Fuga de promiscuitate

Adesea văd că mulţi confraţi
Dezgustaţi îşi pierd curajul
Sunt de-a dreptul disperaţi
În toate văd doar gol paharul

Dar cin' te pune drag confrate
Să bagi în seamă pe oricine
Că-i mizerie, ai dreptate
Dar cum de-ajunge ea la tine?

De unde-ţi iei tu energia?
Cin′ te luminează frate?
Au cumva vreo consacrare
Sau sunt din obscuritate?

Ia modele din elite
Consacrate în societate
Şi nicicând tu nu admite
Minciună, fals, vulgaritate.

Democraţia-i toleranţă
Şi la noi şi-n alte state
Îţi trebuie multă cutezanţă
Să rezişti cumva la toate.

Se poartă adesea prostul gust
Copleşind tot ce-i cultură
Valoare este în mod injust
Înlocuită de vreo făcătură.

Mai apare câte un detractor
Plătit cu bani sau cu favoruri
Chiar dacă-i doar un amator
Se lansează în batjocuri.

Promiscuitatea frate
Ţine-o la distanţă mare
Fereşte-apoi de împietate
Ce-i frumos şi-are valoare.

poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toţi oamenii în jurul ei roiesc,
Mulţi uită să mai meargă pe acasă,
Iar alţii cred că doar aşa-i firesc.

Despre cei sfinţi vorbesc cei cu păcate,
În faţa celor mulţi să pară sfinţi,
Voindu-şi lor să-şi poată da dreptate
Că sunt părinţi pentru ai lor părinţi.

Sunt judecaţi cei ce-şi cunosc greşeala
Lăsaţi în pace sunt cei vinovaţi,
Şi chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar şi cei morţi sunt luaţi.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc şi ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulţi şi spun că ştiu de toate,
Pe cei ce ştiu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulţi ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Şi nici de viaţa lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înşişi dumnezei.

Se tot rostesc şi se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Şi scrie, cu nesaţ, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Şi-o vor, prezenţa zi de zi făcând,
De parcă totul îşi doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să îşi ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-şi doresc.

Şi-aşa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-şi zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidari

În vremurile acestea, cu multă tensiune
Când violenţa frate, e în ascensiune
Şi zilnic apar ştiri, de prin alte state
Despre lupte grele, cruzime, atentate

Iar la noi în ţară, vedem suferinţă
Sărăcia frate, pe mulţi ameninţă
Pământul se pare, ajunge la străini
Iar noi între noi, suntem tot mai haini

Este câte unul, de-averi obsedat
Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat
Alţii din lăcomie, îşi construiesc palate
Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe

Dezbinarea frate, loveşte în naţiune
La câte-om face faţă, de-i multă fricţiune?
Eu am îndoieli de n-om schimba ceva:
De-am fi mai solidari multe-am rezolva.

Şi dacă astăzi frate, tu eşti îngenuncheat
Ţi-oi întinde o mână sau ţi-oi da vreun sfat
C-aşa e creştineşte, să ne-ajutăm la greu
Şi asta mult îi place la bunul Dumnezeu

poezie de Ionel Popa (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crede în tine

Dacă vine cumva ploaia când eşti la plimbare
Poţi face pneumonie, riscu-i foarte mare
Însă de-ai fost înţelept şi ai o umbrelă
Ea te apără de ploaie şi scapi de răceală

Dacă mergi cu bicicleta şi pe-o piatră ai lunecat,
Ai frânat cumva prea brusc şi în cap te-a aruncat
E posibil să ai şansa de-a scăpa nevătămat
Cască de ai avut pe cap şi te-a protejat.

Însă cum te fereşti, să-mi spui acuma mie
Când cei din jurul tău s-atinşi de isterie!
Cum îţi menţii echilibrul când specialişti în toate
Doar ceea ce e rău, insistă să-ţi arate!

Că-n toate-i depravare şi crasă indolenţă
Şi-avem violuri multe, de asemeni, violenţă.
Întreaga presă frate, împroaşcă tot şi toate
De-aia avem în ţară, multă adversitate!

La atâta negativ, cum să-i mai faci faţă
Şi cum să-ţi păstrezi vie a ta poftă de viaţă?
Eu zic să rămâi calm, în orice situaţie
Să-ţi vezi de-a tale scopuri, cu multă abnegaţie.

Tu caută soluţii, la orice provocare
Viaţa uneori te pune la încercare
Dar de-ţi menţii credinţa, în potenţialul tău
Îţi va veni în sprijin şi bunul Dumnezeu.

