Ecce Homo

Ah, visul cum mă coace
Şi setea cum mă scurmă,
Cu mreaja de fantasme,
A zborului din urmă...

În spinii nedreptăţii
Şi crucea de căinţă,
Trist licăre lumina,
Din biata conştiinţă...

Cum sângeră sub teascuri,
Cu strugurii mâniei,
Amarul muncii drepte
Şi fructul omeniei...

Nădejdii dintr-o oră,
O lună sau un an
Se-nchid în carapce,
De mituri şi slogan...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de fiere

Sunt înnebunit după lumina trecută
printr-un coniac bătrân
turnat dintr-o lăută
pe portativul unui sân
câte un strop sărută
de-şi muşcă toamna buzele-n cădere
şi aerul oftează de plăcere
de-şi cântă strugurii din miere tot amarul
şi-ţi lasă gust de fiere lăutarul

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un motiv bun pentru a dezvolta mai multe straturi de scopuri. Fără multe şi variate tipuri de scopuri, s-ar putea să cazi pradă aceluiaşi lucru care li s-a întâmplat primilor astronauti de pe Apollo. Unii dintre ei, după ce s-au întors de pe Lună, au avut grave probleme emoţionale. Motivul? După ce ai fost pe Lună, unde sa te mai duci? După mai mulţi ani de antrenament, vizualizare şi anticipare a zborului pe Lună, acel moment, glorios cum a fost, a trecut. Dintr-o dată, a părut că este vorba de un sfârşit, capătul muncii lor de o viaţă, şi depresia s-a instalat. Ca rezultat al acestei experienţe, astronauţii de mai târziu au fost instruiţi să aibă alte proiecte majore în lucru după încheierea misiunii lor spaţiale.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhul epigramei

Poanta este, vrei nu vrei,
O iuţeală de ardei...
Care după ce te scurmă,
Te şi ustură... pe urmă!

epigramă de Constantin Păun din Stele Verzi (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o damigeană

Clondir şi alcooluri vechi
S(t)urzii cu vată-n urechi
Să nu vadă, să n-audă
Cum se udă biata d-udă
-----------------------

Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană

Cât aş vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deşert

Şi regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul iubirii

Veşnic ai să fii pribeagă,
Iubita mea cu părul blond,
Şi mulţi nu au să te înţeleagă
Că acesta e al tău imbold.

Să alergi ca o nebună
După o dragoste care nu e a ta;
Şi sub clar de lună,
Să verşi lacrimi amare pentru ea.

Să simţi suferinţa iubirii,
Sufletul să-ţi ardă în văpăi,
Să nu ai parte de fericire,
Să se stingă lumina din ochii tăi.

Lumina cea pură care
călăuzeşte pe fiecare îndrăgostit
Spre fructul fericirii,
Fructul cel mai dorit.

poezie de Vladimir Potlog (21 octombrie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La răscruce de gânduri

În amintirea ta sunt doar o urmă...
În visul meu sunt un mistreţ ce scurmă.

distih de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă cum plânge pădurea

Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...

Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Şi cum se cutremură-n urmă

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oi de Lună

Îţi păşteai, ciobane, oile pe Lună
Şi nimic din noaptea albă ce-mi era
Nu băgai în seamă, nu puteai vedea,
Nu simţeai cum lupii-n ochi mi se adună.

Şi s-au strâns în haită alergând pe norii
Ce treceau prin faţa turmei tale reci,
Au sărit pe Lună-n zbor de lilieci,
Culegând mioare-n pajişti iluzorii.

Ai rămas, bădie, sprijinit în bâtă,
Fără nicio oaie sau de griji vreo urmă,
Luna-i stână goală, rece şi urâtă.

Ochii mei adună haita coborâtă
Din văzduhul nopţii care-abia se curmă
Şi se-nchid în visul c-un cioban şi-o turmă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodul iubirii

Înflorirea dă roade,
Înflorirea dă roade –
De unde să fie rodul fără floare?
Fructul are sâmbure,
Fructul are sâmbure –
De unde să fie strugurii fără sâmburi?
Strugurii fără sâmburi,
Fructele fără flori –
Oare nu sunt tot rodul iubirii?

