Facultativii

La facultatea în Stat, a minţilor pierdute,
Nu poţi intra, sunt foarte mulţi pe-un loc,
Nefiind vreun studiu necesar, e ad-hoc...
Cel mai pierdut, e pus pe neînvăţat... pe rupte.

Şi dă-i şi dă-i, că-i greu să stai degeaba,
Gura s-o caşti pân' la refuz, cu mâna-n nas
Doar te holbând la ce fac alţii, că-i pe ras
De oricine-i c-o idee... cum s-ar face treaba.

Şi profesorii îs fruntea, cei mai goi,
Se întrecând unii pe alţii în nulitate,
Că-i cea mai tare, azi, "in"facultate...
Ce nu pe individ îl face... grupuri, minim doi.

Cursuri sunt râuri de scăldat mizerii,
Iar ore sunt Guiness de cleveteală,
Cu premieri în banderole de beteală
Pe umeri, de umflaţi făloşi... Să te tot sperii!

Sfârşesc în hoarde nesfârşite, anuale,
C-aşa se asigură şi pentru mâine "schimbe",
De alţii şi alţii noi, tot dornici să se plimbe...
Nul să cultive, în flecărerile lor... goale.

Într-un final, însă, cu toţi vor trece bacul,
Că nu ştiu pod, să treacă apa, un pârleaz,
Dar cum sunt mulţi, ei dorm pe rând şi stau de treaz,
C-altfel s-ar duce parlament, guvern... Săracul!

E grabă-n sat şi oraşu-i dornic să-i aleagă,
Că Goii, aşa chiar mulţi, sunt raritate
Şi ţara vrea să fie întreagă, o nulitate...
Că poate aşa ia locu-ntâi... De cea mai bleagă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii... iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alţii... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, ştiu s-asculte,
Alţii... trist îmbătrânesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mulţi oameni răi pe lume, însă din motive cu totul diferite: unii sunt răi pentru că sunt nefericiţi; alţii pentru că sunt bolnavi; unii pentru că sunt slab cultivaţi, iar alţii pentru că sunt din fire egoişti.

citat din Iovan Ducici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire

Unii spun, dar nu fac.
Alţii fac, dar nu spun.
Mulţi vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?

Unii pleacă prea mult.
Alţii vin prea puţin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?

Foarte mulţi trecători
Şi destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalţi ploaie îţi dau.

Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să ştii ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?

Tu încerci să le-arăţi
Că la mijloc poţi fi.
Îi iubeşti chiar pe toţi
Şi-n iubire vei fi.

poezie de Adi Conţu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎI DERANJEAZĂ... (N-O)

Pe nătăfleţi îi deranjează inteligenţa altora.
Pe nătărăi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe nebuni îi deranjează oamenii normali.
Pe neciopliţi îi deranjează că alţii sunt binecrescuţi.
Pe cei necivilizaţi îi deranjează că alţii sunt civilizaţi.
Pe cei necuviincioşi îi deranjează că alţii sunt cuviincioşi.
Pe neghiobi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe cei neîndurători îi deranjează că alţii sunt îndurători.
Pe cei nemiloşi îi deranjează că alţii sunt miloşi.
Pe cei neomenoşi îi deranjează că alţii sunt omenoşi.
Pe nerozi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe netoţi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe nevolnici îi deranjează că alţii sunt capabili.
Pe oamenii de nimic îi deranjează că alţii sunt oameni de caracter.
Pe nulităţi le deranjează că alţii sunt geniali.
Pe cei obsceni îi deranjează pudoarea altora.
Pe cei obtuzi la minte îi deranjează că alţii sunt inteligenţi.
Pe ordinari îi deranjează că alţii sunt extraordinari.
Pe cei ostili îi deranjează că alţii sunt prietenoşi.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Unii spun că este iadul, alţii spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alţii spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alţii spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiţie, alţii spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiţie, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credinţă. Când trecem prin suferinţă
acumulăm cunoaştere, despre a noastră naştere.

poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putiniştii, susţinătorii teroristului de stat Vladimir Putin, care a invadat Ucraina cu o armată de terorişti, jefuitori şi violatori (pamflet)

Doamne, ce de putinişti,
Kaghebişti, propagandişti,
Ce-l susţin pe terorist,
Pe dementul Anticrist!

Mulţi sunt, sigur, mercenari,
Dar pe ruble, nu dolari,
Ce primesc bani de la ruşi;
Alţii sunt cu capul duşi.