Învaţă a asculta şi a nu fi arogant,
Cată înţelepciunea de-a nu fi intrigant
Un zâmbet să ai pe chipul tău mereu
Să nu fii uragan, ci un senin alizeu.

poezie de Ionel Popa (13 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre medici şi spitale

Din contribuţia la buget a oricărui cetăţean
Statul pregăteşte medici cu duiumul an de an
Toţi depun un jurământ, la-nceput de meserie
Puţini apoi şi-l respectă, sunt atinşi de lăcomie

Când merge omul la spital, de nu este vreun bogat
Înainte de analize, el este amplu interogat
Cu fineţe-i întrebat, dacă şi unde lucrează,
Vor să ştie în primul rând, ce venituri încasează

Dacă este vreun şomer, ar mai avea o şansă
Poate are cumva rude, să-i achite câte o tranşă
Şi-ar mai fi o variantă, s-apeleze la vreo pilă
Un baron din aste vremuri, ce-ar avea un pic de milă

Dacă este-un amărât, fără bani, fără ajutor
Nu va fi băgat în seamă, e trimis pe coridor
Şi-o să aştepte el acolo, pân′ ce-o voce-i va spune
-Mergi acasă, cată bani şi la doctori tu-i depune.

Sunt în stare să-ţi ia totul, fără nici o remuşcare
Mergi degeaba prin spitale, peste tot e nepăsare
De n-ai punga cu parale, nici o şansă să te-atingă
Nici măcar vreo asistentă, să te-nţepe c-o seringă

Sistemul nostru sanitar, este atât de neglijat
Mor pe capete în spitale, foarte slab e finanţat
De aceea, personalul a plecat peste hotare
Pleacă tot ce e mai bun, rămân cei fără valoare

Este însă şi-o excepţie, ei formează un grup aparte
Medicii de la urgenţe, smulg pacienţii de la moarte
Când se cere vreo salvare, foarte iute intervin
Se transformă în nişte îngeri, ăsta este a lor destin.

poezie de Ionel Popa
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate lucrurile profunde sunt cântec. Se pare că, cumva, partea esenţială a noastră cântă, ca şi cum restul fiinţei noastre ar fi doar o cusătură ascunsă sau un înveliş fără mare valoare.

citat clasic din Thomas Carlyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori

Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin – un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să ştii ce-i Sacru?

Ce-i oare mai frumos decât să poţi
Simţi cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poţi iubi pe toţi:
Duşmani, nepoţi, necunoscuţi, netoţi...

Ce-i oare mai frumos decât să poţi,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poţi trezi pe oricine din "morţi",
Să fii tu însuţi o minune.

Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în braţe, să îl strângi?
Să-i faci să realizeze şi pe ei:
Că nu doar de tristeţe poţi să plângi!

Ce-i oare mai frumos decât să simţi
Pe pielea ta – exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea să te minţi
Că nu meriţi toate aceste averi!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai responsabili

E vremea schimbărilor, frate române
Răbdarea-i pe sfârşite, doar lupta ne rămâne
Să-nlăturăm toţi viermii paraziţi ai ţării
Ce-au sărăcit poporul şi ne-au făcut mizerii

Corupţia perfida, ucide tineretul
Că viermilor le place luxul şi bănetul
Şi-s mulţi pe trupul ţării şi tot mai nesătui
Devine tot mai greu, cu ei ca să te pui.

Au un tupeu de vierme, lipsiţi de conştiinţă
N-au nici un Dumnezeu, sunt fără de credinţă
Demnitari de frunte, în care am crezut
Au stors a noastră ţară cum nu s-a mai văzut

Formând partide frate, viermii au prins putere
De la an la au tot mai multă avere
Şi c-o nesimţire de vierme parazit
Poporul în câţiva ani, jalnic a sărăcit

Şi-n toate-i debandadă, greu de suportat
Legile sunt strâmbe, labirint curat
Poporul sărman, e împins ca să dea şpagă
Căci asta la toţi viermii le este ce-a mai dragă.

Şi şpaga e în toate, din minister în jos
Să fii cinstit acuma e tare anevoios
Te provoc române, să facem o schimbare
Pe viermi să-nlăturăm fără vreo cruţare

Şi dacă au făcut averi ce nu-s justificate
Fără nici o milă, să fie confiscate
Şi-om da la medici frate şi-om dota spitale
Că sunt lipsuri multe şi-i o mare jale

Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
Să-i păstrăm în ţară, nu slugi prin alte zări
Şi-om dota şi şcoala să facă performanţă
Tineretul astfel să capete speranţă.

