Ia-mă!
Mi-a căzut o carte
Din bibliotecă;
Vine doamna moarte,
Croindu-și potecă.
Mi-a pătruns în casă,
Ca să mă inspire;
Scriu cea mai frumoasă
Vorbă de iubire:
Mi-ai picat la vreme,
Frunză de gutui;
Vântul toamnei geme:
Ia-l, i-al nimănui!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Natură statică
Lumina toamnei stă mirată
De parc-ar fi din rai picată,
Și vântul stă picat nervos
Lângă picioru-i luminos
De foc să nu se mai oftice
Și frunza toamnei stă să pice,
Un ochi pe care-l trece plânsul
Căzut pe gânduri stă și dânsul
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzar
Nu știu dac-am supărat
Vara careva,
Dar văd că s-a furișat
Către undeva.
Și de mi-a furat, nu știu,
Toamna cineva,
Frunză tot eu am să-i fiu,
Nu altcineva.
Chiar de mor sau de-s departe
Și mă-ntreb al cui,
Tot în frunza mea se zbate
Vântul nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Frunză molcuță,
FRUNZĂ MOLCUȚĂ,
TOAMNĂ DESCULȚĂ
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
01.09.2021
poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(E)ram
Sunt părăsit de tot, de toți, de toate,
De mine însumi, nume nu mai am,
Și mă confundă vântul când mă bate,
Crezând că sunt un ram, precum eram...
Nu mi-a rămas decât o legănare,
Nu-i de la rod, și de la ce-i nu știu,
Pesemne de la ultima mirare,
Că voi muri când nu voi mai fi viu...
Și nu voi mai putea simți acut
Frica de moarte, care mi-a trecut...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul dragostei
Joc frumos e dragostea
Ce-a pătruns în viața mea,
Joc frumos de fericire
Ce mi-a adus doar iubire.
Clipe dulci, de neuitat
Sufletul mi-au încântat.
Plină-i acum viața mea
De jocu'-acesta dragostea...
Tu, cu trupu-ți delicat,
Inima din piept mi-ai luat
Și liniștea mi-ai furat,
Dar nici eu n-am ripostat.
Cu pivirea-ți cristalină,
Dulce, suavă și senină
Și albastră ca și marea,
Necuprinsă cât e zarea...
Sufletul mi-ai subjugat,
Ochii, mintea, ți le-am dat...
Stăpână mi-ai devenit,
Căci nu mă satur de iubit.
Îți spun sincer "Te iubesc!"...
De ziua ta-ți dăruiesc
Toată dragostea ce-ți port;
Fără tine-s ca și mort!
Mi-a adus doar fericire
Jocul nostru de iubire,
Ce-a pătruns în viața mea;
Joc frumos e dragostea.
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
STILOUL MEU E ÎN DOLIU, MI-A MURIT A DOUA MAMĂ
Azi, tristețea absolută
Mi-a trimis o veste care
Nu poate fi abătută
Și nu are consolare:
Doamna mea Învățătoare
Care mi-a ținut în mână
Mâna dreaptă, cu răbdare,
Scrisului să îi rămână
Roabă pentru veșnicie,
A plecat la cer, se pare,
Îngerilor să le fie
Mamă și învățătoare
Bună, sfântă, ca și mie...
Plâng și simt și spun cinstit
Că din mine, cel ce scrie,
Azi o parte a murit.
Dumnezeu să te iubească,
Iar pe Mama de-o-ntâlnești,
Spune-i, sufletul să-i crească,
Doamnă blândă, că tu ești
Cea care mi-a pus în mână
Un stilou negru și care
Îi promit c-o să rămână,
Prin ce scriu, nemuritoare.
Doamne, cu lacrimi în gene,
Fă două cununi de stele
Acestor două Elene,
Două Mame ale mele.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză molcuță, Toamnă desculță
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele crud
Sunt singur și nefericit ca moartea
Sunt singur și nefericit ca vântul
Prieten bun îmi este numai cartea
La care scriu acum, apoi mormântul.
Da, vreau să mor, să fiu măcar o clipă
Cu vântul și cu moartea la un loc
Să zbor spre cer și să mă fac risipă
De dor la îngeri ce le-aș pune foc.
Sunt singur și nefericit ca viața
Sunt singur și nefericit ca focul
Mă-ntorc, după ce scriu, ca dimineața
Soarele crud. Așa mi-a fost norocul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două mere
Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roșii și frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înflorește într-o glastră.
Mă uit la ele cu mare bucurie
Și vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Și cu ele toamna cea frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă
Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viața
Să ne iubim.
A mea a fost întâia oară...
Și dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.
Duminică am așteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Și n-am dormit.
La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.
Azi noapte i-am bătut în ușă,
Și mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n brațe;
Nimic n-am zis.
De piept am luat-o, ca o fiară,
Și am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză pe un prag de toamnă
Mi-a picat pe prag o frunză
Tremurândă și rebelă,
Ce-și trăise, parcă, viața,
Într-o lume paralelă.
Nu știa că vine toamna,
Nici de timpu-i limitat,
Și credea că-n lumea asta
Totul e de-aplaudat.
Nici de iarnă n-auzise,
Ori de gerul cel cumplit
Care-o însoțește. Oare,
Ce și-o fi închipuit?
Că rămâne veșnic verde,
Fremătând în adiere,
Că o fi nemuritoare
Când în juru-i totul piere?
Am luat-o, cu tristețe
Și, văzând-o mai aparte,
Am ferit-o de necazuri
Așternând-o într-o carte.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secret
Mai ai o vorbă cui să spui
Când ai părinți, copii, soție,
Când ai rămas al nimănui,
Spune-ți o vorbă numai ție.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstălmăcire
E foarte just ce-ai întrebat,
Dar întrebarea e târzie,
Că ea spre casă a plecat,
Și asta nu mi-a spus nici mie!
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi caldă de toamnă
E o zi caldă de toamnă
Și eu vreau să scriu o poezie.
Despre o frumoasă doamnă,
Care cu privirea ei, sufletul îmi mângâie.
Vreau să scriu un vers frumos
Despre o simplă femeie,
Care mi-a întors lumea mea pe dos
Și mi-a aprins în inimă a dragostei scânteie.
Buzele ei dulci- amărui,
Vreau să le sărut de mii de ori.
Căci au gust de gutui
Și parfum de stropi de ploi.
O iubesc la nebunie!
Pe această splendidă doamnă.
Ea e ca o melodie
Cântată într-o zi caldă de toamnă.
poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima ta e ram
Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieții dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă să n-o dobor.
Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Și-apoi la ușă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.
Inima bate-n piept sau ea la ușă
Cu degete de vânt și de cenușă?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la epigrama "Baba Floarea" de Janet Nică
La mine, domnule Janet,
E mult mai mare tragedia:
Am toată noaptea internet,
Dar mi-a căzut, la pat, soția.
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezonoptică
E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e trupul mănăstire părăsită
Și-n loc de sânge parcă vântul vineri
Bătând în piept o toacă răgușită.
E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine
Mi-e sufletul călugăr de pripas,
La miezul nopții fără să se-nchine
Mi-a poposit în trup și mi-a rămas.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!