
(E)ram
Sunt părăsit de tot, de toți, de toate,
De mine însumi, nume nu mai am,
Și mă confundă vântul când mă bate,
Crezând că sunt un ram, precum eram...
Nu mi-a rămas decât o legănare,
Nu-i de la rod, și de la ce-i nu știu,
Pesemne de la ultima mirare,
Că voi muri când nu voi mai fi viu...
Și nu voi mai putea simți acut
Frica de moarte, care mi-a trecut...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre trecut sau poezii despre frică
Citate similare

Bate vântul
Bate vântul
Inima mi-a rămas caldă ca atunci,
Precum un cer albastru
Când te voi mai îmbrățișa?
Bate vântul, ascultă-l! Înțelege-l!
E ca iubirea noastră mișcătoare, de ploi și de fluturi
Bate vântul iubirii!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre ploaie, poezii despre inimă, poezii despre fluturi, poezii despre albastru sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Anxietate postdeprimitivistă (!)
Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obișnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obișnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obișnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obișnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea și cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îți acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea și moartea sunt fără de mine
Cum este Moș Crăciun
Fără Nașterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ți fie mai frică
Decât de faptul că ești om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu ești, poate, Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre religie, poezii despre naștere, poezii despre existență, poezii despre creștinism, poezii despre Moș Crăciun sau poezii despre Iisus Hristos

Lună de miere
Când mă bate vântul,
Mă bate și gândul
Că mi-a venit rândul
Să străbat pământul.
Să fim împreună,
Să-mi adormi pe mână,
Luna să rămână
Plină și nebună,
Mută de mirare,
Clepsidră cu miere
Ce pică-n tăcere
La noi în uitare.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre miere
- poezii despre luna de miere
- poezii despre gânduri
- poezii despre apicultură

Decât un vis
Sunt singură ca vântul care bate
Ca frunza care nu-și găsește ram,
Că sunt numai puțin din cum eram
N-o știe nici o piatră din cetate.
Că m-ar izbi de nu m-ar crede stâncă
Și m-ar strivi ca pe un ou de cuc
La nici o întâlnire nu mă duc
Temându-mă că nu venit-ai încă.
Sunt pasăre, dar îmi lipsește zborul
Și piatră sunt, dar n-am nici o tărie
M-am pitulat în suflet. Nu mă știe
Decât un vis ce mi-a furat amorul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre stânci, poezii despre păsări sau poezii despre frunze

Aștept o veste
Aștept o veste de la mine însumi
Și plâng de dorul ei necontenit
Și mă privesc în lacrima din plânsu-mi
Ca să mă văd un pic mai fericit.
Și nu mă văd... și nu știu despre mine
Decât că plâng și viața mi-a trecut,
Decât c-aștept și vestea nu mai vine.
S-o mai aștept? S-o iau de la-nceput?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre plâns, poezii despre fericire sau poezii despre dor

Bate vântul
Bate vântul
inima mi-a rămas caldă ca atunci
ca cerul albastru
când te-am imbrățișat
bate vântul
ascultă-l!
înțelege-l!
e ca iubirea noastră mișcatoare de ploi si de fluturi
bate vântul iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pândarul ploilor fecunde
Sunt un ocean de sentimente
Și ploi în mine-aștept să cadă,
Hotarele-mi sunt continente,
Iar mohorâtul cer mi-e pradă
Pândesc în liniște făptura
Mai nesfârșită decât îs,
Voi da pesemne lovitura
Când norii m-or lua în râs,
Apropiindu-se de mine,
Scuipându-mă ca pe un mort,
Nemaiputându-se abține,
Crezând că veșnic îi suport.
Jucați-vă deasupra mea,
Cum a făcut-o și amorul
Care, crezând că mă pândea,
În colții-mi și-a pierdut umorul!
Lua-v-ar dracu' de nătânge,
Iubire, cer nemărginit...
Curând în colții mei veți plînge,
Nepricepând că v-am pândit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre umor, poezii despre ocean, poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre continente

