
Astenie
Clipitul minții se zbate mânios
În prada mâhnirii nemeritate,
Strigătul lacrimii fiind furios
Absoarbe un strop din efemeritate.
Cântă pe vioara nervilor dezamăgiri
Cufundate într-un surâs încordat
Rime, versuri animate de trăiri
Atinse de-un praf opac, nemeritat.
poezie de Elena Crețan din Lumina vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Puțin ne dai
Puțin ne dai, un strop ne dai,
dar în fugara picătură
stă tot pierdutul nostru rai,
ca un surâs uitat pe gură.
De-un ciob ne legi, de-un hârb ne-agăți,
dar în secunda care piere
tot mai zvâcnesc eternități,
să pună clipei mângâiere.
Un strop ne dai, de-un ciob ne legi,
dar în crâmpeiul ce se zbate
noi sângerăm de vieți întregi
și luminăm de lumi uitate.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Emil Jugăstreanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Turlă de umbră
Turla în clopot și cucuvea, cântă
Sa schimbat dangătul cel cântă cuiul
Ce-n marmure cuvinte ne împlântă
Laude de turmă în praf cu duimul
Orbiți de masca ce omul o poartă
Căci in umbră cum se și comportă
Precum painjănul cu prada în bortă
Nu vede lumea noastră o iotă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un strop de nebunie într-o lume lucidă
Un strop de mister într-o piesă de teatru
Intrigă un public sătul de normal
Născând o poveste tăiată în patru
De-o mână de oameni pierduți în banal.
Un strop de culoare pe-o pânză alb-negru
Deșiră simptome de suflet hazliu
Tratat de-amnezie de-un medic integru
Cu aripi de înger și nimbul pustiu.
Un strop de magie între ritmuri binare
Scăpată din mâneci de iluzionisti
Trezește la viață o lume. Și-mi pare
Că râdem forțat sub măști de mimi triști.
Un strop de prezent ce se eternizează
Între pereții opaci ai clepsidrei
Ne-ndeamnă la pace și catalizează
Reacții în lanț ce rup capul Hydrei.
Un strop de lumină în beznele minții
Redusă la puncte și virgule-nguste
Pictează în roșu hotarul cu sfinții
Pribegi între Rai și iaduri auguste.
Un strop de iubire pe buze încinse
Sorbind necuvinte - grimasă rigidă
Dezleagă potopul prin vene convinse
De-un strop de nebunie într-o lume lucidă.
poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul este vioara la care cântă Dumnezeu sau șarpele prin care Diavolul îi amăgește pe ceilalți.
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare
Fulgi de lumină veghează Cetatea Vieții
Dansează grațios, minuțios pe ringul regal
Al unui nou apus, ușor sfios și puțin neclar.
Ah, ochii uriașilor munți, săracii, semeții!
Orbiți de fascicule de lumină prelucrată
Munții adorm în brațele nopții târzii.
Licuricii uitați în zare se ascund prin vii
Îmbătați de atmosfera feerică și-nmiresmată.
Luna îmbracă acum rochia dantelată
Pregătindu-se de nunta mult așteptată
Cu mândrul Soare, mandru' Crai
Ce-i cântă dulce-o romanță la nai.
Particule fermecate, atinse de aur celest
Rup tăcerea lumii și zboară către est,
Spre altarul rafinat al amiezii
Împodobit cu elegantele frezii.
Muzica fină îmi spală timpanul obosit,
Petrecăreții se amuză de ochiul plictisit,
Dar hora continuă în sufletul inocent
Sub îndrumarea domnului Timp Docent.
poezie de Elena Crețan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Magistratului Tudor Măinescu, autorul volumului de versuri "Surâs"
Volumului i-a zis "Surâs"
Temându-se de-o soartă hâdă;
Și tutuși, nu-i aproape nimeni
Care citindu-l să nu râdă.
epigramă de Henry Găbunea din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara...
Vioara uitată-ntr-un colț,
E spartă, e veche nu mai cântă,
Sunt tăcute slabele-i corzi,
Nici un sunet nu se mai avântă.
De mult, vioara făcea ravagii,
Aducând în suflet veselie,
Sau ale romanței sufragii,
Tremurau inimi în melancolie.
Nu pot să te mai repar vioară,
Ești mult prea distrusă,
Nu vei mai cânta a doua oară,
Astfel gloria ta e apusă.
poezie de Mihai Leonte (8 noiembrie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!

- efemeritate
- Efemeritate. În rotunjimea ochiului, absoluta schimbare de forme.
definiție aforistică de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Poetului
Printre gânduri răsfirate
Pe o coală de hârtie,
Cu migală adunate,
Prefăcute-n poezie,
Prin idei împrăștiate
În ecoul desuet,
Cu metafore-mbinate
Creează mintea de Poet.
