Cetini negre

Cetini negre sună-n urmă,
drum mă poartă, chin mă scurmă.

Cetini negre sună-n faţă,
ceasul sângeră prin ceaţă.

Cetini negre îmi descântă,
geana inimii n-o zvântă.

Cetini negre-n lume zică
zvonul brumelor ce pică.

Cetini negre-n lume spună
ostenita mea furtună.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infractorul de serviciu

Vă acuz şi eu prieteni
nu mai pot să vă suport
ceru-i prăbuşit în cetini
îngerul ce zboară-i mort

Nu mai pot să vă suport
şi de-aceea vă provoc
ieşiţi cu ţara în cort
dacă-n suflet n-are loc

Eu de-aceea vă provoc
ceru-i prăbuşit în cetini
tăcerea iat-o ia foc
mă acuz şi eu prieteni

Nu mai pot să mă suport
ţara-i moartă eu sunt mort

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica lui Dracula

Ninge gratuit prieteni
Dumnezeu se dăruieşte
îngerii foşnesc din cetini
disperarea ni-i nădejde

Dumnezeu ne-o dăruieşte
am putea să n-o primim
disperati avem nădejde
căci urâtu-i tot sublim

Am putea să nu-l privim
îngerii foşnesc din cetini
orice limba are-un limb
ninge gratuit prieteni

Dumnezeu ne dăruieste
disperat altă nădejde

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelinit de cetini

Din tot ce-am fost, a mai rămas, prieteni,
un ochi uscat şi-nţelinit de cetini,
pe buza râpii sale-n prăbuşire
cresc sălcii şi salcâmi foşnind subţire
şi lighioane vin să-şi odihnească
umbrele-n care mor şi să îşi crească
puiandrii tineri, tăbăciţi de vânt,
de parc-aş fi, am fost şi nu mai sînt...
Un ciob de lună neagră carnea-mi muşcă
de parc-aş fi un Baiazid în cuşcă
şi-un Tamerlan cu oase m-ar hrăni
să nu mai pot, nicând, împărăţi
lumina sfântă ce mi s-a furat
la vânătoare cât am fost plecat.
Dar nu sitari şi lupi sau pui şi iezi
ci-ntunecaţii tigrii bengalezi
prin jungla vremii eu i-am urmărit
din zori de zi şi până-n asfinţit,
dar, iată, puşca mea n-a percutat
şi am rămas precum un ochi uscat.

poezie de Ion Iancu Lefter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind (Părintelui meu drag Fanurie şi gândurilor lui la mama care i-a plecat în cer la colindat)

Pe mine iubirea mă doare,
Nu ştiu de se naşte sau moare,
Că-n lume e doar sărbătoare,
Şi-n mine mă-ntreb ce-o fi oare?

Că dor mi se face de tine,
Crăciunul în cete când vine,
Prin cetini văd stele străine,
Ce-ncet mi te poartă spre mine.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

munte

Muntele: un urs de piatră cu zmeură în gură şi cetini în blană.

definiţie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor murmurat
Printre cetini albastre
Liniştea cântă

haiku de Vasile Solcan
Adăugat de Vasile Solcan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini şi dădu şi ea un zvon.

Mihail Sadoveanu în Baltagul
Adăugat de Sabina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trăiesc într-o lume
a frigului

peştii mor în ape sălcii

copacii adorm
sub cetini

gheţarii au obosit
să asculte
divina muzică
a zăpezii ce cade obsedant
peste pădurea în flăcări

şi se desprind
unii de alţii
pe albul impur

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, linişte, o adiere de vânt, un murmur de ape, mireasmă de cetini. Ce-ţi poţi dori mai mult? Uneori îţi trebuie şi mai puţin ca să fii fericit.

citat din Titus Hen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţie alb negru

Sinuzita nebuniei mele
Are răsuflări rebele
Pe o nară simt cum fuge moartea
Cu mirosul ce-npute mintea

Cealaltă aleargă viaţa
In lupii de ambre cetini
Infruntându-se cu paiaţa
Umbrei ce scurmă cu pinteni

Printre poienile de versuri
Legând venele de izvoare
Cu dresurile de gheare
În trăiri de aisberguri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărind

ca un vuiet din hău
se-aude sub cetini
lacrima ploii

pe albul incert
pădurea îşi ţine sufletul
în palmele verzi
şi duce cu mult mai departe
misterul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e ziua prieteniei - Epitaf