Poezii discontinue
Poezii discontinue
Realitatea înfricoșătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aș putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta și că asta-i de ajuns?
Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.
Am scris destul de multe poezii
Și poate voi mai scrie încă multe.
Deși-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-și proclamă-întotdeauna existența.
Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,
Dar mă bucur pentru existența ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.
Câteodată aud cum bate vântul
Și realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.
Nu știu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar știu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort
Și fără ideea că alții aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.
Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Și m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aș fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenție
de-a mea.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre valoare, poezii despre bucurie, poezii despre versuri, poezii despre realitate sau poezii despre lectură
Clipa ce mi-a rămas,
De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Și-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.
Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Și nu le-auzeam al lor glas.
Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Și nu pentru mine o țin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moștenire o parte de rai!
În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniștesc ape,
Și consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărțitul și suveranul întreg!
La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Și să mă bucur cu ai mei.
poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre odihnă, poezii despre moștenire sau poezii despre comori

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre religie sau citate despre bucurie

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezonoptică
E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e trupul mănăstire părăsită
Și-n loc de sânge parcă vântul vineri
Bătând în piept o toacă răgușită.
E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e sufletul călugăr de pripas,
La miezul nopții fără să se-nchine
Mi-a poposit în trup și mi-a rămas.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge sau poezii despre miezul nopții

Ce instrument imit când sunt rănit
Sunt cobză. Poți cânta la mine.
Strănut dezacordat. Se pare
Că merit o verificare
La corzile subțiri și fine!
Sunt răgușit precum un bas,
Tușesc precum o tobă mare,
Scârțâi ca o vioară care
Fără sacâzuri a rămas!
Mă trombonesc medicamente
Și medicii mi-s toți afoni,
Am lipsuri mari la baritoni
Și mult prea multe instrumente!
Mă simt orchestra de la Scala,
Rămasă fără interpreți,
Acustica de la pereți,
Fără ecou. Ghiciți-mi boala!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre vioară, poezii despre muzică, poezii despre medici, poezii despre medicamente sau poezii despre boală

Ia-mă!
Mi-a căzut o carte
Din bibliotecă;
Vine doamna moarte,
Croindu-și potecă.
Mi-a pătruns în casă,
Ca să mă inspire;
Scriu cea mai frumoasă
Vorbă de iubire:
Mi-ai picat la vreme,
Frunză de gutui;
Vântul toamnei geme:
Ia-l, i-al nimănui!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre gutui, poezii despre frumusețe, poezii despre cărți sau poezii despre biblioteci

Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râuri sau poezii despre gură
Când...
Când voi muri 'mi vei întâlni priviri
rămase-n umbre pe lumina zilei
întinsă-n ultime cotloane...
ne vom atinge pe mobilier, coloane,
pe ziduri, pe versetul filei,
pe iriși... De ne-om nimeri.
Când voi muri mă vei avea-n auz
din rezonanța vântului ce-adie,
ce mi-a atins în treacăt por
și-l vei găsi freamăt, fior,
nebun de dor să te mângâie
timid, înfiorat, ocult... Obtuz.
Când voi muri vei avea iz de flori
de la parfumuri de narcise
din luminișuri, păpădii-n miriște,
din roze, lăcrămioare triste
ce le-am cules cu brațe ninse,
de la petale... Îndrăgostit de atâtea ori.
Când voi muri mă vei atinge
pe-amprentele ce nu se șterg
de timp, ce se vor încrusta-n mătăsuri,
în fald ascuns spunându-și păsuri
neostoite-n drum ce-l merg
de-atunci... De când, "nu-i" se prelige.
Când voi muri EU, voi fi golul
rămas pe veci cât o scânteie
de-o stea murindă-n hău de negru
de neatins, tânjind tenebru...
vei fi doar tu o epopee
cât simțuri îți voi fi... Eu, dorul.
Când voi muri voi plânge amarnic
căci mă voi pierde, gând, de mine;
mă uit, mă văd, mă-ncânt că-s încă,
mă gust, știu timp că mă mănâncă...
doar poze mă vor întreține;
cred că ce sunt, nu sunt zadarnic!
Când voi muri, dispare crunt,
doar dragoste va fi, nestinsă,
va fi doar bucurie, bine
și valuri rele vor fi line
și munți, câmpie va fi-ntinsă...
Căci nu mai știu... De nu mai sunt!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre simțuri sau poezii despre roz

