești frumoasă,
Dacă te iubește, se comportă ca un om cu clasă, de viță aleasă.

Dacă te iubește, nu te pripește, ci are tact și răbdare,
Dacă te iubește, aduce pe strada ta ale bucuriei raze de soare,
Dacă te iubește, devii în forțele proprii încrezătoare,
Dacă te iubește, aduce în viața ta a purității culoare.

Dacă te iubește, simți intens al fidelității parfum,
Dacă te iubește, ești fericită aici și acum,
Dacă te iubește, te susține vizibil pe al carierei drum,
Dacă te iubește, îmbracă de bună voie al mariajului costum.

Dacă te iubește, ale minciunilor gogoși nu gătește și pretexte nu scormonește,
Dacă te iubește, mereu adevărul pe tavă îți servește,
Dacă te iubește, cu îmbrățișări lungi te încălzește,
Dacă te iubește, cu sărutări dulci te împodobește.

Dacă te iubește, ai strălucire paradisiacă în priviri,
Dacă te iubește, de surprizele sale plăcute, ca un copilaș în fața pomului de Crăciun te miri,
Dacă te iubește, al armoniei aer îl respiri,
Dacă te iubește, rămâi o femeie sublimă ce pe oameni ca o stea de cinema îi inspiri.

Dacă te iubește, mai zâmbitoare decât ieri devii,
Dacă te iubește, îți oferă ale înțelepciunii sclipitoare bogății,
Dacă te iubește, îți este recunoscător în fiecare zi,
Dacă te iubește, visează la ai voștri minunați copii.

Dacă te iubește, smulge din inimă buruienile fricii și presară petale de speranță,
Dacă te iubește, emană în prezența ta vigoare și eleganță,
Dacă te iubește, dă cuvintelor tale mare importanță,
Dacă te iubește, îți transformă viața într-o vacanță plină de romanță...

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Simțim deseori că ne lipsește ceva, căutăm și-nțelegem că dacă ne lipsesc prietenii, suntem lipsiți de prezent, atunci când ne lipsesc părinții suntem lipsiți de trecut, iar dacă ne lipsesc și copiii nu mai avem un viitor de care să ne putem aminti.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare acceptabilă, ton trist

Distribuie

O poveste cu tine

Așa se iubește dragostea,
prima dată desfaci aripile
în forma curcubeului-hău
știind numai tu,
că iarna păpădiile
sunt ascunse în floarea de colț.
Apoi o cuprinzi netezindu-i culcușul
potrivind dorințele strânsorii,
o cuibărești mereu și mereu
în măruntaiele viorii,
când săniază aripi, urcușul.
***
Așa se iubește dragostea
ce are încheietura aripilor
în odăițele tale,
sunt unite de anafură
într-o singură cale.
Și o cuprinzi din nou
netezindu-i culcușul,
atunci când săniază valuri,
valuri de aripi, urcușul.

poezie de (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioana HaitchiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

M-am îngrășat!

M-am îngrășat de ieri până azi,
Cam câte "kile" o să am mâine.
De la râsete, dulciuri, sau necaz,
Dar cu foarte puțină pâine.

Îmi merge bine când mă îngraș,
Chiar dacă nu sunt deloc gras.
Sunt ca un "bob de arpacaș",
Sau ca o "aripioară de caras".

Când pe lângă oglindă trec,
Ea îmi arată drumul către bec.
Și mă trimite la ''sfântul'' cântar,
Să scot kilogramele din buzunar.

Eu nu vreau ca să slăbesc,
Chiar dacă par că îmbătrînesc.
Mă simt bine în pielea mea,
Și nu cred că-i foarte grea!

poezie de (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook