În singurătate se naşte Narcis

"Oricine-ai fi, în seară vino afară,
Din camera în care totul ştii",
Ne spune Rilke, cine-i Rilke,
Pe nici un site nu-l pot găsi.
Întreabă nea Caisă, câţi pe lume
Mai scriu poeme, da, prea mulţi nebuni,
unii scriu minunat, nu spun minciună,
ce mari poeţi erau printre străbuni?
Atunci, mai bine vom sădi pomi, prunci, steluţe,
Să aşteptăm ce vor ieşi, trăim în Rai,
Dar au venit doi inşi cu cămeşuţe,
Îmi spune unul, treci în dubă, hai.
Nu, nu-s nebun, dar am idee,
Nu port nici ochelari de cal
Se enervează slugile, stăpânii,
Zadarnic am ieşit din Neanderthal.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introducere

Oricine-ai fi: în seară, vino-afară
din camera, în care totul ştii;
în zare, ultima-i casa ta-n seară:
oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiţi, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
uşor un arbore întunecat
şi-n frunţi de cer îl pui: zvelt, solitar.
Şi lumea ai făcut. Şi ea e mare
şi ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.
Şi vrerea ta cum i-a înţeles, în pace,
suavi, o, lasă ochii tăi să zboare.

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărţii întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poetul abisal

Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
şi pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar eşti poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceţi-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde şi Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supravieţuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viaţa, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nţelegem şi cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
Mările, drogul, poem, visul Nirvanei,
bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei.
Se făcea că mările au secat,
Umblam în gigantice cratere,
Mă priveai cu alţi ochi,
Eu mă scufundam în nisipul marin,
Un picior, un braţ, un obraz,
jumătate eram afară,
tu străluceai nemiloasă,
apoi apele s-au aşezat.
Părintele meu, eşti de mult în pământ,
Eu mă mai caut în scris şi în gând,
Eu te aud, noaptea, în vis,
Iar prin uitare nu te-am ucis.
Nu ştiu pe unde ne-om întâlni,
Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,
Oamenii urcă, urcă mereu,
O înălţare spre Dumnezeu.
Tot ce-ai greşit, greşit-am şi eu,
Dar mă înalţ la Dumnezeu,
Vin generaţii, mă-ngroapă încet,
Ei vor greşi, cum şi eu mai greşesc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie cu nea Caisă

Eu, nea Caisă, nu sunt trist,
De-o viaţă scriu, trăiesc un vis,
Sunt muritor, eşti muritor,
Sunt scriitor, eşti muncitor,
Eu parcă mă distrez scriind,
Deşi în mine mai mult plâng,
De aş veni cu Eliot,
Ar spune lumea că-s idiot,
Cu Rene Char de aş veni,
m-aţi huidui şi m-aţi goni,
chiar pe Naum dacă-l aduc,
veţi zice că eu sunt năuc,
versuri se-adună, bucuros
poet rămân, bătrân frumos,
cu lauda nu mă mai înşel,
nici ignorare, nici măcel,
cum căutătorii de comori
adună aurul din nori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani(vers)are

iarăşi demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi ştirbeşte noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!

am venit prea devreme
deşi cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l ştiu
am venit dintr-o lume
ce-şi trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci şi suflete vii...

am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
ce culcau printre poame
meteori la pământ
am venit pentru tine
am venit pentru ea
pentru raza din mâine,
pentru neaua din stea

am venit prea târziu
deşi cred - prea devreme
ca să pot să mai fiu
genial în poeme
orişice eu v-aş spune
vouă, celor din glastre
mult prea mulţi mor legume
prea puţini flori albastre...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrare

Oricine-ai fi: tu seara ieşi afară
din cameră, unde tu totul ştii;
casa ţi-e ultima povară:
oricine-ai fi.
Cu ochii obosiţi ce-abia mai pot
Cuprinde tocitul prag pentru eliberare,
în faţa lui ridici copacul negru tot
şi-l pui mlădiu şi singur cerului altare.
Şi lumea ai creat. Şi ea e mare,
ca un cuvânt ce pârguie în pace.
Şi cum voinţa ta-nţelege sensuri rare,
ea lasă tandru ochii tăi să plece...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlciul deşertăciunii