Ca șarpele
-Mai mușcă și tu din mărul ăla,
Că n-am luat decât două guri
Și-am rămas gură-cască
La tot ce s-a-ntâmplat:
Izgonire, dragoste, moarte
Și toate celelalte!
-Nu mai vreau măr!
Izgonirea asta și moartea
Mi-au luat pofta de mâncare;
Nu mi-a mai rămas decât
Pofta dragostei,
Zise ea schimbându-se la față,
Aruncând mărul
Și lăsându-mă cu burta goală,
Dar înțelept ca șarpele!
02.09.2003
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marius Robu despre iubire, poezii despre înțelepciune, poezii despre șerpi, poezii despre poftă, poezii despre mâncare sau poezii despre mere

Dor de copil
De-ai ști, tu, pom, ce supărată sunt,
mi-ai spune o poveste cu prințese
ori cu croitorașul care țese,
sau... ce crezi tu ca dorul să-mi înfrunt,
Să pot și eu să mă mai joc un pic
așa cum îmi plăcea: cu păpușica
pe care mi-a adus-o-n dar mămica
atunci când tata nu mi-a dat nimic.
El a venit o clipă și-a plecat
iar azi mi-a zis că ar putea să vină,
dar n-a venit și iar m-a supărat.
Nu știu ce a putut să intervină,
dar știu că ore-n șir l-am așteptat
și îmi e dor și nimeni nu m-alină.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre vinovăție, poezii despre tată, poezii despre păpuși, poezii despre mamă sau poezii despre copilărie

Cineva mi-a răpit moartea
nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi
sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme
azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost
și cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine
curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte
și totuși
cineva mă aleargă...
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre schimbare, poezii despre plată, poezii despre cunoaștere sau poezii despre aripi

Să nu-mi fie dor
O parte din mine ești tu, iubita mea fragilă!
Când mi se-ndoaie inima de nesfârșită milă,
Când mă revolt strigând apoi de-absurdă nedreptate,
Când mă trezesc cu noapte-n cap ca să le fac pe toate,
Când scot din greul așternut tălpile-nfierbântate,
Când toți acei ce te-au știut mă strigă-n pietate,
Meliodoră, alintând neîntâlnitu-ți nume,
Când râsu-ți mi-e splendoare din surâsul meu în lume,
Atunci neîndoios sunt tu, suflet de Filoftee,
Ce-n colț de Rai și-n mine stai, contur sfânt de femeie!
.
O parte din mine ești tu, iubitul meu, și-ți sunt spic!
Când trag îndârjită în ham, nu spun, docilă, nimic,
Când, pașnic, pe toate le iau așa precum au venit,
Când mă închid în mine, rănită de ce-am omenit,
Când ochii mi se umezesc și inima-i bulboane
De văd că omul este om, cum îți plăcea, Ioane,
Când mă aprind precum scânteia și tot ca ea mă sting,
Când în evlavie mă plec, tind Mâna Sfântă s-ating,
Atunci în tu sunt poleită; suflet smerit, de Iov,
E-acolo sus și-n mine este un așternut ostrov.
.
Sunt tu și tu, sunt eu cu voi, ne leagă strâns glicine,
Deși plecați, nu-mi este dor, căci v-ați mutat în mine
Îmbrățișați în vioriu, stați lângă scump odorul,
V-ați sfâșiat în două lumi ca să nu știu ce-i dorul!
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre revoltă, poezii despre ochi sau poezii despre mâini