Zburând spre nicăieri
păsări negre apar din
pensula pictorului.

haiku de Marian Nicolae Tomi din Zburând spre Kumamoto, haiku şi tanka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

fânul ca noaptea
pleoştit pe stog ca lâna
albă-n spinarea
ciobanului înfipt în
fluier;miros de toamnă

tanka de Marian Nicolae Tomi din revista "Orfeu" (2003)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerirea pictorului

S-a tot întrebat, discret,
Dar uimit, peste măsură:
"Cum de i-am făcut portret
Când era... caricatură?"

epigramă de Nicolae Dragoş din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triluri de păsări
gânduri zburând în minte -
neînţelese.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (25 iunie 2018)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrum

Cresc albastre-n palma-mi stângă
Păsări din totem
Ciocuri galbene-ascuţite
Strigă să te chem.

Iar în palma-mi dreaptă roşu
Sânge s-a ivit
Colcăie spre ochi şi tâmple
Visul ne-mplinit.

Negre clipe curg spre ceruri
Tu nu-mi eşti acum
Şi mă doare rău că-n palme
Gri e tot şi scrum.

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărţi negre

Nu prezenţa pietrelor,
nici aplauzele vântului,
te vor face să ştii
c-ai ajuns,

nu marea care sărbătoreşte
doar plecările,
nici munţii,
nici oraşele muribunde.

Nimeni şi nimic nu-ţi va spune
unde te afli.
F i e c a r e c l i p ă e u n l o c
Î n c a r e n-a i m a i f o s t n i c i o d a t ă.

Tu poţi umbla
convins că împrăştii
o lumină în jurul tău.
Dar cum ai putea şti asta?

Prezentul e întotdeauna întunecos.
Hărţile lui sunt negre,
şi apar de nicăieri,
descriind,

în ascensiunea lor lentă
în ele însele,
propria lor călătorie,
pustiul prezentului,

deprimarea, temperata
necesitate a finalizării lui.
În vreme ce devin existenţă
ele sunt asemeni respiraţiei.

Iar dacă sunt, eventual, studiate,
este numai pentru a afla,
prea târziu, că ceea ce tu ai crezut
că te privea pe tine

nu există.
Casa ta nu-i marcată
pe niciuna dintre ele,
nici prietenii tăi,

aşteptându-te să apari,
nici inamicii,
listându-ţi erorile.
Numai tu eşti acolo,

salutând
ceea ce vei fi,
iar iarba neagră
rezistă tuturor stelelor negre.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti

Nelinişti prin stomac trecătoare,
Roi de fluturi
Şi păsări zburând spre plus infinit,
Pace, căldură, culoare,
Primul sosit...
Liniştea, când cerul senin se coboară-n furtuni,
La margini de lumi...
Râuri de fericire
Peste cuvioase furtuni...
Ropot de cai în tânguiri,
În irişi pătaţi de sentimente confuze...
Doar tu treci ca un necunoscut
Prin pădurea de sentimente,
Prin oceanul de frunze
Ce ţi se deschide în suflet,
Ca o poartă spre vis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-mă la viaţă

-Întoarce-te, suavă primăvară
Şi umple-mi golul ce mi-a fost lăsat!
Vino, trezeşte-mă la viaţă iară,
Dă-mi înapoi ce iarna mi-a furat.

Tu-mbraci copacii cu mugurii plăpânzi,
Se vor umfla şi vor plesni îndată,
Firave frunze împinse spre izbânzi,
Râzând, vor înverzi pădurea toată.

Tu laşi izvorul lin curgând spre vale
Să şiroiască-n scurgeri cristaline,
Aduni în vaduri unduiri domoale
Şi-aduci în murmur zumzet de albine.

Tu-ntorci din pribegie de departe
Păsări cu dor neţărmurit de-acasă,
Zburând din zori şi până-n prag de noapte
Nu ştiu de oboseală, nu le pasă.

Întoarce-te, iubită primăvară,
Covorul verde ni-l aşterni în prag,
Un vânt călduţ adie lin pe-afară,
Bine-ai venit, te-am aşteptat cu drag!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea, treaz

Odată cu aerul răcoros strecurat prin bambuşi în dormitor,
Lumina lunii umple fiecare colţ al grădinii noastre.
Stropi grei de rouă atârnă sau se preling pe frunze.
Stele apar de nicăieri, sclipesc, apoi dispar.

Licurici fulgeră prin umbrele nopţii. Trezite din somn,
Păsări de apă încep să strige, căutându-se.
Toate lucrurile sunt prinse între sabie şi pavăză,
Toate regretele uşurate – trece o noapte clară.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti?