La locu-mi de odihnă de sub cetini
Eu m-am retras extrem de mulţumit
Că groapa mi-au săpat-o buni prieteni;
Exact ce au făcut cât am trăit!...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veveriţa

Veveriţa a visat
Hop, hop, hop!
Că pe stele a zburat,
Hop, hop, hop!
Că zbura din stea în stea,
Hop, hop, hop!
Şi alune nu găsea
Hop, hop, hop!
Tot sărind aşa c-un coş,
Vai, vai, vai!
A căzut din cetini jos,
Vai, vai, vai!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afoni în extaz

Mă retrag, să mor, prieteni!
Viaţa asta e absurdă:
Parcă e un zvon de cetini
Lângă o ureche surdă!

epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te colind pe tine, mamă

Şi te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină şi tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.

Eu mâna ţi-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot aşteptând a veni rândul
Poveştilor... până în zori.

Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Şi cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.

Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuţă!... iartă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul acesta de toamnă cu nuanţe de chihlimbar şi smarald, de fluturi de lumină ce alergau printre ramuri şi cetini, de cochilii rozalii, întortocheate ca nişte spirale ce colorau spinarea cerului încovoiată de nouri, ne aminteau de basmele din copilărie.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaspete pe drum de seară

Focul tremură-n oglindă
Şi, de cine ştie unde,
Pân' la patul tău pătrunde
Cântec dulce de colindă.

Adormitele colinde
Cată drumul îndărăt
Să se-ntoarcă zgribulite,
Prin căsuţele pitice,
Sub căciula de omăt.

Peste deal cu săniuş,
Moş Crăciun vine acuş'.
Trupu-i vechi şi puţinel,
Tremură sub cojocel,
Iar sub cuşmă-i râd ghiduş,
Barba-n cetini pieptănată
Şi mustăţile de vată.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul bradului

Subt Ursa Mare, surpat de bureţi,
neatins de om, neajuns de ereţi,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuieşte mereu.

Lichene şi buhe şi viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinţi prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-1 loveşte în creştet fulgerul alb.

Stă între zodii şi ţară un brad.
Sărutate de fulger - crengile ard.
Dar, iată, se scutură numai de scrum,
şi flamura-i nouă şi fără de-ajun!

Mistreţul poveştilor iară şi iar
încearcă de scoarţă prăsele de var.
Şi făr' de-asfinţit în imperiul meu
tânărul brad străjuieşte mereu.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te
iubesc
independent
în
foşnet
de
cetini

Te
iubesc
tumultos
în
murmur
de
mare

Te
iubesc
cum
vioara
iubeşte
arcuşul

Te
iubesc
cum
soarele
iubeşte
zarea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tihna-nserării pornită-i colinda!

Dorm vise, răzleţe, în leagănul nopţii,
Pe candida pernă-a polarilor fulgi,
Sar aşchii pe gene, din pântecul sorţii,
Căzând în genunchi, preasfintele rugi.

Dar zorii-s aproape, opincile joacă,
Se-nnoadă magia în cetini de brad,
Miresele iernii, în alb înveşmântă
Tabloul angelic, din ţurţuri de jad.

În tihna-nserării pornită-i colinda,
Iar strigăte-agile sparg globuri de tihnă,
Cu soare-n obraji, creştinii-s şterg tinda,
Să fie uraţi, s-aibă traiu-n odihnă.

Flăcăii colindă, pământul răsună,
Privesc visători cum arde o stea,
Răzbată iubirea, în ceas de furtună,
Iar pacea să cearnă, ca fulgii de nea.

Crăciunu-i sărută pe frunţi, părinteşte,
Şi-n lampă le-aprinde lumina creştină,
Ferice de cel ce cu drag veseleşte,
Iisus s-a născut! Este noaptea divină!

În ieslea din stâncă, pe pat de nuiele,
Scânceşte o floare, un prunc îngeresc,
De Domnul trimis, când puzderii de stele
Deschis-au iar Raiul şi Fiu-l vestesc!

Feerica noapte se-aşterne în case,
Sub cetini de brad se-adună cei dragi,
Trecuse iar Moşul şi daruri lăsase,
Să fie din tolba aceloraşi magi?!...

Cântăm bucuria în aburii pâinii,
Cu dragoste-n suflet Îl preamărim,
Credinţa-nfloreşte-n căuşul mâinii,
Mesia priveşte la cum Îl slăvim!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!