Gânduri despre femei
Ca să-nțeleg cum vine treaba
(Și sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu violat.
Deși cam crește glicemia,
Decât un bahic elixir,
Eu văd în ea un dulce nobil -
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descrețește frunte....
Și capul tot pe-atât ne doare...
Am un răspuns, bătu-l-ar vina!
Că toți bărbații au talent,
Sunt ași de-o vreme-n băutură
Și-s cel mai sexy element.
Și-acum, pe dama de profit,
Amețitor, îmi pierd toți sloții.
Mă-ndrept spre minus infinit,
Căci vezi, așa mi-e datul sorții.
O, vină, dă-mi dulceața ta,
Felii din pronia cerească,
Ajută-mi tu (dac-ai putea!)
Și fruntea fă să-mi descrețească...
Te-aștept la margine de pat,
Miros a ceapă și-a oțet
Mi-e rău... Oi fi dormit sub pat?!
Iubito, încă te aștept!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gânduri despre femei
Ca să-nțeleg cum vine treaba
(Și sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu violat.
Deși cam crește glicemia,
Decât un bahic elixir,
Eu văd în ea un dulce nobil -
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descrețește frunte....
Și capul tot pe-atât ne doare...
Am un răspuns, bătu-l-ar vina!
Că toți bărbații au talent,
Sunt ași de-o vreme-n băutură
Și-s cel mai sexy element.
Și-acum, pe dama de profit,
Amețitor, îmi pierd toți sloții.
Mă-ndrept spre minus infinit,
Căci vezi, așa mi-e datul sorții.
O, vină, dă-mi dulceața ta,
Felii din pronia cerească,
Ajută-mi tu (dac-ai putea!)
Și fruntea fă să-mi descrețească...
Te-aștept la margine de pat,
Miros a ceapă și-a oțet
Mi-e rău... Oi fi dormit sub pat?!
Iubito, încă te aștept!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre ochii care plâng - scrisoare cu dedicație pentru C.D
Mi-e sângele lumină sfântă
Ce arde-n voi ca un vulcan
Și plâng de viitorul țării
Pe care astăzi n-o mai am...
Mi-e dor, prea dor de libertate!
Nu-i pace pe acest pământ,
Căci ați deschis un drum spre moarte
Și lumea toată-i un mormânt.
Voi ați călcat pe jurăminte...
De-aceea plânge mama mea
Și nu, nu vreți să luați aminte
Că veți plăti greșeala, da.
Atât cât încă vă e bine
Batjocoriți, huliți, dar vai,
Răsplata ce vi se cuvine,
Va fi în Iad, ci nu în Rai.
Mi-e dor de viață și de Soare,
Mi-e dor, prea dor de mama mea!
Și uite!-o aripă mă doare
Și un pumnal e-nfipt în ea.
Deși, vă spun, aici mi-e bine
Și-s îngeri ce-mi pansează rana,
Țară, mi-e dor, mi-e dor de tine!
Mi-e dor, mi-e tare dor de mama!
Dar azi, istoria, măicuță,
Mă scrie-n paginile ei,
Căci am plecat în lumi de vise,
Din lumea mea de farisei...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți bărbații
Toți bărbații
Care au trecut prin inima mea
Unii în fugă,
Alții reținându-se îndelung -
Ar putea și azi să mai revină
Cel puțin
Pe frunte să lase un sărut.
Toți bărbații
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Și un sfat a reținut precis),
Și apoi să-și ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toți bărbații...
Aș dori, chiar toți
Unii tineri, veseli,
Alții deja morți...
Să mă ierte,
când nebună cer
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă sperie...
Mă sperie iubirea! De ea mă tem! Mă tem!
Să fie sentimentul un nerostit blestem?!
Cearșaful vârstei mele, cu sângeri de sărut,
Veghează fericirea... Eu unde să m-ascund?!
Mi-e teamă de cuvinte!-s rostite în zadar!
Mustește neiertarea... Am inima de piatră
Și sfărâmat mi-e gândul de-o inimă de jar...
În vămi sunt spulberată cu stelele deodată.
