Sunt o nebună! Zâmbește!
Sunt o nebună!...
Înfășurată în curcubeu
stau cu urechea lipită de înălțimi
aud cum zămislește noaptea roiuri de stele
aprinse pe umerii tăi.
Nu mă tem de plânsul norilor
apăruți în palmele bătătorite ale cerului
sângerat în răsărituri.
Sunt o nebună!
Cucerită de sunete și culori
fac dragoste traversând timpul
decorat cu revelații ce bântuie
sufletul dezmembrat de femeie.
Dacă te strig...ai să m-auzi?
Aș vrea să-ți dăruiesc, zilnic, noi începuturi
să te trezești din somnul adânc
căzut la marginea nopții.
Zâmbește, nu te teme!...
Sparg baloane create-n săpun
fumez tăgări din pachetul LM
colorat în albastru și roșu
mă locuiește un pătrat circumscris
ales, pueril, de rotundul vieții.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Baloane de săpun
Au înnebunit baloanele de săpun fin,
sunt peste tot și zboară puƫin.
Unele se sparg imediat ce sunt rostite
altele se dezumflă îndată ce sunt privite.
Îmi plac baloanele de săpun oricum,
pentru că nu se plâng și nu se fac scrum.
E deajuns să se nască puțin
și ele pot cumva să zboare lin.
Îmi plac baloanele dar nu de săpun,
sunt mai cuminți și nu zboară putin.
Niciodata nu le privesc îndeajuns
și ele se sparg când prea sus au ajuns.
Îmi plac baloanele dinainte de scrutin,
pentru că se sparg imediat în anonim.
Înnebunesc baloanele de săpun fin,
ce vor dispare în spiritual nostru latin.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baloane de săpun
Îmi plac baloanele de săpun,
pentru că nu se plâng niciodată.
E deajuns să se nască puțin
și pot deja să zboare lin.
Îmi plac baloanele de săpun,
sunt cuminti și zboară putin.
E dejuns să le privesc
și ele se sparg, din cauza mea.
Îmi plac baloanele de săpun,
pentru că se sparg în liniște.
E deajuns uneori să le mângâi
și ele se sparg, de emoție.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă fumez în goliciunea mea
fără filtru
mă fumez până în memorii
cu inimă cu tot
mă fumez de tristețe
de disperare
de frică
mă fumez resemnat
și mă scutur pe trotuar
sunt propria mea țigară
ultima din pachetul vieții
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picătura de viață
Sunt un crâmpei din visul frânt
al păpădiei, pe Pământ;
Sunt umbra florii ce-a dorit
să înflorească-n asfințit;
Pot fi un curcubeu căzut
din zborul unui gând pierdut,
sau doar amestec de culori
adus de fluturi călători;
Mai sunt suspinul ce-a zburat
spre norul cel întunecat
în noaptea cerului spuzit
cu stele-n timpul infinit.
Iar ce n-aș vrea să fiu, nici pic,
e, numai, stropul de... nimic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urechea lipită
De ce stai cu urechea lipită de propriu-ți piept?
Vrei să-ți pui cireșele după coaste
sau poate
poate să numeri foșnetul sângelui
din buzele plecate la oaste
sau poate
poate vrei să alăptezi o carte cu foi rupte
și să-ți curgă lacrimi
de neputință. Te întreb!
Spune! De ce stai cu urechea lipită
în coasta mea
de urechea mea?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi din mijlocul luminii care te rănește
fugi din mijlocul luminii care te rănește
ideile încețoșate, cuvintele nu au rost
unde nu poți respira timpul
unde nu poți trăi decât în amintiri
amurgul își înfige colții
trădeză pe Dumnezeu ascuns
după luna agățată de marginea nopții
fă-ți o luntre pe susurul vieții
ieși din emisferele statice
oasele se ciocnesc limpede
pe o alter muzică în ritmuri păgâne
și pielea mirosindă a fum de țigări
cu trupuri prelungi și culori agasante
vino să bem din aceeași noapte fecundă
vino să fim amândoi lumini cu sânge-mbibate
fugi din mijlocul luminii care te rănește
n-o vezi cum stă răsturnată albastră și poate nebună,
rotunda-și vântură coada, fă-i vânt s-ajungă departe
dincolo de imaginații
să nu poată respira timpul
să nu poată înfige colții
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte de vizită
eu sunt un lup spânzurat
de propriul urlet
sălbatică liturghie
a codrului arzând interior
amiază de întuneric
schimonoseală
de înger martir
în ziua a
șasesuteșaizecișișasea
din sinaxarul playboy
eu sunt un lup circumcis
cu ascuțimea sunetului
din schelălăitul meu oligofrenic
actor cu șapte măști
repetate una după alta
până la infinit
corcitură împuțită
de ying și yang
înger subteran având tatuate
două aripi de cer albastru
pe vârful ascuțit
al cocoașei
eu sunt un lup singuratic
un dobitoc pe cale de dispariție
o fiară
nebună
nebună
nebună
care se scaldă noaptea
în râul rece al morții
apoi își usucă urletul
și rânjește
la Lună
poezie de Sorin Olariu din Anotimp împăturit
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge a-mpăcare
Ninge în neștire peste atâtea vise
Ce dansează liber sub un cer târziu,
În adânc de suflet rănile-s deschise
Ca o ironie... dusă-nspre pustiu.
