Sărutul mamei
E dimineață în grădina înflorită
încerc să alung tristețea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranțele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credință
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.