Mă preumblam ca Dante prin Infern,
Căutam poeţi, erau aproape un concern,
Mai mici, mai mari, modeşti ori statuari,
Prea mult împotmoliţi în estuar,
Hazlii par unii, delicaţi, isteţi,
Dar cine are grijă de poeţi?
Unul înjură colorat, rimând,
Altul e geniu monoton gemând,
Unii-s în pamperşi, fiind sugari,
Dar sug din laptele stelar,
Unu-i tâlhar ca bietul F. Villon,
Altul îşi scrie slova cu bulion,
Unul iubeşte, altul se căzneşte
Să scoată din cazan un peşte,
Unii se nalţă până ce dispar,
Alţii bodogănesc rotind un par,
Unul şi-arată bicepşii scriind,
De parcă bicepşii ar fi pentru alint,
Nu ne lipsesc trufaşii, nici umilii,
Fac poezie chiar şi bogomilii,
Angelicii, diavolii, apaşii,
Căţărătorii, crainicii, şerpaşii,
Vorbim şi scriem fiecare-n limba lui,
E Turnul Babel poezia dracului.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul vivace

Spirit vivace, placat pe antenă,
Mesaj depărtărilor, duhul înalt,
Viaţa nu trece fără-o migrenă,
Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar şi la metru,
Pace, războaie, sărim peste cai,
Unii se roagă Sfântului Petru,
Iar Hammurabi vine din rai.
Iubita e liberă, eu sunt libertul
Ce o doreşte, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul,
Sunt în ospiciu, încă aştept.

Eu sunt cel ce mă înfăţişez,
Poate că nu am existat vreodată,
Prea efemer, prea bavarez,
Cu un contur de inimă brodată,
suntem coautori ai propriei vieţi,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul,
în mine dorm străbuni, dimineţi,
în vise eu îţi trimit buchetul,
îi iei, mâna ta-i ca un fulg
ŞI TOATE TREC ŞI CURG...

Ar trebui să nu mai scriu nimic,
Atlet în comitete şi comiţii,
Academia, Premiul Nobel, un fistic,
Pe care îl primeşti. Ambiţii?
Dar scriu, exist şi scriu mereu,
Crezând că sunt egal cu Dumnezeu,
Mă-nhaţă infirmierii şi mă duc
Într-o celulă cu Quijote şi un cuc.
Acolo noi vom spune ce şi cum,
Iar moartea va veni c-un glonţ dum-dum.

Greoaie, duminica se târâie prin nori
De sânge, clopotul, clocotul în sine,
Ne bucură zgomotul lacătelor căzute,
Le vom înlocui cu muşte multe.
Sălbăticia se naşte în vis,
Fumul râde, umbrele se ascund
În blana pisicii cu cap rotund,
Mândru trece Quijote pe un cal de lemn,
DADADADADADADADADA,
LEMNUL SE TÂNGUIE,
Iar femeia îl iubea pe Sancho.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, filosofia

Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezeşte melancholia,
Dar şi seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare şi scrie, băiete,
La ce bun poeţii în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipiţe, marchize,
Poeţii nici flori nu aduc şi nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeţii zac în beznă şi scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârşit,
Nu poţi trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poţi face un pom.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scrii?

De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie
Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,
În dealul Copoului, barba ca şi arta maschează
Imperfecţiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient
Să ai ouă mari şi tari, spune Danilo Kish, are dreptate,
Dar de ce nu scriu şi câinii o carte, două?
De ce nu intrăm în cercul magic al cărţilor,
Să nu mai ieşim din el? Să nu mai ieşim din el?
Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.
Dacă starea de rău este o stare normală,
Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,
Fumând, tuşind, mâncând, etc., dar ce este mai frumos
Decât un tril în mijlocul oraşului, venit pe scară?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te superi?

De ce te superi,
Am vrut să-ţi spun
o glumă la ureche,
spuse motanul negru
unei pisici aurii,
discuţia avea loc pe acoperişul blocului meu,
era de faţă şi un cotoi castrat
zis şi Mafiotul,
în acest timp în lume
mor şi se nasc milioane de oameni,
unii se iubesc,
"Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
şi noaptea candelă s-aprinzi
iubirii pe pământ,
vorba Poetului. Iar eu cer scuze cititorului.
O zi bună.