Furtuna-i nefirescul și-n plan trancendental
Alerg spre nemurirea eternului din mine...
N-am dreptul să mai sufăr în viață iar și iar!
Mă-ndrept cu pași de umbre, mă-ndrept spre fericire!
Furtună-i nefirescul firescului din noi...
Harta iubirii noastre îmi e necunoscută!
De ce-am alege drumul, același, amândoi?!
De ce-am purta pe umeri, mereu, aceeași cruce?!
Răscumpărat de mare mi-e trupul stins în zori...
Transfigurate țărmuri, speranțele se pierd...
Și cine-s eu?! Te-ntreabă! Un înger uneori,
Ce-n negurile vieții, timid, te mai aștept.
Nu sunt poem, nici muză, nici clar de lună plină!
Mă sperie iubirea! Făcută-i "a muri"...
E nu sunt nici mireasă, nici stea diamantină,
Nu-s nici sfârșit de clipă, nici început de zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă sperie...
Mă sperie iubirea! De ea mă tem! Mă tem!
Să fie sentimentul un nerostit blestem?!
Cearșaful vârstei mele, cu sângeri de sărut,
Veghează fericirea... Eu unde să m-ascund?!
Mi-e teamă de cuvinte!-s rostite în zadar!
Mustește neiertarea... Am inima de piatră
Și sfărâmat mi-e gândul de-o inimă de jar...
În vămi sunt spulberată cu stelele deodată.
Furtuna-i nefirescul și-n plan transcendental
Alerg spre nemurirea eternului din mine...
N-am dreptul să mai sufăr în viață iar și iar!
Mă-ndrept cu pași de umbre, mă-ndrept spre fericire!
Furtună-i nefirescul firescului din noi...
Harta iubirii noastre îmi e necunoscută!
De ce-am alege drumul, același, amândoi?!
De ce-am purta pe umeri, mereu, aceeași cruce?!
Răscumpărat de mare mi-e trupul stins în zori...
Transfigurate țărmuri, speranțele se pierd...
Și cine-s eu?! Te-ntreabă! Un înger uneori,
Ce-n negurile vieții, timid, te mai aștept.
Nu sunt poem, nici muză, nici clar de lună plină!
Mă sperie iubirea! Făcută-i "a muri"...
E nu sunt nici mireasă, nici stea diamantină,
Nu-s nici sfârșit de clipă, nici început de zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă târzie
O literă nouă îmi picură-n sânge...
Sătul de minciună mi-e gândul. Ajunge!
Un drum către cer se deschide. Și plâng!
Mi-e viața și visul, azi, tristul amurg.
Mi-e gândul amară și casa pustie,
O lacrimă curge din suflet... Și mie
Mi-e dor de copii și nepoți bunăoară,
De pita făcută-n cuptor, ca la țară.
Mi-e dor de mușcate, de nucul bătrân...
Dar sunt prea departe de toate, acum!
Un câine mai latră. Și el este trist...
Oh, Doamne, alungă-mi durerea! Exist...
Sunt banca din poartă, sunt roasă de moli,
Mă tem de durere, de-a nopții ninsori...
Sunt singură, mamă, voi toți ați plecat.
Mă doare tăcerea din casă, din sat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală
Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parșive, în cosașe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golașe...
Mi-e foarte foame, deși mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorții scot din mine unt
cum scot ocnașii sarea - Când iarăși mi se
îndoaie șira spitalele surâd, mă văd client,
așa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane și-a unui crunt atom.
Mi-e foarte sete, deși sunt înecat.
De păr mă ține clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea și cerul dau siluit să-ngroape...
acești bicisnici demoni ce-n neiubire zac.