..
Precum corăbii negre mânate sunt de vânt
Cu pânzele umflate departe de pământ,
Cum între cer şi mare trec paserile-n stol,
Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol
Şi-ntind a lor aripi spre negre depărtări,
Tu nu treci, cum nu trece luceafărul pe mări.
...
Dar cine eşti tu oare cu ochii de mă minţi,
Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinţi
De-amor fără de margini, de drage fericiri
Cari nu sunt în lumea aceasta nicăieri?
De ce cu arătarea-ţi îngreunai al meu gând,
Cu farmecul în visul vieţi-mi străbătând?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea

"Mă aflam într-un coşmar, stil Piranesi,
Cărările logicii, paşii raţionali nu duceau nicăieri,
mi-am lăsat mintea să mă poarte pe scări întortocheate,
apoi uşi ce se deschideau spre NICĂIERI",
aceasta a fost ucenicia, Vilanelle,
dacă nu ai avea inimă, ai fi moartă,
de pe buzele satyrului, sângele
se strecura spre barba de ţap,
ea nu era englezoaică, era australiancă,
prevăzătorii treceau iarna prin apele fluviului,
spre a descoperi o altă ţară,
fără vise nu am avea identitate,
dar să nu le pierdem în oglinzile reale,
ne aranjăm cravata sau rochia,
mergem la întâlnirea cu viaţa, cu moartea,
nu se ştie cine intră şi cine iese,
copacii cresc pe morminte, ştiu ei ceva,
foşnesc cu glas de om, cum interpretezi
aceste şoapte, aceste vise, aşa va fi,
spuse Marele Preot. "Calea Căilor
nu este bătătorită."

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai importăm pui şi păsări "de companie"

Absenţa cărnii sigur ne lezează -
La noi acasă nu mai creştem pui -
Iar "compania" nici nu mai contează,
Că papagali, oricum, avem destui.

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

zăpăcite de soare şi vânt nişte păsări
s-au cuibărit în sânul
unei copile nomade
nicăieri
nu e mai cald ca-n zâmbetul ei larg
cu gropiţe
maidanul e plin de praf şi vise
de copii murdari
speranţa - o scamă albă agăţată de cer
ca un cocor spre desprimăvărare.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul colorează, nu pensula. Poţi colora c-o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor dacă nu-l ai în suflet.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt fizician, dar înţeleg perfect cum de găurile negre apar de la o stea.

aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări negre

Când gânduri nege te cuprind
Desenează-ţi în pală pomul tinereţii
Fugă-n văzduh păsări negre zburînd
Opreşte-n inimă culoarea rosie a vieţii

Doar gândul pozitiv te poate ajuta
Priveste cerul cât este de înalt
Caută-te în trupul si fiinţa ta
Iesi din tristeţe tu fă un salt

Ridică-ţi umerii cazuţi de grije
Iubeşte viaţa este frumoasă
Din supărare să nu-ţi faci cîrje
Ea într-o zi se rupe si te lasă

Căldura-n suflet simţi cum se revarsă
Si toate is date de la Dumnezeu
Doar el îţi dă nu ţi pune-n traistă
Depăşeşte când ţi-e mai greu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu faţa spre cer, îmi simt memoria
într-o casetă, iar pieptul de harpie,
şi pensula deasupra feţei
îmi creează, în joc, un paviment bogat.

catren de Michelangelo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

60...

am sărit din leagănul copilăriei
peste gardul vârstei mijlocii
în grădina... oare -a cui o fi să fie
că-s copacii goi şi plumburii

şi în jur doar iarbă ofilită
flori cărunte străjuind cărări
chiar şi crizantema mea iubită
s-a pornit încet spre nicăieri

şi ca din senin apar şi junghiuri
şi dureri de cap, şi gol în piept
în grădina asta fără unghiuri
totu-i rotunjit ca un concept

şi se scutură de frunză arămie
peste tot copacii plumburii
toamna asta tristă şi pustie
mă petrece lin spre veşnicii...

poezie de Iurie Osoianu (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel marin

Deasupra turnurilor negre, peste coloane şi clădiri,
Planează doruri efemere şi Eol plânge-n aiurare...
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
... Ca-n filme cenuşii şi triste plutesc corăbiile-n zare.

Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrător...
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare şi divine...
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolţile sonore şi-adorm prin antice ruine.

Pe stânci de marmură spumată, în largul mărei luminat,
Apar castele ca din basme, grădini şi pomi cu fructe blonde...
... o barcă goală rătăceşte pe-albastrul val imaculat,
ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.

Şi totul parcă-n vis trăieşte, un vis al unei minţi bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple şi de nave...
... Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare...
... Ca-n filme cenuşii şi triste plutesc corăbiile-n zare.

poezie clasică de I.M. Raşcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburând sus, te faci nevăzut, dar "vezi".

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!