
Epistolă
Scriem cu sufletul
Pe coala universului,
Cu altfel de literea.
Cartea destinului ni se deschide
Ca un evantai de-ntrebări...
Bieți călători!
Trecerea voastră se va opri dincolo
De virgula dintre două veșnicii.
Da, literele acelea sunt mari,
Croșetate din stele
Toarse de furca infinitului...
Au diacritice din comete, quasari...
E atâta strălucire în ele!
Iar sub ele, doar tină -
Oameni pătați de rugină.
Rugina urii, ori rugina durerii,
Un abis în care îngerii mor
Și crucile noastre rodesc.
Ce trist! De-ar fi doar un vis!
Plouă cu sânge,
Răuri de războinici
Morți înainte de-a fi
Răsar zi de zi.
De n-ar ajunge oceanul de lacrimi
Și sânge la cer!
Doamne, schimbă lumea!
Alungă durerea
Și fă din pământ
Același cer sfânt!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre scrisori
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare

Durerea mamelor
Simt în piept
Durerea sutelor de mame
Ce dor de dorul pruncilor duși frasini apuși.
Îi poartă-n suflet ascunși...
Aud în pieptul celor morți în zadar
O plângere juvenilă,
Ca un ropot de cai
Oprit la hotarul dintre cele două lumi...
Dureri și furtuni,
Cruci duelându-se cu plus infinitul,
O privire de ploi,
Răni și noroi...
Neliniștea vieților ce se plâng
Și statistici pe care
Nimeni nu le-ar putea răvăși.
Cifre amare... morți pentr-o zi...
Vărsare de sânge pe cer, pe pământ...
Ajunge! Ajunge!
Ajută-ne, Dumnezeue Sfânt!
Lumea întreagă te caută, plânge!
"Ajunge!" se-aude strigând.
Ajunge! Ajunge! Ajunge!
Vom muri în curând
Și sufletul plânge... tot plânge...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre viață sau poezii despre statistică

Plouă cu mirese, Doamne!
Plouă cu mirese, Doamne!
Ninge Doamne îngerii
În covoare de lumină,
Pentru mulții tăi copii!
Albul pur de crin, în miere
Risipindu-se apoi...
Plouă Doamne cu lumină
Și iubire peste noi!
Limpeziri de cer și ape,
Valuri moi de catifele,
Plouă Doamne cu lumină!
Și cu borangic de stele,
Vin și-mpodobește lumea
Și "oprește noaptea-n rai"
Cănd răsare-n noi iubirea,
"Să dăm versurilor grai!"
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre ninsoare
- poezii despre miere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Viața dintre veșnicii
Între veșnicii, e-o lume fără chin, fără hotare,
Nu e plângere și teamă, nu-i durere care doare.
Printre-ntunecate valuri ce-au sculptat pașii răniți,
Sunt doar cupe de lumină, când veți trece, să sorbiți...
Trepte-s, spre-a urca spre viață, moartea voastră de păcate,
Este-acolo fericire, este-acolo libertate!
În genunchi sorbiți din stele luminarea nemuririi
Și culegeți de sub umbre, doar petalele iubiri...
Nu, acolo nu-s morminte, nu sunt ploi și nici furtună,
Se strâng îngerii-n petale și-ți urează noapte bună.
N-ai cătat întru biserici și credința drum de vis,
Poarta libertății tale, de furtună s-a închis?!
Se prelinge ca o boală-n trupul putrezit de veac,
Moartea ta spirituală. Și la moarte nu ai leac...
Bogăția-n suflet ți-este, în zadar mormânt și cruce,
Cu nimic din ce-ai strâns, Doamne, cu nimic nu te vei duce...
Jos ne e nimicnicia, sus averea strânsă-n palme...
Vreau să fiu mai bun, mai simplu, de folos doar Ție, Doamne.
Când mi-e sufletul o rană, Tu ai leac spre vindecare...
Peste sufletele noastre, plouă mir, iubite Doamne!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre libertate, poezii despre trup și suflet, poezii despre urări, poezii despre timp sau poezii despre sculptură

Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre urechi, poezii despre singurătate, poezii despre răsplată sau poezii despre primăvară

Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă, Doamne cu mirese!
"Plouă, Doamne cu mirese!"
Pentru morții-ndoliați...
Piere în întunecare
Toată dragostea de frați...
Plouă lacrimă amară
Căci frați întru rădăcină
Au uitat de mult de mamă
Și de dragostea divină.
În cascade de aramă
Rana vieții îngenunche...
Plouă Doamne cu mirese,
Nu cu bani și pietre scumpe.
Plâng pe cruce, la mormântul
Mamei, suferind de dor,
Doi frați, duși de mult în lume...
Fără mamă nu-i ușor!
Doi frați întru rădăcină,
Două lacrimi pe pământ,
Jură pe mormântul mamei,
Jură către Domnul Sfânt,
Că vor fi uniți de-a pururi
Și nimic nu va clinti
Stânca dragostei de frate,
Pe pământ cât frați vor fi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre promisiuni

Lacrimă târzie
O literă nouă îmi picură-n sânge...
Sătul de minciună mi-e gândul. Ajunge!
Un drum către cer se deschide. Și plâng!
Mi-e viața și visul, azi, tristul amurg.
Mi-e gândul amară și casa pustie,
O lacrimă curge din suflet... Și mie
Mi-e dor de copii și nepoți bunăoară,
De pita făcută-n cuptor, ca la țară.
Mi-e dor de mușcate, de nucul bătrân...
Dar sunt prea departe de toate, acum!
Un câine mai latră. Și el este trist...
Oh, Doamne, alungă-mi durerea! Exist...
Sunt banca din poartă, sunt roasă de moli,
Mă tem de durere, de-a nopții ninsori...
Sunt singură, mamă, voi toți ați plecat.
Mă doare tăcerea din casă, din sat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre tăcere sau poezii despre sat

Transformări
În uterul universului
Lacrima cerului se transformă în ploaie...
O lacrimă goală
De suferință și sentimente.
Erori adiacente
Cu imaginea răsturnată-n oglindă...
Un nor bolnav de rinită,
Deversând imaginea toxică a naturii,
Pe altarele urii.
Plămânii pământului respiră
Nevoia acută de schimbare...
Cerul este la reanimare...
Doar ploaia face legătura
Dintre cele două morți...
Transfuzie de durere.
Respiri doar dacă mai poți...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre schimbare, poezii despre natură, poezii despre imagine, poezii despre greșeli sau poezii despre boală

Călătoria îngerilor
Mă poartă îngerii pe pletele cerului
Și brățări de lumini îmi alunecă la tâmplele răsărite
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt
Sorb din fântână cunoașterii
Și zidesc cu mine altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea și întunecarea, mamă
Spre a-ți purta brațele, să ne zidim împreună
Să fim cuptorul încins în viață și dincolo de ea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre lumină sau poezii despre cunoaștere

Îngerii
Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis și i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Și brățări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca așternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoașterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea și întunecarea
Spre a-ți putea da brațul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învățăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viață, ci și dincolo de ea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre uitare

Toamna din ochii mei
Se-ntoarce toamna-n ochii mei... și plouă...
Plouă cu lacrimi mari de chihlimbar.
Sunt ploi de frunze și sunt ploi de stele
Și nuca mai mustește gust amar.
Trosnesc în sobă ramuri frânte-n două...
Miroase a gutui și-a pâine coaptă,
E haina lumii plină de rugină,
Iar viața parcă-i mult mai degradată.
Din tălpi cresc râuri lungi de ne-cuvinte...
Și-n noi, adânc e-o toamnă de tăcere.
Mi-au mai rămas aducerile-aminte
Și-a vântului supusă mângâiere.
Ne înfioară lumea în schimbare,
Ne înfioară teama de a fi...
Îmbătrânim în ton cu anotimpul,
Stingheri și triști, pe băncile pustii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vânt, poezii despre vestimentație sau poezii despre stele căzătoare

Calea spre Tine
Calea spre Tine, Doamne, devine calvar.
Mă rog în tăcere,
În chilia sufletului devenită altar.
Durerea faptelor mele încă apasă.
Am sânge și răni puse la masă.
Iubirea de semeni
Mă ridică o treaptă mai sus.
Îl strig pe Iisus!
Am lacrimi în mâna cu care mă-nchin.
La Tine, Iisuse, în lacrimi revin.
Mă iartă, mă iartă, Iisusule blând!
M-am născut păcătos pe pământ...
Altfel, cu trupul în cuie bătut,
Voi pleca.
M-ați pierdut?!
Mă iartă Iisuse! Rămâi în inima mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre naștere, poezii despre mâini sau poezii despre inimă

