Bucurii campestre

Luxuriante luxuriante, parfumate ierburi într-o toamnă verde;
înalţi înalţi, uriaşi pini într-o vară rece;
vacile şi oile se întorc singure în grajdurile satului;
copiii nu ştiu nimic despre funcţionarii în uniformă.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei,
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte,
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese,
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te înalţi...

Să te înalţi cu odele bucuriei
Ca ciocârliile în zborul lor spre cer.
Să te înalţi prin vorbe şi fapte înţelepte
Ca visurile marilor pionieri.
Să te înalţi prin dărnicii alese
Cu altruism nemăsurat oricând,
Apoi, în rugă către Dumnezeu
Recunoştinţa n-o amâna nicicând.

poezie de Valeria Mahok (21 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa când înţelegi că poţi să te înalţi, chiar te înalţi şi nu mai există alte limite în afara celor pe care ţi le impui tu însuţi.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul... plecării

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-ngheţe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, uşoară,
Ce-mi ţine de frig, pân' se trece.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câştig, de minute.

Aş vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.

Aş vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb aţa-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi copaci, aşa ca noi

Doi copaci, aşa ca noi
Şi-au împleticit în cer
Braţele cu muguri noi
Priponind flori în eter.

Zorii clipelor răstoarnă
În ochi roadă, stelele,
De le-om scutura în toamnă
Vom umple panerele.

Apoi înţelepţi, înalţi
Ne-om ascunde în zăpadă
Pe-un schelet de elefant
Adormit într-o livadă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folkistul speră la o schimbare (Semnal M ,,Într-o nu ştiu care seară")

"Într-o nu ştiu care seară",
Într-o nu ştiu care vară,
Circula o veste bună,
Că Guvernu-i jos... de-o lună.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre nimic

am să scriu de acum
mai nimic
mai nimic...
despre saliva neuscată
pe colţul unui plic,
despre fereastra ce dă
într-o cameră de bicicletă,
despre toamna ce aleargă pe străzi
ca o femeie zveltă,
despre oameni care-şi ţin mâinile în buzunare,
despre măceşele coapte
pe foi de ziare.

despre nimic am să scriu astăzi.
despre nimic.

un neon plin de fluturi se sparge
şi orbesc - vreau să zic!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincronic...

Clipe crude şi coapte
De la zi până-n noapte,
Lumini faste şi-obscure
Între vin şi prescure,
Rădăcină-adâncită
Viaţa-abia încolţită,
Semne primordiale
Date fundamentale...
Universul aşterne
Stranii cicluri eterne,
Fără colţuri şi rame
Fără limite-n game,
Sărăcie avută
Într-o lume cernută,
Doar speranţe aparte
Despre ieri, despre moarte...
Cenuşiu înspre verde
Ce nimic nu se pierde,
Şi verde spre cenuşiu
Ce-a fost... va fi... am să ştiu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa a fost de multe comparată cu escaladarea munţilor, înalţi sau nu foarte înalţi. Dar care dintre noi poate spera, chiar şi în imaginaţie, că ar putea ajunge până în vârful Everest şi să privească în linişte întregul lanţ al munţilor Himalaya, întinzându-se la infinit în albul orbitor al zăpezii?

citat din Subrahmanyan Chandrasekhar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de toamnă

Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieţii mele!

N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost şi nu mai este.

Frunzele foşneau uşor
Sub al tău gingaş picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, nepreţuita mea comoară!

Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă şi senină,
Îmi părea că-i primăvară,
Şi m-am îndrăgostit ca prima oară.

poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris pe pergamentul Fluviului Wang

În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrâneţea mi-a devenit companion.
Din greşeală, într-o viaţă trecută, m-au făcut poet.
Unei existenţe – căreia nu-i mai aparţin – i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moştenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de toate trebuie să înţelegem că nu există şi nu poate exista nici o ispravă, nici un fel de eroism, nimic "măreţ". Există numai îndeplinirea şi neîdeplinirea datoriei. E ca şi cum grăjdarul, curăţând grajdurile, plugarul sau cosaşul ar vorbi despre ce mare ispravă, ce faptă eroică, măreaţă au săvârşit ieri curăţând grajdurile sau terminând de arat ogorul sau de cosit fâneaţa.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de vară

Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la ţară.

Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Ţărăncuţă de la ţară.

Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniştit mai bate vântul.

Ce frumos miroase floarea
Cea de tei şi de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoţat pe un stog de fân.

Ce frumoşi mai sunt copiii
Cu cireşe la urechi.
Jucându-se cu veselie,
Alergând perechi, perechi.

Iată aşa trece vara
Cu zile calde şi senine.
Cu miros de pâine coaptă
Şi cu inimi de bucurie pline.

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi caldă de toamnă

E o zi caldă de toamnă
Şi eu vreau să scriu o poezie.
Despre o frumoasă doamnă,
Care cu privirea ei, sufletul îmi mângâie.

Vreau să scriu un vers frumos
Despre o simplă femeie,
Care mi-a întors lumea mea pe dos
Şi mi-a aprins în inimă a dragostei scânteie.

Buzele ei dulci- amărui,
Vreau să le sărut de mii de ori.
Căci au gust de gutui
Şi parfum de stropi de ploi.

O iubesc la nebunie!
Pe această splendidă doamnă.
Ea e ca o melodie
Cântată într-o zi caldă de toamnă.

poezie de Vladimir Potlog (12 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată ne merge atât de rău încât abia reuşim să supravieţuim, dar putem repede înţelege că a supravieţui potrivit dorinţelor noastre e de preferat unei vieţi luxuriante potrivit dorinţelor altora.

citat din Jeanette Winterson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de toamnă

E o noapte rece de toamnă
Şi eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist şi cam sfios.

E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Şi undeva departe,
Adoarme un pui de om.

E o noapte rece de toamnă
Şi se aude cum latră un câine,
Un cocoş sprinten ne anunţă
Că o nouă zi vine.

E o dimineaţă rece de toamnă
Şi eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam şi mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEI CARE SUNT UN VÂSC ŞI DIN COPACI ÎNALŢI SE-NFRUPTĂ-Ruba
Cei care sunt un vâsc şi din copaci înalţi se-nfruptă
Trecând prin vreme şi prin viaţă fără nici o luptă,
Căzuţi vor fi din tihna voluptoasei leneviri
Atunci când creanga ţiitoare de furtuni e ruptă!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să cresc, deşi ştiu că trăsnetul loveşte copacii cei mai înalţi.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi bogat într-o ţară săracă este complet imoral.

Ideea că acumularea excesivă de bunuri materiale este singurul motiv pentru care omul se află pe acest pământ mă îngrozeşte. O găsesc nu numai imorală, ci şi dăunătoare.

Această prezentare a abundenţei luxuriante stimulează în mine o reflecţie pe cât de banală pe atât de actuală, aşa cum se întâmplă adesea cu cele mai simple şi mai spontane reflecţii: de unde vine nevoia de a dori mulţi bani, multă mâncare, multe haine, mult spaţiu?
La ce bun atunci când nici o fiinţă umană nu are nevoie de atât de mult ca să fie fericită?

Camelia Opriţa în Palimpsest, (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce florile de lotus s-au deschis (fragment)

După ce florile de lotus s-au deschis – pe lacul de la vest este plăcut.
Vino aici pentru o vreme şi adu şi nişte vin,
Nu-i nevoie de steaguri şi flamuri,
În faţă şi în spate se întind perdele de purpură şi privelişti verzi.

Barca pictată a rămas în derivă printre florile luxuriante.
Miresme plutesc pretutindeni în cupe galbene,
Ceaţa şi ploaia sunt atât, atât de fine...
Rătăcit printre fragmente de triluri şi cântece, eu nu mă mai întorc niciodată.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!