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală -
mi-e foarte vie moartea - ce vine oricui de hac
și nimeni nu-i să-mi zică: hai, Lazăre, te scoală!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea caporalului George Bacovia
Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
vreau să mă ude pân-la piele
să o iubesc și totuși să nu mor
cât să răsară-n iarbă stele
Vreau să mă ude pân-la piele
când parcă vin iar din armată
de toată răutatea să mă spele
mi-e dor de-o ploaie despuiată
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
să spele moartea tuturor
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 august 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Întoarcerea caporalului George Bacovia
Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
vreau să mă ude pân-la piele
să o iubesc și dar să nu mor
cât să răsară-n iarbă stele
Vreau să mă ude pân-la piele
când parcă vin iar din armată
de toată răutatea să mă spele
mi-e dor de-o ploaie despuiată
De-o ploaie sexy iar mi-e dor
să spele moartea tuturor
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 august 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine
Mă duc la gară în orice zi
Să te aștept, pân-ai să vii,
Dar trece tren, coboară lume,
Își strigă toți amor pe nume
Și pleacă, tandru se lipind,
Din ochii lucii se sorbind,
Doar eu rămân, înec suspine...
Ce dor, ce dor îmi e de tine.
Trec de cu zori unde-ai lucrat,
M-ascund de toți, îngrijorat
Să nu fiu luat în râs că-s trist,
Neștiind să joc, nu-s vreun artist.
Am pleoapele și gât uscate,
Nici inima nu simt de bate
Și tremur, cât serviciul ține...
Te aștept, mă prăpădesc de tine.
Privesc din colț de ochi, la bloc,
Când trec, sperând să am noroc
Să te văd dacă ieși pe scară,
Să-mi mai zâmbești o dată, iară,
Ori poate în geamul de balcon
Să te văd umbră, în pas molcom,
Dar mă feresc de ai tăi, de oricine...
Somn tu mi-ești vis, mi-e dor de tine.
Alerg pe aleile pășite
Ce tot treceai și-s părăsite,
Nu-ți mai aud pasul știut,
Asud uscat, sunt orb, sunt mut,
Doar minte am frazele șoptite
De buze în roșu împletite
Și m-anin tot cu ce sunt mine...
Mi-e un dor nebun, mi-e dor de tine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-aștept copilul meu, e iarnă iar în sat
Îmi este frig în suflet de-atâta așteptat,
Întoarce-te acasă, se-apropie Crăciunul
Din câți ați fost odată, n-a mai rămas niciunul.
Te-aștept copilul meu, de-atâția ani te-ai dus
Și câte-am pătimit, mă știe Cel de Sus
Icoanele din casă îmi știu durerea mea
Și geamul ce-l pândesc, venind a te vedea.
Te-aștept copilul meu, nimic nu-ți reproșez
În rugă și în gând te port și te veghez,
Dar sufletul mă doare căci nu ești lângă mine
Întoarce-te de poți, cât Domnul mă mai ține.
Te-aștept copilul meu, mi-e tare dor de tine
Se-apropie Crăciunul e frig și nu mi-e bine,
Vino să-mi încălzești inima-ndurerată
Acuma cât mai poți, mă mai colindă-o-dată.
Te-aștept copilul meu, căci pasul mi-e greoi
Aripile-mi sunt frânte, zboară tot înapoi,
Doar gândul meu la tine în viață mă mai ține
Te-aștept copilul meu, uite Crăciunul vine!
poezie de Lucica Forfotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de vară și mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu pășești prin nopțile amare
Și-mi mângâi clipa înnorată, mamă!
Mi-e dor de vară și de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!
Mi-e dor de pace și de infinit,
De pașii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...
Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroși,
De răsărit și de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoși,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.
Mi-e dor de vară, de iubiri
Și de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Mă risipesc pe lespezi de altar
Și dor tăcut, precum un duh în moarte,
Căci ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deșertăciuni în lumea asta-s toate...
Pe ceruite aripi scriu cu jind
Chemarea către Tatăl Dumnezeu...
Fiorii morții parcă mă cuprind
Și-n trup, îmi pare cum că nu sunt eu.
De mir, mi-e gândul flacără și vis
Și iată!-s crucea jertfelor de sine...
Mi-e sufletul altar... acesta-s eu!
Și doar Iisus, să mă privească, vine.
Și îngenunchi cu sete... Și mă rog
Căzând în ne-trupeasca devenire
Și gânduri, voci și fapte-n mine ard,
Dar Doamne, nu mă tem, căci sunt cu Tine!
