El, ea, ei...
El e crast stăpânitorul...
Când nu e, îi ducem dorul,
Suntem sacul lui de box
Și mult timp vom ține post.
Ea-i femeia milenară,
Ca o apă minerală...
Se ridică-n valuri fine,
Numai dacă îi convine.
Ca atare, se dospește,
Ca o pâine coaptă-n țăst,
Dacă cel care-o iubește,
N-are "carnea de pe os".
Nu-n politici i-e dezgustul,
Ci în propriul buzunar,
Căci își vede portofelul,
Gol și parcă în zadar.
Ea și el, ferite-ar sfântul!
La ședințe de-i asiști,
Sunt vulcani în acțiune
Și mereu antagoniști.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.