Astenie
Clipitul minții se zbate mânios
În prada mâhnirii nemeritate,
Strigătul lacrimii fiind furios
Absoarbe un strop din efemeritate.
Cântă pe vioara nervilor dezamăgiri
Cufundate într-un surâs încordat
Rime, versuri animate de trăiri
Atinse de-un praf opac, nemeritat.
poezie de Elena Crețan din Lumina vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.