Am cochetat

Am cochetat cu genul liric
Încă înainte de prolog,
Numai cu versurile pe faţă
Si sentimente la vedre,
Acum susţin stilul propriu
Acum ştiu că există iscusinţă
De unde derivă cele frisoane
Simultan cu stările de spirit
Energii pot apărea spasmodic
Din extazul succeselor certe
În cadrul viziunilor de senzaţie
Satisfacţii în sens perpetuu,
Lumina poeziei să lucească
Din exprimări combinatorii,
Ecouri în conştiinţa personală
Cu reverberaţii neţărmurite
În cugetări transcendentale.

poezie de David Boia (19 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ca-n vis

Se făcea că cerul suia simultan cu noi,
Printre miliarde de quasari cantautori
Să amplifice iubirea noastră cosmică
Într-o îmbrăţişare de idile gigantică
Concomitent cu senzaţia vie de iureş
Triam viitorul în energii dezinvolte,
La propriu şi cu senzorii pe automat
Doar noi existam ca fiinţe multiple
Peste tot cât se pretează eternitatea,
Sunt infime şi notorii fazele limitrofe
Când noi trepidam la unison în etern,
Pulsând pasional din inimi gigantice
Progresiv am cuprins total universul
Şi l-am devansat în statură continuu
Încât a rămas mărginit mai pe urma
Unui resentiment apoteotic, dar uman
Resemnat cu statura nouă de-o potrivă
În raport cu spiritul afectiv imprimat,
Pe unele itinerare realmente nepătrunse
În clipa de apogeu depăşirăm infinitul
Acum suntem peste raţiunea de a fi
La propriu, în context sinoptic de iubire.

poezie de David Boia (30 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Poem de sine stătător
Un răsărit continuu
Ca un reper
Pe plaiuri
Ce nu mai apune
Doar se transmite
Din vreme în vreme
Ca să renască
La timp perpetuu
Ca pasărea Phoenix
Mai înainte de regres
Adecvat la propriu
Potrivit în comun
La limita pertinenţei
Călăuză enigmatică
Dintre trecut şi viitor.

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate guvernările susţin că şi-au făcut datoria, de aia avem acum atâtea datorii.

aforism de David Boia (19 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente

Materne…încă nu am
Poate cândva se vor aşterne….
Prieteneşti…unice ce vor
Rezista păn la adânci bătrâneţi….
Speciale…una singură,
Părinteşti…ca toată lumea,
Poate mai mult, se rezumă la: iubeşti,
Ideale…un pit bull,
O fiară, sentimente reale…
Romantice…irosite
Adevărate…nu ştiu cât de multe
Mai am pe această parte…
Moarte…mii şi mii
Se sting la fiecare clipă departe
De tine…
Vii…cele ce-mi sunt
Date de la oameni…adevărate fântâni vii
Ale sufleului meu, acum gol de sentimente

poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este doar bucurie şi plăcere, ci înseamnă şi lecţii învăţate în urma experienţelor dureroase. Conştientizează că ai trecut prin toate până acum şi la fel vei face şi de acum încolo. Pentru că unde este frică este şi curaj, unde există greutăţi există şi puterea de a le depăşi, unde ceva se încheie începe altceva. Mergi cu încredere înainte!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

Tu eşti o prezenţă de senzaţie
Mereu nostimă şi simpatică
Tu adevărată fiică a Evei
Tu te complaci în senzaţii tari
Ca să te prefaci în sentimente
Şi accesezi provocări extreme
Apoi poţi să salţi înălţimi dezinvoltă
Până devii tu însăţi o turlă
Luminată de focurile sfântului Elm
O emanaţie splendidă de efect
Dai buzna autoritară peste cascade
Cum numai tu ştii să o faci
Prin felul tău genial de a fi
Cum numai ţie îţi iese pe deplin
Din reflexe înnăscute sau ereditare
Plus cele dobândite condiţionat

poezie de David Boia (8 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alte civilizaţii

Au fost emise peste nouri
Mesaje cu multe zerouri
Acum se aşteptă ecouri.

tristih de David Boia (8 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe faţă

Pentru noi
pământenii
şi nu numai
conştiinţa pură
ar putea fi
cel mai
puternic
atribut
conştiinţa pură
ar putea fi
şi cel
mai puternic
complement
conştiinţa pură
ar putea fi
scop în sine
dar mai ales
călăuză
după model
îngeresc
pentru noi
cei trecători.

poezie de David Boia (17 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi tu

Vezi cum apar
Inoportun răutăţi
Ca de sub oboroc
Să evităm din start
Gândurile negative
Şi privirile urâte
Să nu ne fie de deochi
Ele poate alunga
Plăceri în devenire
Ele poate ucide
Sentimente dragi
Şi iubiri incipiente
Acum dacă nu putem
Da înapoi nicidecum
Deci să mergem înainte
Spre doruri prelungi
Cu speranţe intrinseci
Pe ritmuri tremolo
Că înainte era mai bine
Aşa mi-a zis tuşi tu.

poezie de David Boia (30 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am conştiinţa...

Am conştiinţa vorbelor nerostite şi a faptelor
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa drumurilor şi căutărilor,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa primăverilor înverzite,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa trăirilor neţărmurite,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa gândurilor necuprinse,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa dorinţelor nestinse,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa iubirii supreme,
Pe care vreau s-o aştern în tipare eterne,
Dincolo de efemeritatea lucrurilor,
De curgerea inexorabilă a tuturor timpurilor.