Ninge a-mpăcare și a bucurie,
Uneori mai bate vântul cel nebun,
Cerul se golește ca-ntr-o feerie
Aruncând baloane triste de săpun.
Pulbere de stele în lumina dulce,
Se prelinge urma pașilor pierduți,
Felinare aprinse vor să mi te culce
Și cuvinte-așteaptă... să mă tot săruti.
Ninge peste frunze în culori astrale,
Ca o mângâiere tainică pe sâni,
Când nimic nu poate a ne sta în cale
Și pe drumul vieții ne simțim stăpâni.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nebună de iubire
Sunt nebună de iubire
Și mi-e dor de fericire
Mi-a spus inima bătând
Suntem stele căzătoare
Ne-a orbit setea de soare
Mi-au șoptit ochii plângând
Dacă nu m-adăpi acum
Până mâine voi fi scrum
Gură sunt și vreau sărut
Mi te dau cu trupul tot
Suflete, că nu mai pot
Dă-mi ce nici nu ți-am cerut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nebună de iubire
Sunt nebună de iubire
Și mi-e dor de fericire
Mi-a spus inima bătând
Suntem stele căzătoare
Ne-a orbit setea de soare
Mi-au șoptit ochii plângând
Dacă nu m-adăpi acum
Până mâine voi fi scrum
Gură sunt și vreau sărut
Mi te dau cu trupul tot
Suflete, că nu mai pot
Dă-mi ce nici nu ți-am cerut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (18 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul gândurilor aprinse
o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte
flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă
pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii
ochiul demn plânge
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu
Aș vrea să ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roșu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.
Sub soarele oranj să te sărut
Când părul galben magic îți lucește
Cerul albastru să-l privesc tăcut
Să simt că timpul nu se mai grăbește.
Din pietre indigo să-ți fac șirag
Să ți-l așez la gât, să te desfete,
Să mă aplec și să-ți culeg cu drag
Un buchețel frumos de violete.
De-aceea către cer privesc mereu
De cum răsare soarele din mare
Aș vrea să ne plimbăm pe curcubeu
Să ne scaldăm în valuri de culoare.
poezie de Octavian Cocoș (6 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire în oglindă
ne-am întâlnit în aceeași oglindă
ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi
arăta un mers spre alte mări.
să punem țărm în fața dorințelor
să nu se lovească de stânci, de cuvinte
în lumea de basm lângă povestea pescărușilor
zburători spre munții sufletului.
de cele mai multe ori
cuvintele se întrec în nemurire
asemeni unui pom înflorit, cu fluturi, stele...
nimicul sortit.
strâng umbra imaginii
o arunc nopții proptite pe rotunda lună
simt frigul pe marginea clipei executate
când stau de vorbă cu un cap de lut.
se surpă în mine un cântec.
semințele silabelor au început să doară.
voi pleca cu un geamantan de gânduri mărunte
uitate, în umbră.
îți las noaptea cu îngeri întreagă!
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunete portocalii
Sunete portocalii
danseaza razand in jurul meu.
Sunt sunete inverse, discontinue.
Sunt sunete portocalii.
Dispar, apar,
apoi dispar si reapar,
lovesc ciocanul si musca din urechea mea;
sunt ascutite la un cap,
la celalalt imi enerveaza simtul.
Rezist cat pot, si nu mai pot,
atat de mult incep sa le urasc.
Sunt coplesit de ritmul nealert,
am inceput sa rod din melodii,
ma bat cu toti peretii cap in cap,
si totul se invarte-n jurul meu.