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Denie

lui Radu Gyr

Zicere:
Iisus venea cu roua în potire
Mult prea târziu în ochii Lui adânci
Pe crezul tău şi crucea ta de-atunci...
Aflatu-ţi-ai dorita răstignire.
...
Se adunase linişte în schituri
Căzând din cer ori coborând din lună,
Să strângă, cu uitarea, împreună
Şi să alunge colbul de pe mituri.

Mugea zadarnic cerbul de lumină
Ridică-te, tu, Gheorghe şi tu, Ioane!
Striviţi pe rând de noile canoane
S-au stins toţi vinovaţii fără vină.

Sub crucea ei din nord e vechea ţară,
Doar vântul poartă astăzi flori în chică
Cresc pui de cuc în cuib de rândunică
Românii băjeniţi pe rând, pe-afară.

Încremenită ţi-e, prin cărţi, povaţa,
Uitaţi sunt spinii-nchipuind cununi,
S-a pribegit mirosul de căpşuni
Şi de la noi şi-a-ntors norocul faţa.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se scrie o epigramă

Ai subiectul şi atunci
Scrii trei versuri (că te scurmă),
După care-ncepi să-arunci
Cu "picioarele" din urmă!

epigramă de Gheorghe Berdan din Palatul de Justiţie (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe în lumina Lunii

În lumina Lunii, zidurile vechi
Par bucăţi de gânduri presărate-n clipe
Care-ncearcă-n taină să mai înfiripe
Zboruri ce, odată, nu aveau perechi.

Întreceau, prin cerul timpului de-atunci,
Murmurul din stele, razele de Lună,
Cu luciri de suflet peste-a nopţii strună
Şi plutind sub vântul vechilor porunci.

Setea lor de viaţă îşi găsea izvor
În privirea caldă şi-n frământ de braţe,
Visul fericirii nopţilor să-nhaţe
Şi să-l facă scutul zilelor de dor.

Clipe de-altădată, răsfirate-n gând,
Vin să mă-mpresoare-n nopţile pustii
Şi aşteaptă visul când, din nou, vor fi
Zboruri printre stele, calde, fremătând.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara. Fructul ce se coace al tuturor anotimpurilor, al toamnei ce-n sămânţă şi-n culcuş de frunză ruginie ea adoarme, iarna ce-n tăceri de alb crează, primăvara ce prin lumina florilor ea fericită ne spune că renaşte.

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două drepte...

Două drepte/paralele
împreună
se-întâlnesc/nebănuit
într-un punct
cunoscut ca infinit...

Două drepte/zise curbe
împreună
se-întâlnesc
lucru banal
într-un cerc/numit oval...

Două drepte/oarecare
fiecare/-n deplasare
spre obor
nu-i de rău
că îşi văd de drumul lor...

Două drepte/sinuoase
împreună/mână-n mână
se întorc
de la terase/plini de rachiu
şi spre case/se îndreaptă;
Ce-i aşteaptă?
doar ei ştiu!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetini negre

Cetini negre sună-n urmă,
drum mă poartă, chin mă scurmă.

Cetini negre sună-n faţă,
ceasul sângeră prin ceaţă.

Cetini negre îmi descântă,
geana inimii n-o zvântă.

Cetini negre-n lume zică
zvonul brumelor ce pică.

Cetini negre-n lume spună
ostenita mea furtună.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să râdem lună de lună - Iunie

Cireşar i se mai spune
Lunii la juma de an,
Mici, grătare, bere-alune...
Visul omului sărman!

epigramă de Gheorghe Gurău (februarie 2008)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea se astâmpără şi dintr-o urmă de copită, dorinţa aprinsă, nici din două fântâni.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf procesomanului

Procese multe-n tribunale
O pasiune-a vieţii sale,
Dar pân-să treacă-n nefiinţă
Nici un proces de conştiinţă!

epitaf epigramatic de Gheorghe Păun-Ulmu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie (Lui Constantin Păun)

Spinii ce-ţi cresc lângă flori,
Sunt cam lipsiţi de splendori!
Ai mei toţi sunt o splendoare.
(Toţi spinii fiind în... floare!)

epigramă de Zorina Drăgnescu (1981)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

integritate

Integritatea este lumina care străluceşte dintr-o conştiinţă disciplinată.

definiţie de James E. Faust
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!