Unii-s de la ambasadă,
Alţii sunt doar proşti grămadă;
Unii-s trădători utili,
Mulţi sunt, însă, imbecili.

pamflet de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sunt ocupate funcţiile în instituţiile de stat din Ţara lui Invers (pamflet)

Pot să jur pe Esculap
Că-i aşa de ani de zile:
Unii pentru că au cap,
Alţii pentru că au pile.
Primii sunt cei ce muncesc,
Ceilalţi – cei ce jefuiesc.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou, La Mulţi Ani!

Mă rog eu, pentru voi, s-aveţi un an cu bani,
şi sănătate multă, pentru un LA MULŢI ANI!

Vă rog să fiţi aproape prietenilor fani,
să-i aveţi ca pe fraţi şi, acum... şi LA MULŢI ANI!

Îi rog pe cei ce uită de voi bogaţi, sărmani,
să-şi readucă aminte şi azi... şi LA MULŢI ANI!

Rugaţi-vă o secundă să fim din nou umani,
că aşa perpetuu OM fi, MAI MULŢI şi LA MULŢI ANI!

Să ne rugăm la morţi, noi, cei contemporani,
că aşa o zi şi alţii ne vor ura... LA MULŢI ANI!

Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoţesc... de-mi uraţi LA MULŢI ANI!!!

Să fiţi etern iubiţi, iubind azi, "LA MULŢI ANI!"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de clasă este un sanctuar prin care unii trec cu evlavie, alţii cu emoţie, alţii cu interes, alţii cu motivaţie, alţii cu abnegaţie, alţii cu greu, alţii cu mirare, fără să-şi dea măcar seama de ce sunt acolo!

Mihail Mataringa (1 martie 2020)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transoceanie

Imensitate de apă ce există mereu, de un ieri,
o străbat din centru cred şi
nu există direcţii, sau ar fi
dar sunt şterse de valuri sau vânturi
ce nu duc nicăieri,
mă vântur,
e un dute-vino, doar câteodată mă bucur
c-ajung pe o creastă, dar nu se vede nimic
că sunt orbit
de spumă şi sunt aşa mic...
şi sunt mulţi alţii, mulţi, mulţi
într-un păienjeniş, fiecare c-un val
al lui, unii trăsniţi de fulgere...
şi niciunul n-ajunge la mal,
că nu există mal, nici amonte, aval
şi plouă
cu picături ca nişte mici ouă,
cu picături ca o rouă
ce acoperă apa, purtate pe valuri,
bătute de vânt,
fără nicio direcţie, căci n-au de ce să se lovească,
nu-s maluri...
sunt eu, nu mai sunt...
doar se mai înalţă un abur într-o imensitate de puf alb sau gri, nori
tăcuţi
până când tună
şi fulgeră... poate o fi vreo furtună?...
... s-a-ntâmplat de câteva ori!
Este-o mare de lume nebună, nebună, nebună...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei agramate

Sunt mulţi ce spun că-i agramată,
Ba şi că e neruşinată,
Iar eu vă spun, şi cu dreptate,
Că este chiar o nulitate...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (16 februarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii îşi caută fericirea, alţii îşi caută iubirea, unii vor respect, alţii vor bani, unii sunt nebuni, alţii sunt nefericiţi... nu trebuie să-i înţelegi, trebuie să te foloseşti de toţi.. ca să ajungi unde vrei.

aforism de Iustinian Cruceanu (aprilie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii îşi caută fericiea, alţii îşi caută iubirea, unii vor respect, alţii vor bani, unii sunt nebuni, alţii sunt nefericiţi... nu trebuie să-i înţelegi, trebuie să te foloseşti de toţi.. ca să ajungi unde vrei.

aforism de Iustinian Cruceanu (aprilie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar apă

Sunt mulţi şi le e frică
de alţii care-i sapă
şi-i vor, la o adică,
la apă.

Dar banul bate frica:
îl fac en-gros, şi-l papă,
că-i peşte prin băltica
de apă.

Nici pe la mititica
nu prea ajung, căci scapă,
bolnavi cum sunt: cu frica
de apă.

Mai prind, din câte-o clică,
un prost cu banii-n mapă,
dar prea puţini mai pică
la apă.

Degeaba, ca la iapă,
bat şaua să priceapă,
căci versul meu nu-i ţeapă.
E apă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa nevăzută a lumii

Când lumea s-ar scula din rău
Sau din a ei indiferenţă,
Poate va fi din nou călău
De-omor, hoţie, impertinenţă.

