Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.