Prin visul meu trece o lebădă neagră,
Printre lebede este cea mai vizibilă,
Ea poartă amintirile mele,
Loviţi-o cu pietre, ea nu se va feri,
Aveam cândva un bordei din ramuri de alun,
Cineva l-a profanat, au trântit un bloc peste el,
Blocul greu al indiferenţei, cineva a râs roz-bombon,
Trece cavalerul cu pieptul rece, platoşă,
Sub platoşă – nimic, un mic cavou,
În zadar s-a irosit laptele matern pentru unii eroi,
Ca şi lacrimile, buzunarele memoriei s-au golit,
Dumnezeu ştie pentru ce mau scriu versuri,
O, El ştie, dar nu-mi spune acum, scriu aşa cum inima
Bate în neştire şi necunoaştere până la istovire,
Nu sunt bani, zice unul, nu este aer, zice altul,
Nici pomi, nici căpuşe, doar fumuri şi aburi,
Poetul are nevoie de o dietă, de o trietă, de o poetă,
Independenţa şi virginitatea se pierd
cu uşurinţa trecerii pe roşu, nu te enerva,
cată unanimitatea de aur, renunţă treptat la organe,
unuia dă-i ochii, altuia inima, rinichii, creierul,
toate sunt bune, vei fi mai fericit în trupurile
celor ce caută salvarea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să scapi de...

Ca să scapi de...
Ca să scapi cum...
Unde se ascunde Ilie?
În camera albă a intrat un piţigoi,
urechile lui se fac aripi,
umbra mea s-a sinucis în curte,
dar eu nu am curte,
cineva spune la mulţi ani?
Unde? Când?
Anii trec ca apa, aiurezi, spune iubita,
simt un nod de piţigoi,
plâng fără sunet, fără lacrimi,
când totul pare normal, nimic nu este,
muzica sferelor este aproape.
Poţi spune aşa ceva?
Citeşte de jos în sus.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chibzuieli

Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare şi altele.
Trăieşte, nu şovăi, există înţelepţi şi la casa de nebuni.
Nici faptele şi nici gândurile altora nu ţi se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferinţă, dar există suferinţă şi atât.
Totul trece numai tu rămâi acelaşi, deşi crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauţi adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte şi pâine.
Când te rupi de realitate, trăieşti un vis absolut, dar cine ştie cum se termină?
Adevărul absolut e mut şi surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar şi păcatul te costă.
Învăţătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înţelege nimic, vine un înţelept şi spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieşit din Evul Mediu? Unii nu au ieşit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaşte ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mişcare ca pe un exerciţiu fizic.
Şi altele.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o duritate în noi

Există o duritate în noi,
Ce nu ne face nici apostoli, nici eroi,
Ci pur şi simplu nişte şobolani
Ce-şi ronţăie coltucul de mulţi ani.
Am încercat să pot iubi o omenire,
Dar totul s-a redus la o Psaltire,
Discut cu regii Solomon, David,
Mă plimb cu Hamlet, este cam livid,
Mă întreţin cu Charlie Chaplin, uneori,
Ascult pe Beethoven, Ceaikovski, Belfegor,
Pardon, acesta nu era artist,
Dar ce contează, scriu şi mai exist.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu-i profet

Nimeni nu-i profet în ţara lui,
Chiar de-i în Vaslui, în Covurlui,
m-aţi iubit, apoi iubirile s-au dus,
ca Fugara din romanul lui M. Proust,
nu scriu simplu, nici prea complicat,
nici izvorul nu e nesecat,
sângerez în taină asta ştiu,
cui, ce-i pasă? Moartea nu-ştiu-cui?
Altul vine, înfloreşte ca un pom,
Oameni suntem, unii mor în somn,
Alţii dintr-o vorbă, de cuţit,
mi-e ruşine să vă spun că v-am iubit.

Ai fost suspendat, îmi spune prietenul,
Mă simt ca un aerostat plecat în explorări importante,
Îmi vin semnale de la Pasărea Măiastră,
De la diverse stele căzătoare,
Un cotoi miaună jos cuvinte mieroase,
Cotoiul este Bulgakov în haine de gală,
Plutesc şi nu-mi găsesc pixul, al naibii pix,
Un fix cu bilă.

poezie de Boris Marian Mehr (16 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aproape ca-n inimă poţi auzi

Când aproape ca-n inimă poţi auzi
ceasuri bătând fără grabă,
şi când cu voce slabă,
lucrurile se-ntreabă:
eşti aci? –:

Atunci nu-s acel ce-n zori se trezeşte,
noaptea un nume îmi dăruieşte,
pe care, ziua, oricui l-aş spune,
temeri adânci i-ar stârni –

Orice uşă
De-a mea se supune...