Dând iubire și credință
Drumului ce l-a ales,
Dăruind a sa ființă
Unei rime, unui vers,
Adunându-și în cuvinte
Bucurii, lacrimi, regret,
Trăiri sacre, doruri sfinte
Vibreaz-un suflet de Poet.
Acceptând a sa menire,
Căutându-și al său drum
Într-un strop de nemurire
Cu un învechit parfum,
Visând viață după moarte,
Dar acum trăind discret
Printre filele din carte
E destinul de Poet.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea are virtuțile apei
Iubita mea are virtuțile apei: un surâs clar, un gest curgător, o voce pură care cântă strop de strop.
Când uneori - fără să vreau - un foc s-aprinde în ochii mei, ea știe cum să mi-l stârnească-nfiorat: apă zvârlită pe cărbuni aprinși.
Apa mea vie, iat-o toată împrăștiată în țărână.
Alunecă, îmi scapă; și mor de sete, și într-una alerg după ea.
Din palme-mi fac căuș. Cu amândouă mâinile o stăvilesc, o strâng și-o duc la buze:
Și înghit un pumn de mocirlă.
poezie celebră de Victor Segalen din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu credeți cumva că sunt furios că înjur. Toată ziua înjur, fără a fi câtuși de puțin mânios.
citat celebru din Mark Twain
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorist consacrat
Izbutit, orice catren,
O trăire, un îndemn,
Ne înfățișează-o faptă,
Ideală, dar și-o poantă,
Creată intuitiv;
Asta-i dar meditativ!
Luminat e de-un surâs,
Atunci când e prezentat,
Umoristu-i consacrat...
Rime ce provoacă râs,
Izbutite prin cuprins,
Având ținta lor anume,
Neuitate vor rămâne.
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultima dragoste
desfac lucrurile bucăți
infinitezimale
în ultima dragoste
aș putea să desenez
o inimă despletindu-și
coastele în cuvinte fumigene
un tango pe o felie de portocală
o femeie care absoarbe insule selenare în vârtejul șoldurilor
un val cum părăsește oceanul încordat de un surâs
călărind unicorni marini
o geană pe melodia obsedantă ce desparte albul
de celelalte anotimpuri
privirea îmi piere în lumina unor felinare interminabile
pe strada întinsă de-a lungul nopților cu
miros răscopt dulceag
de pere lucind pe corpul tău dezaburit în suflarea mea tomnatică
în inima mea
s-a ghemuit pentru ultima oară
o leoaică rănită
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a înmugurit vioara
Primăvară de cleștar
mi-ai pus sufletul pe jar
Cum se-nalță soarele
cântă iar izvoarele
Cântă ca nebunele
înroșindu-și strunele
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (21 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Divanul Singurății (II)
Trupul tău e o vioară
corzii nervilor o-ntind
cânți și totul o să doară
de la lucruri pân-la gând
Corzii nervilor se-ntind
soarta iar te-a pus la colț
alții au primul cuvânt
tu pe ultimu-l suporți
Soarta iar te-a pus la colț
cânți și totul o să doară
îți furi anii ca un hoț
trupule spartă vioară
Corzii nervilor te-ntind
ai muri dar ieși din rând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eve: Prada! O! Prada! Îmi plac lucrurile de la Prada!
Vânzătorul: Sunt douăzeci de dolari!
Sara: Eve, este o imitație oribilă! Și a mea este o imitație, dar măcar pe ea scrie Prada, nu Prado!
Eve: Ei bine, cu un dolar pot să cumpăr un marker și am rezolvat problema. Îl cumpăr!
replici din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!
Anumiți indivizi ce-și zic în mod nemeritat oameni, s-ar putea să-ți calce sufletul în picioare, dar țineți minte, diamantele sclipesc și în noroaie!
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri
Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger răpus
Aripi de înger
agățate în spini,
tânjesc după-un ultim picur de sânge...
S-adapă cu sete
S-adapă cu sânge
Se-mbibă-n sentimente
Calvarul vieții scurs de putere...
poezie de Elena Crețan din Lumina vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul
Privesc la goliciunea timpului
Și văd ridurile stridente ale zâmbetului
Scurgerea anilor adunați în van
Năframa vieții căpătând arama unui vis
Diafan.
Timp, o, timp!
Blestema-te-aș fără folos...
Timp, o, timp!
Cât se va mai deșira pânza
destinului?!
poezie de Elena Crețan din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!