Ridic privirea si ma-ncrunt ca mine
si ma desfat ca sunete portocalii nu sunt
ca sa-mi dezintegreze sentimentul,
sau ca sa-mi taie nicovala.
Decolorez portocaliul,
si il pictez cu incolor din apa,
intr-o furtuna de tonuri
as vrea sa picur ratiune,
si sa cultiv alte culori de surd,
ca sa ma fac-n ultima migrena,
sa nu ma simt pe mine.
Aceleasi sunete, portocalii si multe,
desi am reusit s-astup cu sunete sunetele,
si-am desfacut idei cu tirbusonul,
ca sa ma-mbat cu false sunete,
identice cu sunete portocalii.
poezie de Mădălin Vasilache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Toamna vieții
Sunt un strugure dulce
amintind primăvara,
curcubeu de culori.
Sunt un strugure colorat
amintind vara,
însorită mereu.
Sunt un strugure parfumat
ce păstrează toamna
hrănind amintiri.
Dulce, colorat, tămâios,
strugure în formă de inimă,
păstrat cu grijă peste iarnă:
vreau să fiu pentru tine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste...
De ne-am naște mereu din adânc de mormânt,
Fericiți să ne-ntoarcem amândoi pe pământ,
Să te naști iar femeie, să mă nasc iar bărbat,
Să-mi fii iar nebună să-ți fiu iarăși păcat...
Și să fug după tine și să râzi cum râdeai
Să-ți prind aripi, și-n vise tu să fii Lorelei
Să nu poți făr de mine, să-ți fiu unicul gând...
Iubindu-ne veșnic pe pământ renăscând.
Corneliu Subotnicu (23 martie 1996)
Adăugat de Corneliu Subotnicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E greu să spui ceva despre Pușkin unuia care habar n-are de el. Pușkin e un poet foarte mare. Napoleon e mai puțin mare decât Pușkin. Și Bismark în comparație cu Pușkin e un nimeni. Și Alexandru I, și II, și III sunt pur și simplu baloane de săpun față de Pușkin. Și, în general, toți oamenii în comparație cu Pușkin sunt niște baloane de săpun, doar că, în comparație cu Gogol, Pușkin e și el un balon de săpun.
Mihail Vakulovski în D. Harms
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tu, dragoste nebună!
O, tu, dragoste nebună,
Faci pe om să-mpuște-n lună,
Și pe mine m-ai făcut,
Și-s de ne-re-cu-nos-cut!...
epigramă de George Budoi (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
N-am avere
Ce cauți tu de mă subjugi
Să mă aduci tu la tăcere
Si sufletul în două-mi zmulgi
Iubire sunt săracă n-am avere
Averea mea un dor închis în taine
Să stau cu inima de vorbă
Să mă cunosc întâi pe mine
Apoi să-ți cad eu ție roabă
Si fără voie iubire te iubesc
Te întâlnesc în fiecare gând
Si sufletul întreg ți-l dăruiesc
Iar diminețile mă prind plângând
Când pe furis la mine ai intrat
Inima bătea in piep nebună
Simțeam că vii si usa am crăpat
Era o noapte senină si cu Lună
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost în viața mea...
A fost în viața mea, a fost o vreme,
Când te iubeam, oh, știi, cu-adevărat...
Nu te acuz, nu plâng, nu mi-e rușine
De tot ce-n viața mea s-a întâmplat.
M-am înrămat tăcut în ne-uitare...
Mi-e lacrima și scut și cazemată...
Căci poate-am fost nebună de iubire
Și de aceea azi sunt vinovată...
Mă-ntreb de simt și dragoste și ură
În sufletul înnrourat de răni...
Acum îmi plec umilă amintirea
La a iubirii noastre-nmormântări...
Nu vin cu jerbe, nici nu plâng, iubite,
De ce aș face iar un legământ
Cu o iubire ce n-a fost a noastră?
Încerc, cât mai subtil, să mă ascund.
Nu cad pe cruce-n jerbe, promisiuni, nici stele,
Nu sunt a ta, nu sunt a nimănui...
Căci între noi mai sunt cuvinte grele...
Nu pot să-ți spun la mine să rămâi.
De ce nu pot să-mi mai aduc aminte
De tot ce-a fost frumos în viața mea?
Tu ți-ai ales, tu ți-ai ales iubite,
Să ai, să ai atunci pe-altcineva...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!