Şi atunci ştiu că nimic nu moare,
nici o rugă şi nici o mişcare,
(pentru asta, orice lucru-i prea greu)
copilăria-mi întreagă şi mare
este veşnic în jurul meu.
Singur nu-s niciodată.
Mulţi din cei ce cândva,
departe de mine, trăind, s-au zbătut,
au ţesut,
au ţesut,
existenţa mea.

Şi de m-aşez lângă tine
Şi-ţi spun încet: am suferit –
Auzi tu?

Cine ştie cine
mă-ngână şoptit.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele tăcerii

Tăcerea ascunde venin,
Nu, spune Eugen Ionescu,
Da, spune Tzara,
Tu spui, te sărut, apoi taci
Timp de trei secole,
Plus fort que la mort,
Paul Valery priveşte printre degete,
O camionetă poate reduce la tăcere pe orice înţelept,
Uiţi, iubito, la început a fost Cuvântul,
Ex nihilo nihil, din Cuvânt se naşte totul,
O ritornelă, vrei?
Tristeţe – abur trist,
Mă-nvăluie o clipă doar,
Tu n-ai plecat, nici n-ai venit,
Ai existat?
E în zadar să-ntreb pereţii, corbii, cred
Că suntem doar atomi diverşi,
Unii mai grei, radioactivi,
Alţii-servili, uşori, perverşi,
Sunt pretutindeni – vid şi vis.
M-aşez şi mă topesc în scris.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roată gigantică e viaţa

Roată gigantică e viaţa,
În două clipe se schimbă faşa.
Un râs sardonic, primul simptom,
Ai tetanos, stimate domn.
Toţi suntem oarecum tetanici,
ia-l pe Henri Rousseau Vameşul,
ce mai întrebi, ce pezevenghi,
moartea joacă oricând un renghi.
Ah, Doris Lessing, stranie femeie,
Luă ea şi Nobălul, de ce să nu-l ieie?
Până şi soţul flirta cu ea, ce Everest în mintea sa.
Astăzi eu zac în Kilimandjaro,
Vine avionul ori jaguarul?
Ernie ce e cu tine, de ce?
Ce dor ţi-a fost de Champs-Elisee.
Nici pe departe nu scriu poeme,
În patul de-alături frate-meu geme,
Nu pot s-ajut nici un muribund,
Atomii lui în mine pătrund.
Uite, aşa înţeleg nemurirea,
Moare doar unul, ceilalţi să se mire.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru nebuni şi pentru ocnaşi

Voi, de la cari existenţa
uşor şi-a ferit
chipul ei mare: unul,
ce poate există, spune şoptit

afară, în libertate,
încet, în noapte, o rugă:
pentru voi vremea să fugă,
căci aveţi vreme.

Acum când v-aţi amintit,
treceţi mâna prin păr, duios.
Totul e risipit,
tot ce a fost.

O, liniştiţi de aţi sta,
când inima-i veche şi tristă;
nici o mamă de nu ar afla
că asta există.

Sus, luna acum e suită,
unde creanga deoparte se dă,
şi ca de voi locuită,
singură stă.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt unii oameni care nu pot spune adevărul, unii care nu pot spune o minciună şi mulţi alţii care nu pot face diferenţa între adevăr şi minciună.

citat celebru din Plutarh
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am gustat, oare, toate plăcerile?

Aşa credeţi voi? Nici vorbă.
Dar nu am stat nici la schit, în munte,
Deşi eram destinat singurătăţii.
M-a ajutat un diavol, am ratat
Atâtea întâlniri cu Dumnezeu.
A scrie zilnic versuri, cum fac eu
Înseamnă să-ţi stingi ţigara pe creier,
Să bei cucută de bună voie,
Să te arunci în mare sau de pe Podul Mirabeau.
Groapa Pacificului este pentru zei.
Eu sunt un călător venit cu pluta.
Aşa se spune, ăsta e nebun,
Dar eu sunt propria mea plută.
Aşa cum melodia este braţul, arcuşul şi inima
Violonistului.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!