Ce instrument imit când sunt rănit

Sunt cobză. Poţi cânta la mine.
Strănut dezacordat. Se pare
Că merit o verificare
La corzile subţiri şi fine!

Sunt răguşit precum un bas,
Tuşesc precum o tobă mare,
Scârţâi ca o vioară care
Fără sacâzuri a rămas!

Mă trombonesc medicamente
Şi medicii mi-s toţi afoni,
Am lipsuri mari la baritoni
Şi mult prea multe instrumente!

Mă simt orchestra de la Scala,
Rămasă fără interpreţi,
Acustica de la pereţi,
Fără ecou. Ghiciţi-mi boala!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variante pe ales

Sunt zile în care viaţa mi se pare o povară
Şi sunt nopţi în care timpul mi se pare infinit
Dimineţi în care trupul mi se pare ca o gară
Seri în care sufletul mi se pare tren grăbit.

Călător stingher prin lume fără nici un crezământ
Fără nici un fel de rude, nu prieteni, ţară neam
Ar mai fi ca variante Dumnezeu şi un mormânt
Am de-ales, nu mă pot plânge precum alteori plângeam

Voi vota să mor, probabil sau să merg la Dumnezeu
Am atâtea variante că nu le mai ştiu nici eu.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (31 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paştele fără cozonac e ca primăvara fără liliac şi spanac, precum un câmp în miez de vară fără flori de mac, precum toamna fără aroma plăcintei calde de dovleac, precum o deasă pădure fără zmeură şi mure.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda mortului

Am avut o viaţă
Cu litere mari.
M-am născut fără să ştiu,
Dar am învăţat multe:
Să merg, să număr, să iubesc...
Am făcut totul de nota 10.
Mi-a plăcut să se scrie despre mine
Doar cu litere mari.
Un singur lucru nu am învăţat:
Să mor.
Viaţa e ca un examen la care intri
Fără să ştii ceva,
Iar când ieşi, uiţi tot.
Nu mă duc să văd rezultatele,
Că sunt scrise mărunt!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexie

Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las minţit de soartă şi de mine
Şi nu ajung ca să pricep de ce

Atâta oscilez între senzaţii,
Că nu mai ştiu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberaţii,
În lumea materială, pe pământ

Mă amăgesc că binele e veşnic
Şi că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeşnic,
Uitând de sensul vieţii-n fel de fel

Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-şi pune întrebări fără temei

Şi cum să ştiu de fapt ce e dreptate
Când totul pare foarte relativ?
De ce sunt eu acela care poate
Să fie gândul foarte emotiv?

Mă uit în ochii mei, sunt o oglindă,
Pe care astăzi parcă nu o simt,
Când răsuflarea caldă, emotivă,
Mă face să mă văd fără să mint

E totul doar o fugă spre niciunde,
În care las în urmă tot ce strig,
Precum un praf, când versul îmi pătrunde,
Prin nuanţele de suflet care frig

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina eternă

Iubesc o muritoare de femeie,
Nemuritor fiind prin tot ce fac,
Mă simt precum un lacăt fără cheie
Şi nu ştiu cum să fac să mă desfac

Mă sinucid în fiecare clipă
În care te iubesc şi nu te am
Şi fac din veşnicia ta risipă,
Că sunt nemuritor, precum spuneam

Dar ce să fac, dacă făcui din tine
Făptura lumii cea mai adorată?
Mă rog să înţelegi cum se cuvine
Că n-a mai fost iubită niciodată

O singură femeie muritoare
Ca tine, sub nemuritorul soare.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirinele poetului

Versurile mele sosesc îngheţate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să îşi încălzească picioarele toate...
Şi au foarte multe, dacă le adun.

Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură şi răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Şi tratează boala, bune-s de citit.

Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem, unul fără altul, precum cuvântul "te" fără cuvântul "iubesc" şi precum cuvântul "iubesc" fără cuvântul "te".

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torţă fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineaţă fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuş fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără şine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Şi mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeţ fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de Sergiu Mănuş (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

(E)ram

Sunt părăsit de tot, de toţi, de toate,
De mine însumi, nume nu mai am,
Şi mă confundă vântul când mă bate,
Crezând că sunt un ram, precum eram...

Nu mi-a rămas decât o legănare,
Nu-i de la rod, şi de la ce-i nu ştiu,
Pesemne de la ultima mirare,
Că voi muri când nu voi mai fi viu...

Şi nu voi mai putea simţi acut
Frica de moarte, care mi-a trecut...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat

Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.

Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuş,
Ca o ştampilă fără tuş.

E-o barcă fără de vâslaş,
O puşcă fără de puşcaş,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.

E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.

E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proţap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.

Lipsită de bărbat, femeie
Eşti ca o broască fără cheie,
Eşti puşcă fără de cartuş,
Vioară fără de arcuş.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau coroană de regină

Sunt regină într-un palat
Fără uşă fără pat,
Fără sentimente fine
Fără rege lângă mine.
.........................................
Sunt regină într-un timp
Unde nu există un zid,
Să mă adăpostească bine
De tot răul care vine.
Vreau să dau coroana mea
Oricui vrea ca să o ia,
Şi să fiu sclavă aş vrea
Unui negustor sărac
Fără uşă fără pat.
Dar să aibă atâta iubire
Cât să o împartă cu mine.

poezie de Georgescu Elena (9 februarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic semn

Mă paşte boala, face lapte gras,
Mă simt răscopt la minte şi la trup,
Din tot ce-am fost, o frunză mi-a rămas,
Pe care dinţii bolii, albi, mi-o rup.