Când lumea s-ar trezi spăşită
De nedreptăţile făcute,
Vor fi din nou iubit, iubită
Fără paradă, pe tăcute.

Când lumea nu va mai fi-n hoarde
Crezând un unic adevăr,
Va fi doar cânt de tril, de coarde,
Trăi-vom fiori de flori de măr.

Când lumea se va culca-n pace
Fără de frică pentru mâine,
Va fi tărâm la toţi să joace
Şi asasini vor face pâine.

Când lumea singură va şti
Că-i numai una-n Univers,
Va face mult mai mulţi copii
Să-i spună amor ce-l moştenesc.

Când lumea, de-ar mai exista,
S-ar vedea tasul din balanţă
Şi inegală, c-ar cădea...
Şi-ar da la toată importanţă.

Când lume-o venera ce-apune
Şi orice naşte pururi nou,
Se va renaşte o nouă lume
Cu individul om, erou!

Când lumea iar va fi o lume
Pierdută din părinţi-părinţi,
Trecerea spaţiu' o să cunune
Şi vom fi iar trimişii sfinţi!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (Ca-Cr)

Unii se străduiesc să fie calmi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie de caracter, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie caşti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie călduroşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie chibzuiţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie cinstiţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie civilizaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie coerenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să arate compasiune, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie competenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie comunicativi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie corecţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie consecvenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie creativi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie credincioşi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎI DERANJEAZĂ... (I-M)

Pe idioţi îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe ignoranţi îi deranjează erudiţia altora.
Pe imbecili îi deranjează cei care nu sunt imbecili.
Pe incapabili îi deranjează că alţii sunt capabili.
Pe incompetenţi îi deranjează că alţii sunt competenţi.
Pe inculţi îi deranjează că alţii sunt culţi.
Pe cei indecenţi îi deranjează că alţii sunt decenţi.
Pe indiscreţi îi deranjează discreţia altora.
Pe inepţi îi deranjează cei care nu sunt inepţi.
Pe cei insensibili îi deranjează sensibilitatea altora.
Pe cei ironici îi deranjează ironia altora.
Pe isterici îi deranjează cei care nu sunt isterici.
Pe încuiaţi îi deranjează cei care sunt descuiaţi.
Pe mediocri îi deranjează că alţii sunt eminenţi.
Pe mincinoşi îi deranjează că alţii nu sunt mincinoşi.
Pe mituitori îi deranjează că alţii sunt cinstiţi.
Pe mizantropi îi deranjează cei care iubesc oamenii.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni sunt în vârful scării, alţii pe la mijloc, mulţi se află în partea ei de jos, iar cei mai mulţi nici măcar nu ştiu că există o scară.

citat din Robert H. Schuller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şaua pe cal

(După Mihai Eminescu – Sara pe deal)

Seara, în bar, stă şi se uită cu jale:
În buzunar, nu prea mai are parale,
Iar împrejur sunt multe fete frumoase
Ce l-ar iubi, căci multe sunt păcătoase.

Muzica lui se-aude iară şi iară,
Ochii lui mari se pierd în fum de ţigară,
Sus, pe tavan, scapără leduri mărunte,
Iar un beţiv vrea să-l sărute pe frunte.

Parcă ar şti ce necăjit e, săracul,
Că nici acum n-a reuşit să ia bacul
Şi-a învăţat (vreo două zile, tot anul),
Dar n-a ştiut unde să meargă cu banul.

Dac-ar putea, ar vrea în timp să se-ntoarcă
La primul an (sunt mulţi ani de când încearcă)
Şi nu e prost, dar bacul ăsta e, parcă,
De netrecut, numai de nervi îl încarcă.

Mai sunt şi-ai lui, încă îl ţin în spinare,
Nu-i mai dau bani şi-asta îl doare mai tare,
Se ceartă des ziua, dar mai ales seara
Şi toţi aud, lumea-i cunoaşte povara.

Poate curând, la jocuri de păcănele,
Va câştiga şi ar scăpa de belele,
La bar ar sta chiar şi o noapte întreagă,
Ore în şir s-ar mai cinsti cu vreo dragă.

Numai că azi stă c-un prieten (pe bune!),
Nu mai au bani şi ar mai vrea nişte-alune,
O duce greu şi este vina lui toată
C-ai lui au pus şaua pe cal dintr-odată.

parodie de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel, după Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!