Ploaie de vise
Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul și-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agățat de liniștea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre frunze

Îngeri în suflet
Ți-am plantat îngeri în suflet
Și taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Și am udat cu lacrimi frumusețea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, același drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Oprește-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferența dintre două universuri...
Dar știu că depinde
De timpul dintre noi și de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbește despre mine...
Auzi?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre sărut

Lacrima unui copil
răbdați, răbdați
păsări mor acum
sunt tinerii ce strigă pe drum
cu pieptul gol și pur
durerea se zvârcolește în ei
privind la voi
spaimă în jur
teamă de toți și de toate
dormiți oameni, dormiți bine
nu știți unde mergeți
doar vă târâți prin zoaie și scrum
ați murit de mult, fără să știți
azi, cadavre ambulante la colțuri de drum
știu că mâine o să mor și totuși scriu
cu lacrimi și sânge pe scoarța lumii
știi, și lacrima e un cuvânt
trist pribegesc din sat în sat
lăuta are corzile rupte
eu cânt mai departe pe drum
flăcări ard în mine
de ce plângi mamă, acum
nu vezi copilul ars pe drum
rug creat de voi, din ură și minciuni
ați uitat puritatea privirii unui trist copil
plâng îngerii din cer pe țărmul tăcerii
Doamne, de ce ai plecat azi dintre noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre viitor, poezii despre tinerețe sau poezii despre spaimă

Plouă în sufletul meu
Plouă în sufletul meu...
Eutanasiați-mă!
Doar astfel nu mai pot simți durerea...
Se propagă reț de câteva secunde
O altă durere,
Apoi se pierde-n neant...
Incinerați-mi trupul osândit
De griji și de boală!
Nu vreau să fiu o povară.
Apoi azvârliți-mi cenușa în vânt!
Mă voi împărți fiecărui muritor, pe pământ.
Nu mă puteți închide-n mormânt!
Mă strânge tăcerea din jur
În lanțurile nepieritorului timp.
Sunt un suflet liber!
Amazoana ce dă sărmanilor
Bucata de fericire
Pe care alții au uitat s-o ofere...
Este singura mea vrere
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre medicină

La Alba
La Alba,-n 21, ceva s-a întâmplat...
S-a pogorât unirea pe plaiu-nsângerat
De plâns și suferință. Și inimi de români,
Au devenit pe glia și neamul lor stăpâni.
S-a pogorât unirea și lacrimi au picat.
Din lagărul durerii, năpârcile-au plecat.
Și aprigele vânturi din brațul de român,
Pe scumpa noastră țară, iar au numit stăpân.
De veghe, ca un vultur, cu aripile-ntinse,
Păzit-a focul sacru, port și pământuri, vise
Și datinile noastre rămase moștenire
De la străbuni, de veacuri o mare de iubire.
Acum se-apleacă iară, sub cumpăna fântânii,
Uniți în rugăciune și plâns, mai toți românii.
Ni-i glia mai săracă și pruncii ne-au plecat...
Tu mântuiește, Doamne, poporu-ndurerat!
E-o țară de morminte, prin moarte doar, unită...
Nici lemne nu-s în sobă, nici turtă nu-i pe plită...
Pământ străin ne cheamă,-n pământul românesc
Rămas din tată-n tată, doar spinii mai rodesc.
Din țara noastră Sfântă, mustesc de-o vreme lacrimi,
Ne zbatem de durerea și plânsul multor patimi.
Fă o minune, Doamne și-o Românie Mare
Și cheamă iarăși pruncii plecați peste hotare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vulturi, poezii despre unire sau poezii despre tată