Acum că sunt creștinul spovedit
Împărtășit cu hrană de lumină,
Sunt Doamne, mult, cu mult mai fericit
Și mă-nfrățesc cu pronia divină!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de dor
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
De necuvintele-ți ca un pumnal,
De seara, doamnă,-a ultimului bal,
Tare mi-e dor, iubito, de-al tău dor!
Rememorându-ți ultimul tău zbor,
Ca un protest final, insurecțional,
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
Hotărâtor, de-a dreptul cardinal...
Îmi pasă de profilul tău ispititor
Și simt atâta dor transcedental,
Iubito, vreau să-mi dai extemporal,
În cel mai confortabil dormitor...
Mi-e dor de gândul tău asurzitor!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezile iubirii
Zăpezile iubirii s-au topit...
Curg râuri reci spre minus infinit.
Mi-e sufletul, adesea, gând ce zboară
Un fluture de vis, în primăvară.
Tăceri și dor, un plâns prelung, hoinar,
Strângând în noapte clipele de jar,
Cu buze reci de frunze-ngălbenite.
Mă dor de-acum aducerile-aminte...
Zăpezile iubirii s-au topit,
Curg râuri reci spre minus infinit
Ce-n mine sunt uitate... sau ascunse...
Și se așează ca un gând, pe buze...
Sunt un vulcan uitat în adormire,
Sunt primul zâmbet cald, de fericire...
Mă-nalț prin voi, spre-a coborî tăcut,
În mine,-n vise și în început.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea dorului
dă-mi timpul, dă-mi spațiul
o clipă îți cer
să zbor către cer
pășind pe aleile vieții mai sper
azi e o zi
mâine o zi
va fi, ce va fi
într-o zi
se scutură gânduri
e toamnă în toate
mai cade o frunză uscată
în trist decor efemer
mi-e trupul lut
și dorul mi-e păcat
îl iau, îl port cu mine
și azi, și mâine, într-o zi
surb orb și gândul mă doare
pe pleoape se aștern amintiri
sunt bardul tăcut
sunt pasul trecut între noi
ceream doar un strop
și astăzi mai mor
că nu pot iubi
acest chin ce vine într-o zi
astăzi trăiesc la marginea sorții
pasul mi-e chin și gândul durere
că mândra mea
a plecat la o stea
trec cai albi pe țărmuri de dor
copitele mă lovesc și mă dor
plâng, mă regret
că mi-am pierdut aleasa
unde să plec, unde să fug
mă arde dorul în cruce
că am iubit
și am pierdut o fată minunată
dă-mi Doamne ochii
să văd necuprinsul
te rog, dă-mi lumina
să găsesc nevăzutul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbat
Dacă mă plâng, nu se cuvine,
Căci rolul mi-e predestinat,
Și când mi-e greu să-mi fie bine,
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Să fiu un stâlp și -un brad de munte,
Să fiu eu ăla vinovat,
Fie mai grele, ori mărunte,
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Să-l las pe ăla mic cu mama,
C-așa este din cer lăsat,
O crește el și-și va da seama...
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Va crește el că vremea trece,
Și dacă va fi înșelat,
Va trebui și el să plece,
Poate mai limpede, mai rece,
Și-ntr-un final va înțelege,
Că tatăl lui e tot bărbat...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgire
Să fug de gânduri vreau dar nu-i măsură,
Ah creierul, gândește fără mine,
Nu-l pot opri, să-nebunesc îmi vine
Și-atunci m-afund, pierdut, în băutură.
Mă-mbăt dar capu-mi vâjâie, plesnește
Și tâmplele-i se zbat nimicitoare,
Am vrut să-l amăgesc dar tot mă doare
Și-a gândurilor fire-mi încâlcește!
Mi-e totuși vigilența încă trează,
Mă poartă-n întuneric în neștire
Dar mă păzește și nu mă trădează!
Deși un voal mi-e tras peste privire
Smintitul creier încă mai lucrează,
Sperând la o smintită fericire.
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!