Multe am putea face, după cum se pare
Însă asta frate, îndeamnă la schimbare
Oricare dintre noi, un pic mai responsabili
Hai să arătăm, române, că suntem capabili!

poezie de Ionel Popa (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

LABIRINTUL IUBIRII

Ce fel de tobe bat în adânc,
Acolo unde viaţa asta se anină?
Mă bucur! De ce să plâng?
Ochii tăi te fac sublimă.

Căi bătătorite sunt distruse
Au loc exploziile stelare.
Da, gândurile îmi sunt supuse
De atractivitatea dumitale.

Trupul se zbate neîncetat
Cu toate că este istovit.
Lăsându-se mai încurcat
În al iubirii labirint.

Astfel cu gândul îndrăzneţ
Visez la tine în continuare.
Vei fi tabloul meu măreţ
Neegalat cu vreo valoare.

Nu pot pune în balanţă
Greutăţi, să te măsor.
Chiar dacă fără vreo speranţă
Te voi iubi până ce mor.

Valea Călugărească Iulie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă ceaţă

E ceaţă, genul acela intens de ceaţă
În care se pierde mult chiar din... speranţă
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

E ceaţă extinsă, la oras si la ţară
E ceaţă în cap, e ceaţă şi-afară
Din cauza ceţii ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină şi-i mare handicap.

Rătăcim bezmetici, că-i ceaţă în ţară
Unii rătăcesc frustraţi şi pe-afară
Se agaţă de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceştia au viaţă puţină.

Ce-i ce creează lumină.... înţelepţii
Nu încap de cei ce au alte concepţii
Şi care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.

Şi zilnic această clasă ceaţă sifonează
O ceaţă ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Şi asta face să mă cert eu şi cu tine

Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Valoare dă valoare"

Să ai "valoare dă valoare"
E clar, un nobil "ţel de ţel"
Să fii de-odată "cel mai cel"
Indubitabil ai culoare...

Să ai "valoare dă valoare",
Să fii bengos şi respectat
Şi de duşmani invidiat
E targhetul cu "lumea moare"...

Să ai "valoare dă valoare"
Are o mare importanţă
Că printre "fraieri" ai prestanţă
Chiar dacă stai pe "la răcoare"...

poezie de Petrică Conceatu (16 octombrie 2017), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă mai întâi Libertatea de orice valoare, aceasta este cea mai înaltă valoare. Doar aceasta poate fi valoarea întregului, aceea de a nu se asocia, de a fi liber de orice valoare a minţii separatistă şi generatoare inevitabil de conflict şi dizarmonie. Toate "valorile" gândului sunt capcane, adică alte gânduri, ce te invită la conflict şi război.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detractorul

Detractorul e frustratul
Lipsit complet de Dumnezeu
Nu ştie ce e păcatul
De-a vorbi pe toţi de rău

Adesea este un incult
Cu minţile întunecate
Şi de n-are un scop ocult
E doar plin de răutate.

Limitat de-a sa prostie
Nu acceptă vreun talent
Nu ştie de modestie
Împroaşcă totul, evident.

Afişând figură gravă
Atotştiutor
Împroaşcă cu otravă
Adesea fiind provocator.

Şi de-l bagă lumea în seamă
Prinde mai tare curaj
Se agită şi defaimă
Fără s-aibă vreun filtraj.

Are doar un singur leac
Şi dacă ai inteligenţă
Îi poţi veni şi tu de hac:
Tratează-l cu indiferenţă

poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele cinci elemente

Sunt o fire pasională,
De nimic eu nu mă tem,
Am idei, sunt vizionară,
Da, sunt elementul Lemn!

Sunt o bucurie vie,
Ador să cânt, să joc,
Şi dragostea îmi place mie,
Normal, că doar sunt Foc!

Sunt grijulie ca o mamă,
Şi pot s-alin cu un cuvânt,
Te vindec daca ai vreo rană,
Căci de aceea sunt Pământ!

Sunt sensibilă, graţioasă,
Şi am un mare ideal,
Tot ce fac eu are clasă,
Aţi ghicit, eu sunt Metal!

Sunt versatilă şi-n mişcare,
Cunoscătoare şi-nţeleaptă,
Îmi place să aduc valoare,
Asta pentru că sunt Apă!

poezie de Ana Truta (30 aprilie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind la Iisus

În viaţă atât de mult contează
Un trai frumos, în armonie,
Limitând ce ne stresează
Şi fugind de lăcomie.