Liniștea ta mă vinde
M-ai îmbrăcat în gemete roșii
într-o Japonie atât de mică, încăpând
doar în libertatea din închisoarea inelelor,
în brațele mele de gheișă tăcută
si în patria aceea de iubire
furată.
Doar până la marginea ei aveam voie
să întind mâna;
dincolo de ea soarele cobora
cu poveștile noastre în pământ
și rămâneau doar
dealurile pline de umbre
și ochii mei plini
de tine.
Ți-aș fi dus acolo, pe rugi, liniștea
să fim două singurătăți adormind
în trupul aceleiași mame,
visând că zbuciumul vieții se va sfârși
și vom trăi cu adevărat
înainte de a nu ne mai aduce niciodată aminte
cine am fost în brațele celuilalt
și cum ne-am numit,
și-aceste ore
care taie lemnul și sângele
crucii mele
care ești tu.
Vei înțelege cândva, dragule?
dincolo de ochi
e o apă în lanțuri
pe care încă n-am plâns-o
pentru că eu sunt cea care te iubește din ea,
pe singurătatea unui cearceaf anonim.
Uneori e atâta tăcere în dragostea noastră,
că aud sfâșiindu-se hainele,
rugina timpului macerând
fierul inimii în care n-am încăput,
vrăbiile ieșind
din streșini,
dealul dinaintea ochilor
crescând ierburi pe care noi doi
nu vom păși nicicând
împreună.
Gheișele presară în urma noastră tăceri
un evantai roșu, patul alb,
Închide ochii și nu uita nimic,
ține-mă minte, ține-mă minte!
luna noua va șterge totul curând,
dealurile intră cu vrăbii cu tot în pământ,
iar eu aud cum gândul tău mă vinde,
cu fiecare liniște,
altui bărbat.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre roșu sau poezii despre patrie

Harta Ucrainei
Un câmp de luptă-i a Ucrainei hartă
Și lacrima din suflet se deșteaptă...
Iisus coboară iar s-aducă pace
Și liniște în lumea noastră face.
Și clocotesc istorii iar și clopotele-alungă
Liniștea strânsă la altar. Războiul ne repugnă.
Sunt răni ce-n suflete ne dor, obuzele se-mbină
Cu prunci ce plâng, cer ajutor... cu... carnea de lumină.
Și curge sânge pe pământ și pași grăbiți spre moarte.
Copii și mame,-n rugi și plâns, cer pace, libertate.
Cascada morții și-a deschis, spre iad, din nou, cărare.
În lume... și la mine-n vis, adeseori se moare.
Și calcă tancuri peste tot! Pe carne și pe arme.
Războiul este un complot, crud și rapace, Doamne.
Și trupuri noi din trup zidesc o nouă libertate
Și trupul țării îl hrănesc cu sânge și cu moarte.
Că pruncii plâng când jocul lor s-a irosit... ce pasă?!
Atacatorii știu că vor o țară mai frumoasă.
Și mai bogată... cu petrol și gaze naturale.
Nu au credință-n Dumnezeu. Nu plâng dacă se moare?!
Ei vor să fie dumnezei, să calce frați pe frați,
Vor să dicteze numai ei, vor oameni subjugați.
De lanțul morții-i tot mai greu, voi, oameni, vă rugați!
Primiți în case prunci flămânzi, pe ei îi ajutați!
Sunt trup din trupul lui Iisus, sunt sângele Lui sfânt,
Ce-a coborât, spre a sfârși durerea pe pământ.
Iisus va coborî din nou, durerea s-o sfârșească.
Nu vă lăsați îngenunchiați nicicând în țara voastră!
Sub semnul crucii de-ați sfârși, vi-i crucea adăpost
Și Domnul vă va mântui, căci sunteți cu Cristos.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hărți, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre bebeluși

Secetă
Pe cer, valuri de foc
Doinesc înserarea...
Pământul - cântec de jale,
Se-adapă din lumina cerului sfânt.
O lacrimă de-ar pica,
S-astâmpere setea
Și s-aline durerea cu sârg!
Fântânile clocotesc,
Bolborosesc lacrimi de suflete
Și săgetează în piept,
Clocotesc rugi și rugul ochiului gol
Se-mpiedică de-o vreme-n nămol.
Sângerii, nopțile sunt brodate cu moarte.
Se-ascunde în tină,
Ca o pedeapsă, seceta.
Sălcii de jar
Coboară în umbre ca o iertare,
Pe pământ-chihlimbar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre muzică