Sunt bun la gust, la semn ajunge oala,
Copii săraci se vor hrăni de-ajuns
Din pumni, grăunţe dulci va linge boala
Bună de lapte, care m-a împuns;

Căci mai întâi s-a speriat de mine,
Cum am rămas, nu-mi fie de deochi,
Când anotimpul care stă pe vine,
La pândă, se uita la mine-n ochi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără inspiraţie

Sunt cufundat în neputinţă
Oricât încerc şi am voinţă,
Dar n-am idee, nici cuvinte,
Nimic nu văd, mi-e goală minte...

Şi sufletul mi-e gol la fel,
Nu simt emoţie, n-am ţel,
Este ca şi cum aş fi mort
Epuizat, fără efort...

Şi-mi face rău şi nu am leac,
Simt gol în inimă, în stomac,
Mă uit la tot ca printr-o sticlă...
Sunt ca un autist, mi-e frică.

Şi boala parcă nu mai trece
De multe zile, peste zece,
Se pare c-am atins finalul...
S-a dus poemul, carnavalul.

E-o zi când pierzi, se pare, totul,
Cum de-ar fi existat complotul
Nepus la cale, dar prezent...
În fond, un semn de... impotent!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără energie nu poţi merge mai departe; fără efort nu poţi avea niciun merit; fără sinceritate nu durează nimic; fără loialitate nu poţi avea afecţiunea; fără politeţe nu poţi fi respectat. Pentru că politeţea rafinează spiritul, după cum muzica rafinează interiorul.

citat clasic din Confucius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă irită vorbele mari

nemulţumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aştepţi
şi răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se opreşte niciodată

mă irită vorbele mari
fără substanţă în spusele multor oameni
deobicei nu-i ascult
dar sunt atent la tot ce se întâmpă-n societate
mă întristez fără să vreau
îmi aleg cuvintele cu grije de culegător
am nevoie mai mult de meditaţie decât de explicare
până mă conving cum curg lucrurile

multe gânduri se macină prin memorie
fără umbră de linişte
pe pământul plin de nesiguranţă şi împrevizibil
alerg ca un schilod prin deşert
cu speranţe mereu agăţate
de orizonturile care fug tot mai departe

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt soarele tău

Eu sunt soarele tău şi fără mine
Tu nu poţi să trăieşti.
Eu sunt aerul tău şi fără mine
Tu nu poţi să trăieşti.
Eu sunt apa ta şi fără mine
Tu nu poţi să trăieşti.
Eu sunt pâinea ta şi fără mine
Tu nu poţi să trăieşti.
Eu sunt somnul tău şi fără mine
Tu nu poţi să trăieşti.
Eu sunt...
Eu nu sunt nimica.
Nu sunt nimica.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica fără mesaj, este precum sexul fără pasiune, precum omul fără spirit!

Iulian Ispas (13 iulie 2013)
Adăugat de Iulian Ispas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţământul ceasului întors

Eu simt c-au revenit în mine
Aceleaşi păsări ce se duc
În calde ţări, când iarna vine.
Mă simt întors precum un cuc.

Aş vrea să cânt, însă mă tem
Să nu mă spurc: sunt negustat.
Aş vrea pe nume să mă chem,
Dar numele mi l-am uitat.

Eu simt c-am revenit în mine,
Dar nu mă recunosc deloc;
Am pene gri în loc de tine
Şi-n locul gurii simt un cioc.

28.02.2014

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în faţa unui calculator

trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice
mi-am părăsit sufletul pentru oraşul eterogen şi anost
înghiţit de singurătate n-am cu cine povesti
nu am nimic statornic familie prieteni
fără să vreau mă simt într-un pustiu care se extinde
tot timpul mă feresc de întâmplări nefericite
sunt un neînţeles alături de alţii la fel
în care tu eşti o stea căzătoare
întotdeauna fără un cod desluşit

în zile fără anvergură de memnţionat
în fiecare anotimp mă găseşti în faţa unui calculator
în care cunosc prea multe şi nu cunosc pe nimeni
ard ca o lumânare într-o închisoare
din care m-am eliberat fără un scop
oripilat de ce se întâmplă-n libertate

tu eşti singura care poţi găsi o cheie
să-mi deschizi inima zăvorâtă-n piept
insensibilă la cuvinte şi gesturi necunoscute
ca o boală la medicamente uzuale

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara mine

Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi aşa cum
Este ea, nu cum este acum –

Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, să spun –
Fără mine, lumea va fi minunată
Aşa cum este ea, nu acum –

Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiţi siguri, fiţi aşa cum
Visaţi să fie lumea fără de voi, aşa cum
Lumea, cu mine, nu este acum…

poezie de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!