Să ţinem cont de cei din jur
Sunt mulţi ce trec prin clipe grele
A-i ajuta-i de bun augur
Aşa cum Iisus ne-o cere

Sunt inşi ce-adună averi multe
De multe ori încălcând legea
Nu sunt dispuşi cumva s-ajute...
Au fost descrişi cândva de Hogea

Orbiţi de-o lăcomie crasă
Nicicum nu-şi găsesc fericirea
Şi cum de alţii, nu le pasă
În veci nu vor şti ce-i iubirea.

poezie de Ionel Popa (10 aprilie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea

De-ţi doreşti succesul în orice acţiune
Pune la bătaie, multă pasiune.
Vrei cu al tău talent să exprimi frumosul?
Pune pasiune, ăsta e răspunsul!

Muzica ai vrea să-ţi sune armonios
Hrană pentru suflet, ce-l face radios
Să stârnească emoţii şi multă pulsiune?
Atunci compune frate, cu multă pasiune!

De eşti sportiv pe podium ai vrea mereu să urci
Imnul să ţi-l cânte, pe toţi tu să-i întreci,
Să fii cel respectat la orice reuniune?
Transpiră atuncea frate, cu multă pasiune!

Vrei ca în afaceri, să fii antreprenorul
Ce cu înţelepciune, legal îşi scoate sporul
Şi la clienţi să capeţi belşug de atracţiune?
Tratează atuncea totul cu multă pasiune!

Dar ce folos au toate dacă în scurta viaţă
Rămânem singuri.... şi inima-i de ghiaţă....
Ai vrea tu oare intensă afecţiune?
Iubeşte atuncea dragă, cu multă pasiune!

poezie de Ionel Popa (19 octombrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care foarte mulţi oameni sunt săraci sau se luptă cu greutăţile vieţii din punct de vedere material e un motiv care te face să râzi. Se concentrează atât de mult pe făcut bani încât uită ce sunt banii. Bani sunt doar UNA din multele forme pe care le poate lua valoarea. Mai mult, nu sunt deloc o formă de valoare importantă. Sunt doar nişte hârtii amărâte pe care le dai şi primeşti în schimb altfel de valori. Banii sunt practic o TRADUCERE a valorii. Dai bani şi primeşti mâncare, distracţie, obiecte, chiar şi sex. Cu banii poţi cumpăra multe alte lucruri pe care le consideri valoroase. Nu poţi cumpăra orice lucru valoros şi mai ales nu poţi cumpăra valori cu adevărat importante. Iubire, prieteni, o viaţă împlinită, sănătatea, experienţele de viaţă, dezvoltarea abilităţilor. Banii nu se fac urmărind să faci bani. Banii se fac urmărind să oferi valoare oamenilor din jur, celor care au bani şi care sunt dispuşi să plătească cu bani ceea ce tu ai de oferit.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secret

Stiti cum se scrie oare o poezie de valoare?
Am sa va spun chiar eu, un mic “poet”
Secretul acestui Secret:

Este nevoie de talent,
De foarte multa transpiratie,
Cuvinte potrivite asternute lent
Dupa o lunga meditatie.
Se pun emotii, chiar insasi inima se pune pe hartie,
Se pune suflet, se pune dragoste

Pentru un Gram de poezie.
Si-abia atunci cand ostenit cazi frant,
Un lucru de valoare va apare
Muncind din greu orice cuvant
Traind frumos orice visare

Si-acum secretul dezvelit
Sa scrieti doar ce ati muncit
Ce ati visat si ati trait!

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconier

Sunt braconier mental, nu şi în fapt,
Şi nu vizez decât trofee capitale,
Eu niciodată n-am comis vreun rapt,
Dar cum poţi rezista ofertelor florale?

Azi fac cumva un gest preliminar,
Denunţ intenţia de-a bracona frumosul,
Procesul de intenţie binar,
Nu va opri nici gândul, nici spectaculosul.

Este o lege care spune clar,
Frumosul e în patrimoniului omenirii,
El nu este un bun particular,
E interzisă traficarea fericirii.

Îţi trebuie permis de amator
Şi taxe la asociaţii profilate
Şi-abia în deceniul următor,
Apare numele-ţi în liste validate.

Prefer să gust din tot ce-i interzis,
Să braconez nesăţios fără oprelişti,
Tot interzisul spaţiului inchis
Şi ca trofeu, permis de foc pentru izbelişti.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!