Am conştiinţa unei lumi mai bune,
În care să crească copiii de azi şi de mâine,
O lume cu speranţe, cu zile vioaie,
O lume minunată, fără războaie!

poezie de Gheorghe Alionte (9 iulie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet liric

Mă-ntrebaşi ieri: - Genul liric
Pe ce poţi să-l recunoşti?
Între tine şi-ntre dânsul
Sunt mai mult de zece poşti.

epigramă de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele poeziei

Versurile poetului
răsar dintr-un izvor de cuvinte
in cascade de simţiri
sau din peşteri
în ecouri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prolog

Un prolog la alt prolog,,
Drob cu drob, un necrolog,
Vin – Enterrios citând
Din poemele lui Hânc.
Carriego, frate drag,
Descriai frumos, pe larg
Cum îi place lui Housman,
Lung poemul whitmanian.
Ezra, Yeats, Almafuerte
Se grăbeau doar să ne certe,
Liliecron, mai încruntat
Parcă-o palmă el mi-a dat,
Totul este să nu scrii
Pentru moarte poezii.
N-ai ce face, acesta-s eu,
Cred mai mult în Dumnezeu,
Iar în rest eu nu dispar,
Nici pe cal, nici jos, sub car.
Alungat, eu vin din nou,
Susţinut de Edgar Poe,
Nu-s trufaş, dar mândru sunt,
Ca Peer Gynt din Strahlensund.
Mort de-aş fi, tot viu mă ştiu,
Preot, rabin ori muftiu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena

Ai devenit vedetă
După precepte întortocheate
Prin intrigi sau pe bune
Încă cu mult înainte
De războiul troian
Starletă luminoasă
Învăpăiată ca orientul
Te situezi consecvent
În tagma celor de răsărit
Ai străbătut cu brio
Iliada şi Odiseea
Şi alte veacuri şi epoci
Pe urmă ai transpus
Şi amplificat forma de vedetă
În mii de personaje
Ipostaze locuri şi moduri
Acum mare atenţie
Să nu te deoache
Sentinţe perturbatoare
Să nu-ţi ia din frumuseţea
Dobândită exhaustiv
Din marea de spuma
Asemenea Afroditei
Cu sclipiri de senzaţie
Precum a fost Venus.

poezie de David Boia (25 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai nou

Băieţii acestea de acum
Cutreieră pagini de-a valma
Mai ales pe internet
Cele mai multe pagini scrise
Rămân aproape neatinse de ei
Ei zic ceva de regulă
Şi fac altceva de obicei
Totuşi băieţii de azi
Merg înainte cu avânt
De când au acces direct
La informaţii de tot felul
Ei cată şi găsesc soluţii
Cu viteza acestui secol
Cu intenţie sau din instinct
Aproape nimic nu mai e cea fost
La ei se vede tot mai pregnant
Impactul tehnologiei inventive
Acum pun optimismul înainte
Şi sper să fie de bun augur
Pentru noua epocă per total.

poezie de David Boia (24 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prilej

Unde sunt plecate
şansele de altădată
când se iveau în zori
acum nici la amiază
nu apar de fel
se pot întrezări
câteva după amiază
ca să se rărească
spre seară rătăcesc
să fie şi mai puţine
peste noapte
până vor să apară cândva
zic să mergem înainte
că înainte era mai bine.

poezie de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul poeziei

Prezenţa mea
este aerul tău
pe care-l transformi
în vers...
ai început să numeri
spre zero...
extazul poeziei noatre...
fără mine
poezia ta se opreşte
undeva la jumătate
şi aştepţi în tăcere
întregirea poeziei.
Mi-am aşezat faţa
în palmele tale
iar chipul meu
s-a imprimat în ele
pentru totdeauna,
de-acum mă priveşti în ele
ca pe-o icoană,
de departe gîndul tău
mă mângâie şi tremur
ca o petală care se desface.

poezie de Camelia Clenci din revista Luceafărul de la Botoşsani (noiembrie 2018)
Adăugat de Camelia Clenci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Acum în clipa de pe urmă,
când fiecare scânteie s-a stins
şi a rămas doar cenuşa
unei iubiri de mult uitate
sau poate doar acum terminate
mii de sentimente, mii de frământări
îmi dezvăluie tainele ce altădată
nici nu-mi aminteam că există.
Acum cerul albastru s-a întunecat
şi fiecare stea pe rând a dispărut.
A rămas bolta cerească goală
ca un ceaun tuciuriu.
Unde ai plecat? Unde eşti?...
Eşti departe şi totuşi aproape
prin mii de fibre ce leagă
fiinţa mea de lumea-ntreagă.

poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej unic al poeziei

Nu trăim în aceeaşi lume, Miss...
tu dai bice timpului,
grăbindu-te să zbori
în imediatul vital al sângelui,
eu implor timpul să steie pe loc
şi să-mi oprească, într-un gol vital,
înaintarea...

Ştiu: eu m-am născut trist,
prea devreme,
iar tu, surâzând, ai strāpuns lumina
prea târziu...

Surâsuri şi tristeţi în aceeaşi oglindă,
candide, stau gata, pe-amândoi să ne
prindă.

Înviorător şi eroic,
admit că drumul nostru comun
poate începe de la capăt,
fiindcă, noi doi consonăm
prin ceea ce avem mai adânc în spirit:
poezia, cea care absoarbe, instantaneu,
diferenţele fiinţei...

S-ar produce astfel o renaştere în doi,
întru uitarea celui care am fost
şi întru transformarea perfecţiunii şi aroganţei
trupului tău şi a înaintării tale fizice
în poezie...

Numai astfel vom putea egala voluptatea
de a convieţui liric:
printr-un vârtej unic al poeziei!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fişier

Dacă dispui
de un fişier adecvat
poţi să scrii poeme
cât cuprinde perpetuu
un scenariu elocvent
câtă ipocrizie acum
mai poate să fie
produsă indusă
şi juxtapusă ades
pe false interese
în defavoarea omului.

poezie de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!